Doina Hendre Biro Textilele de patrimoniu între cercetare, conservare şi valorificare Vom prezenta în continuare rezultatele obţinute, în două etape, astfel: în prima etapă vom prezenta fişele de conservare aşa cum le-am întocmit în 2010, în care ne raportam la materiale şi contexturi, precum şi la principalele operaţiuni de conservare curativă şi preventivă efectuate pe textilele arheologice provenind din şase morminte diferite 1. Singurele date în acel moment, fiind etichetele şi înscrisurile de pe pachete şi foarte puţină bibliografie relativă la aspectele studiate. În etapa a doua vom confrunta aceste informaţii cu cele publicate de arheologul Pósta Béla şi vom încerca să facem unele analogii cu piese similare provenite din alte descoperiri sau chiar cu piesele descoperite în intervalul 1907-1914. 1. Rochiţă de fetiţă care ar putea fi datată de secol XVI Este o piesă de mare eleganţă, deosebit de complexă atât din punctul de vedere al croiului cât şi al ornamentării. Este constituită din două elemente, un corsaj şi o fustă, ambele confecţionate din catifea (velour coupée sau ciselée), acum de culoare brună. Din fericire rochia a fost consolidată pe suportul de bumbac, astfel că în prezent oferă toate indiciile pentru a fi studiată. Fusta a fost croită cu o trenă scurtă, rotunjită la bază şi deşi pe bié, este şi plisată în talie, cu pliuri formate prin suprapunerea materialului la fiecare centimetru. Amploarea maximă a fustei, la baza poalei este de 194 cm. Lungimea fustei în faţă este de 50 cm iar în spate de 65 cm. Se poate deduce, după firul flotant, că la spate a fost cusută de corsaj, sau măcar însăilată de acesta. Corsajul a fost croit la spate în formă de trapez. Distanţa de la baza gâtului până la talie este de 21 cm, lăţimea deschiderii sub braţ, de 12 cm, la mijlocul spatelui, de 24 cm şi la baza corsajului de 51 cm. În partea din faţă, corsajul are două terminaţii în triunghi ascuţit, care coboară peste pliurile jupei. Acesta a fost prevăzut cu un guler înalt, fără mâneci şi cu un rulou circular din catifea, care înconjoară deschiderea braţelor, numit burelet2. Decorul întregii rochii este realizat din lungi şnururi din fir metalic înfăşurat pe miez de mătase. Primul porneşte din zona gâtului, după ce conturează gulerul, coboară în şase rânduri până în zona centrală a taliei, apoi, păstrând linia mediană, conturează
1
Textilele de patrimoniu din colecţia Bibliotecii Batthyaneum din Alba Iulia, între cercetare, conservare şi valorificare expoziţională, pentru Simpozionul internaţional: „Textile de patrimoniu între conservare, restaurare şi valorificare expoziţională”, care a avut loc în perioada 7 - 8 octombrie 2013, la Sibiu. 2 Din fr. bourrelet. Rulou din bumbac sau pînză, îmbrăcat în materialul rochiei, de obicei catifea sau mătase, înfăşurat sau cusut în jurul mânecii. În moda Renaşterii, folosit pentru a da volum umerilor.
corsajul. Al doilea şnur coboară din talie până la baza fustei, conturată cu şase rânduri cu şnur. La fel sunt conturate burleturile din jurul braţelor. Chiar dacă mânecile şi gulerul lipsesc, celelalte elemente păstrate, sugerează clar apartenenţa la o rochie de secol XVI. Recent am reţinut aceeaşi datare făcută rochiei, de cercetătoarea Lilla Tompos 3. De reţinut contribuţia inedită, aceea de a include în studiul său, despre circulaţia costumului spaniol şi câteva piese textile analizate şi ilustrate în lucrarea arheologului Pósta Béla printre care şi acest model de rochie. Conform aspectului materialelor componente, starea de conservare a rochiei, se prezenta sub forma unor distrucţii fizice, cu mari pierderi. Bucăţile de catifea scoase din mormânt deşi cu cu suprafaţa tocită, sunt destul de bine conservate, păstrând chiar o anumită supleţe după tratamentele de curăţire şi hidratare. Totuşi la poala fustei, pe una dintre zonele reconstituite prin consolidare, catifeaua este desprinsă, lăsând vizibilă liziera, lată de 1 cm. Şnurul decorativ este desfăcut, cu firele scămoşate, firul metalic lamelar rupt şi prezentând urme de oxizi în spaţiul dintre şnururi. În zona pieptului sunt vizibile urmele unor obiecte, presate în catifea. În vederea completării datelor fizicochimice, am prelevat fire din (A, miezul şnurului, B, urzeala şi băteala catifelei şi C, firul de însăilare sau de coasere). După cele câteva mărgele care mai rămăseseră cusute pe rochie, am dedus că între cele şase rânduri de şnur cusute la o distanţă de 0,50 cm între ele, fuseseră cusute lungi şiraguri de mărgelele din sticlă neagră, şi că rochia a avusese iniţial un decor şi mai complex 4. Un argument în plus pentru a considera că modelul acestei rochii este de inspiraţie spaniolă. Fragmentele analizate, înregistrate sub numarul de inventar 117 provin din mormântul M24. Printre piesele inventariate, ne-a atras atenţia o cutie purtând numărul de inventar 163, pe care nu era trecut mormântul. Cutia conţinea mărgele negre şi beige din sticlă 5 şi câteva fragmente de galon metalic. Cele de culoare neagră aveu trei dimensiuni şi forme diferite, iar în momentul recepţiei, o parte erau încă înşirate pe şnururi, în cel puţin trei motive decorative diferite. Celelalte erau amestecate între ele, unele ciobite sau rupte, îmbâcsite, lipite împreună cu diverse resturi, între care, un ac, câteva fire de galon metalic şi firele de şnur pe care fuseseră înşirate. Toate elementele indicau apartenenţa lor la rochiea din mormântul M24. În aceeaşi cutiuţă se mai auflau, o bobiţă din metal auriu, poate un rest de cercel şi trei dinţi.
3
Tompos, Lilla, Magyar és spanyol női viselet Magyarországon a 16. Században, Korunk, iulie, 2008, Citează imaginile 19-20, 42-46 şi 96-99, din lucrarea lui Pósta Béla. Ultimul grupaj citat reprezintă chiar rochia din mormântul M24. http://www.korunk.org/?q=node/8950. 4 Grindan Teofil, Pietre şi metale preţioase, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1966, pp. 64-75. A se vedea mai jos şi descoperirea din 1962 de la Spitalul veterinar din Alba Iulia, a 27 de mărgele negre, mate. 5 Grindan Teofil, Op. cit., pp.180-188.
După o examinare atentă am considerat necesară efectuarea unui tratament în soluţie de radix saponaria 6, după ce în prealabil, s-au efectuat testate de rezistenţă şi de culoare. După imersia în soluţie, fiecare piesă a fost spălată prin pensulare uşoară şi neutralizată în apă distilată. Astfel sticla şi-a recăpătat luciul, în timp ce forma se distinge clar. Firele şi galonul tratate similar, şi-au redobândit supleţea şi strălucirea, ca şi bobiţa metalică. Şiragurile intacte, nu au fost imersate, ci doar şterse cu aceeaşi soluţie, pe un pat absorbant. În acest fel au fost reţinute modelele mărgelelor, necesare pentru reconstituirea lor în vederea expunerii. Până atunci sunt conservate într-un vas de sticlă cu capac, însoţite de etichete 7. 2. Rochie din damas şi catifea ornată cu galon de argint Provine din mormântul M15 şi a fost înregistrată sub numărul de inventar 125. Rochia are două componente distincte: o fustă lungă şi un corsaj ajustat pe corp. A fost confecţionată din două materiale diferite, corsajul din catifea (velour coupee) iar fusta dintr-o mătase de culoare corail, alternat cu vişiniu. Ţesătura de tip damas are decorul format din frunze şi flori de lalea şi garoafe, înscrise în medalioane mari şi este obţinut din efectul de ţesere. Damasul este o ţesătură fasonată, compusă din două efecte, unul de fond şi unul de desen, produse de faţa urzelii, respectiv de faţa bătelii, reunite în aceaşi urzeală. Damasul astfel construit, conferă ţesăturii un decor reversibil, adică pe o parte desenul se detaşează prin aspectul mat pe fondul strălucitor, iar pe cealaltă parte, prin aspectul strălucitor pe fond mat. Culorile sunt mult mai bine conservate decât la alte textile arheologice, atît pe fată ţesăturii cât mai ales sub galonul metalic care o ornează. Probabil datorită calităţii colorantului sau a tehnicilor de fixare utilizate. Componentele corsajul căptuşit, s-au păstrat doar parţial. Dacă pe spate ţesătura, s-a păstrat într-o proporţie de circa 20 la sută, fapt argumentat de poziţia avută în sol, partea din faţă s-a păstrat în proporţie de peste 75 la sută, facilitând astfel reconstituirea croiului şi a decorului. Conservarea relativ bună s-a datorat cu siguranţă texturii compacte a catifelei din care este confecţionat corsajul. Dar şi galonului din fir metalic, care deşi avea iniţial un rol decorativ imediat, a consolidat corsajul încă de la confecţionare, tocmai prin suprapunerea straturilor textile. Sistemul de ataşare în faţă
6
Soluţia obţinută după fierberea plantei, cu acest nume in latina, este un perfect detergent tensioactiv, neionic, folosit în restaurarea textilelor, datorită proprietăţii de tratare a firului metalic, dar şi a mătăsii, fiind compatibilă cu ambele materiale. 7 Rezultatul analizelor fizico-chimice ar putea să dea rezultate interesante. Mărgelele ar putea fi realizate dintr-o varietate de calcedonie, dar ar putea fi şi dintr-una din pietrele următoare : turmalină neagră, cuarţ fumuriu, ochi de şoim, onix, obsidian, jais sau chiar din cristal negru de Boemia.
era acela al copciilor metalice de tip moş-babă, dar şi al nasturilor decorativi din argint. Din cei nouă nasturi lipseau trei. Analizarea în detaliu a acestei rochii, ne-a permis să constatăm şi alte aspecte consemnate în fişa de conservare. Materialele acestei rochii prezintă aspecte diferite datorate poziţiei în sicriu, presiunii solului, descompunerii şi reacţiilor chimice diferite, dar şi atacurilor biologice diverse. Conservarea părţilor componente, s-a făcut diferit, în funcţie de materiale, adică mătase şi catifea. În ambele cazuri, culoarea originală s-a pierdut. Matasea, de factură organică, şi-a pierdut din strălucire dar şi-a păstrat încă tuşeul în timp ce catifeaua şi-a pierdut din volum, este tocită şi îmbâcsită pe alocuri. Metalul a fost mai oxidat în zona corsajului, tocit, rupt şi desprins, dar şi mătasea cu care era alternat firul metalic era desprinsă, ca şi firele de însăilătură cu care a fost cusut galonul de poala rochiei. Galonul metalic deşi cusut de suport prezenta pierderi de fire, era oxidat cu urme de produşilor de coroziune. Prezenţa reacţiei chimice active la nivelul nasturilor, era pusă în evidenţă prin depozitul de săruri de cupru, de tip azurit, care încărca complet partea din faţă a corsajului. Această situaţie a necesitat aplicarea iminentă a unui tratament de conservare curativă. În consecinţă au fost detaşaţi nasturii şi trataţi într-o soluţie de radix saponaria. Deasemenea, s-au prelevat probe în vederea analizelor de laborator, pentru stabilirea componentelor galonului (A fir metalic lamelar, B fir metalic tubular, C, fir prelevat din ţesătura corsajului, D, firul de urzeală, E, firul de băteală, F, fire de însăilare sau coasere). După scoaterea din mormânt, elementele componente ale fustei şi corsajului, au fost consolidate separat pe noi suporturi din bumbac de culoare gri, prin coasere cu acul, în punct de cărămidă şi de reţea. Aceste operaţiuni migăloase, de lungă durată ne redau atât forma croiului, cât şi aspectul iniţial al rochiei. Fusta este decorată cu cinci rânduri de galon aplicat circular pe poala fustei. Galonul lat de 1,5 cm, este ţesut cu fir de argint lamelar şi tubular şi mătase. Lărgimea, care indică amploarea fustei încreţite, este de 3,10 m, iar înălţimea măsurată din talie până la tiv, este de 91 cm. Reconstituirea grafică, s-a putut realiza după studierea fragmentului cu cea mai mare lăţime dar şi după studiul motivului decorativ şi al contexturii ţesăturii. Este cu siguranţă o rochie de secol XVII, caracterizată prin eleganţă şi sobrietate. Din păcate lipsesc mânecile, cămaşa şi garniturile din dantelă care au ornat decolteul rochiei. 3. Corsajul unei rochii dintr-o ţesătură preţioasă Fragmentele textile care primiseră numărul de inventar 116 şi fuseseră iniţial considerate ca aparţinând unui costum de copil, nu purtau inticativul mormântului de provenienţă. În realitate, după lărgime, acestea formau un alt corsaj, tot al unei rochii
de femeie de la care nu s-a mai păstrat fusta. Materialul tratat şi hidratat, nu era consolidat pe un nou suport. După analizarea atentă s-a observat că acest corsaj este confecţionat dintr-o ţesătură deosebit de preţioasă de tip lampas 8, formată din lână şi fir metalic argintiu, cu siguranţă argint. Comportă un decor dublu, primul obţinut prin efectul de ţesere netedlucios dat de urzeală şi de băteală, al doilea, obţinut din motivul decorativ propriu-zis. Este vorba despre reluarea motivului decorativ, în reţea, al rombului şi a jumătăţii de romb (triunghiul isoscel), dar şi cerculeţelor înscrise, sub forma trifoiului. Aceste motive, mărginesc cartuşele (medalioanele) decorate cu câte un buchet stilizat de lalele şi garoafe. Este repertoriul caracteristic al ţesăturilor de lux de la începutul secolului XVII, care s-a dezvoltat în forme specifice, pe tot parcursul secolului. În cazul acestui corsaj, croirea s-a făcut după criterii estetice, prin centrarea cartuşelor decorative atât pe faţa cât şi pe spatele corsajului. Totuşi din raţiuni de economisire a materialului, s-au folosit şi cele mai mici bucăţele, a se observa înnădirile de sub braţ dar s-a folosit chiar şi liziera ţesăturii, vizibilă în anumite zone. Se ştie că liziera permite reconstituirea lăţimii materialului, astfel, s-ar putea cu ajutorul ei, stabili şi acest parametru, necesar pentru datare şi mai ales pentru determinarea atelierului în care ar fi fost ţesută stofa. Piesa mai oferă şi indicii de confecţionare şi anume faptul că a fost dublată initial în faţă, pe zona sânilor cu o altă ţesătură, dar şi indicii de finisare, cu referire la sistemul de închidere, care se făcea pe umărul stâng cu copcii metalice. Am semnalat şi existenţa urmelor de însăilare, de exemplu pe fragmentul ataşat, ca indiciu sigur că de corsaj fuseseră cusute mâneci bufante din mătase. Pentru completarea datelor, am măsurat dimensiunile acestui corsaj care are lungimea feţei de 34 cm, lungimea spatelui, de 36 cm, înălţimea totală, de 24 cm. Înălţimea măsurată de jos până la răscroirea de la baza gâtului, este în faţă, 14 cm, iar în spate de 16 cm, în timp ce înălţimea de jos până sub brat, este de 10 cm, iar lăţimea umerilor, de 5,5 cm. Observaţiile consemnate vor permite înţelegerea aspectelor tipice de conservare a textilelor arheologice, care se regăsesc cu mici excepţii şi pe această ţesătură. Este vorba în primul rând de atacul chimic activ, care se prezintă la nivelul firului metalic lamelar şi a copciilor puternic oxidate. În al doilea rând despre distrucţia fizică a firelor de lână, scămoşate pe spate şi în zona umărului drept şi sfâşâiate mai ales în partea stângă a feţei. Firul de urzeală sau şi de băteală este rupt pe circa 13 cm. Mătasea din dublură este ruptă, fragilizatăşi friabilă. Şi pentru că în momentul despachetării, întreaga piesă era îmbâcsită şi rigidizată din cauza materiei organice din textura stofei,
8
Traces techniques, Centre International d’Etude des Textiles Anciens, Lyon, pentru descrierea tehnicilor de ţesere.
s-ar fi impus efectuarea unui tratament de hidratare şi de emoliere. Tratament care să diminueze sau chiar să stopeze şi atacul chimic. Tratamentul nu s-a efectuat din lipsa condiţiilor impuse de astfel de operaţiuni. Sa intervenit totuşi pentru stoparea atacului chimic, în felul următor: după ce piesa a fost pusă între două rame cu sită fină, s-a aspirat suprafaţa corodată cu un aspirator cu filtru special, iar după izolarea ţesăturii, s-a făcut o curăţire locală a copciilor, prin tamponări succesive şi ştergere cu comprese înmuiate în soluţie slab alcoolică. S-au prelevat probe din firele de însăilare şi coasere şi din firele de urzeala şi băteala a ţesăturii şi a dublurii. Dar şi din firul metalic, respectiv din sărurile depuse în zona de coasere a copciilor. După obţinerea rezultatelor se va putea propune şi un tratament umed. 4. Fragment textil de tip brocart databil la sfârşitul secolului XVII, începutul secolului XVIII Piesa numărul de inventar 124 este un fragment de dimensiuni mai mari, care provine dintr-o ţesătură de mătase de culoare verde, de tip brocart, al cărui decor, a fost realizat prin efectul de ţesere a mătăsii în contextura satin, alternată în câmp, cu efectul de broşare a firului metalic auriu. Motivul decorativ vegetal, este format din crengi mari, sinuoase care intercalează pe alocuri, frunze de stejar dispuse palmat, sau grupate câte trei şi terminate prin muguri, ghindă sau o serie de câte trei frunze mai mici, în fine, chiar prin mici nodozităţi pe tija crengii. În câmp sunt ţesute rar, tot din fir auriu frunzuliţe mici. Acelaşi decor este reluat în mătase, ca într-un fel de negativ, redat prin tehnica damas. Prin forma sa, fragmentul nu sugerează apartenenţa la un costum, căci nu poartă urme de croi sau de pliuri şi nici fire de însăilare. Fragmentul în discuţie a fost consolidat pe un nou suport, din aceeaşi pânză de culoare gri, cu fire de mătase, în punctul în urma acului şi în punctul de cărămidă 9. Acest fapt a permis o conservare relativ bună. Totuşi pe alocuri, mătasea este îmbrunată încă din mormânt, din cauza materiei organice condensate, creînd aspectul exterior de arsură. Ţesătura cu firul metalic tocit în mai multe zone, este perforată de un cui, probabil din argint, care a rămas în ea. Înainte de ambalare şi depozitare, au fost prelevat probe pentru investigaţiile fizico-chimice (din A firul metalic, B firul de mătase verde, C, firul de consolidare) şi efectuate fotografii. În lipsa altor repere care să indice apartenenţa sau funcţionalitatea iniţială a acestui fragment, am căutat analogii cu alte ţesături. Astfel am găsit o ţesătură identică
9
Broderiile turceşti, secolele XVIII-XIX, catalog MNAR, Bucureşti, 1997.
ce fusese folosită la confecţionarea un costum veneţian de sfârşit de secol XVII, început de secol XVIII 10. Asemănările semnalate se referă atât la tehnica de ţesere cât şi la decor şi chiar la cromatică. O altă lucrare din acelaşi album exemplifică printr-o ţesătură veneţiană de la începutul secolului XVIII, contextura de tip damas cu decorul rezultat din efectul urzeală-băteală şi firul metalic broşat. 11 5. Fragmente din veşminte de copil provenind din mormintele M 13 şi M14 Aceste fragmente înregistrate sub numărul de inventar 139, erau introduse în două plicuri. Plicul 1 conţinea opt benzi egale de galon ţesut cu fir metalic, asemănător cu dantela din mătase, terminată cu chiotori înnodate, provenind din mormântul M14. Plicul 2 conţinea fragmente de catifea (velour ciselée), care permit reconstituirea croiului unei hăinuţe şi a decorului acesteia cu galonul din plicul 1. Liziera, punctul de cusătură, urmele galonului şi a nasturilor, indică modul de confecţionare a dolmanului şi de fixare a celor 8 benzi de galon. Feţele croite pe bié, se terminau în talie cu mici aripioare sugerate prin lejera despicare a materialului. Hăinuţa a fost bordată cu o bandă de mătase, asemănătoare unei rejanse, cusută spre interior. Peste ea au fost aplicaţi nasturii, conform amprentelor accentuate de prezenţa sărurilor de azurit şi de malachit. Starea de conservare a catifelei se prezenta astfel: ţesătura era tocită, uscată, deshidratată, chiar friabilă şi sfărâmicioasă. Suprafaţa catifelei pe care fusese aplicat galonul era decolorată şi purta urme de oxidare a metalului din galon, dar şi urme de materie organică sedimentată. După măsurarea fragmentelor, am obţinut forma şi dimensiunile tiparului: lungimea 1 a feţei, 21 cm, lungimea 2 a feţei, 32 cm, iar sub braţ, de 16 cm. Deasemenea am prelevat probe pentru identificarea naturii fibrelor (A mătase din galon, B fir metalic din galon, C, fir din ţesătura de catifea). Fragmentele de pasmanterie scoase din pachetul cu numărul de inventar 161, proveneau tot din mormantul M13. Pachetul conţinea ciucuri din mătase cu fir metalic, însoţiţi de firele de însăilare şi de coasere şi de cele ale miezului textil, pe care fusese înfăşurat un fir metalic lamelar. Acestea prezentau următoarele distrucţii fizice: ciucurii destrămaţi, galonul tocit sau rupt, ca şi firul metalic, iar fragmentele de mătase, friabile, chiar casante. De adăugat distrucţiile chimice semnalate la nivelul galonului, în bună 10
Imaginea apare în lucrarea semnata de Heinz Dora, Brunhammer Yvonne, Nouvel Odile, Tissus, Tapis, papiers peints, în Antiquité et Objets d’art, 2, Editions Fabri, 1990. p.4. Este vorba despre lucrarea pictorului italian Fra Galgario (Vittore Ghislandi, 1655-1743), Portretul contelui Giovanni Battista Vailetti, pictat între 1709-1710, Veneţia, Galleria dell’Academia. Ţinuta vestimentară a contelui se compune din două piese confecţionate din stofe preţioase de la începutul secolului XVIII: haina lungă decorată cu aşa numitul „decor bizar” şi tunica cu motive arhitectonice, la modă în anii 1708-1709. 11 Heinz Dora, Brunhammer Yvonne, Nouvel Odile, Op. cit. p.32.
parte oxidat. Au fost prelevate probe din toate tipurile de fire (A, galonul metalic, B, miezul textil şi D, firul metalic lamelar de înfăşurare). Pachetul inventariat sub numărul 135 provenea din mormântul M14 şi conţinea galoane ţesute cu fir metalic şi nasturi din mătase şi bumbac, care constituiau sistemul de închidere al unui veşmânt. Acestea erau identice cu cei din mormântul M13. Firul metalic din galon era oxidat, tocit, rupt şi conservat doar pe mici zone. Din acelaşi mormânt, proveneau şi fragmentele textile din pachetul cu numărul de inventar 140. Ele aparţineau altor două dolmane croite trapezoidal dinspre umeri spre talie dintr-un material de mătase. Aceasta era o ţesătură de tip serge, cu motivul în reţea imitând fagurele. Tăietura care dă croiul gâtului şi a mânecilor era dublată cu benzi de mătase cusute cu mâna, în punct de însăilătură. Dolmanele erau decorate identic, cu benzi de galon din fir metalic, grupate câte 4 în stânga şi în dreapta veşmântului, dar şi cu 27 de nasturi şi chiotori metalice, probabil din argint sau cupru argintat. Din punctul de vedere al conservării, în afară de corodarea metalului, s-a mai consemnat că mătasea era deshidratată, friabilă, cu resturi organice în structura ţesăturii. După aspirarea suprafeţelor acoperite cu un depozit de săruri de malachit din zona nasturilor, şi ştergerea prin tamponare cu o soluţie slab alcoolică, s-a putut studia mai bine mătasea-suport şi decorul. Studierea acestor fragmente ne duc la prezumţia că ele fac parte din cel puţin trei hăinuţe de copil, dolmane şi mantii care se îmbrăcau unele peste altele şi decorate cu pasmanterie scumpă. Atât pasmanteria cât şi copciile de încheiere sunt identice, ceea ce ar putea duce la concluzia că între cele două morminte a existat o relaţie de familie sau de curte. Întrucât în momentul acestei analize au rămas nedesfăcute câteva zeci de pachete, fragmentele acestea rămân în studiu. 6. Componentele unui costum bărbătesc Fragmentele textile din mormântul M16, au primit două numere de inventar fiind ambalate în două pachete diferite. Din primul pachet, cu numărul 108, au fost scoase şi studiate fragmentele tratate ale unui cămăşi din mătase, justeaucorps, care nu au mai fost reconstituite prin consolidare de un nou suport. Este cazul mai multor piese vestimentare, pentru care s-a respectat regula conform căreia, reconstituirea se poate face doar atunci când sunt conservate peste jumătate din elementele componente şi obligatoriu, acelea care să permită stabilirea dimensiunilor iniţiale, adică lungimea, lăţimea şi lărgimea. Mătasea erau deshidratată, friabilă, îmbrunată, cu pete de mucegai în zonele de contact cu materia organică dizolvată. Nasturii erau oxidaţi, iar galoanele ţesute din mătase şi fir metalic, erau tocite şi rupte. Am prelevat probe din urzeala şi băteala mătăsii, din şnurul de contur, respectiv din butonieră.
Şi pachetul cu numărul de inventar 126, conţinea fragmente ale unui veşmânt de mătase dublat, care au fost tratate chimic, dar ca şi în cazul precedent, nu au mai fost consolidate pe un nou suport. Ţesătura realizată în tehnica satin 12, alterna efectul matlucios al aceluiaşi motiv decorativ în reţea, format din triunghiuri isoscel şi romburi. Mătasea pentru dublură ţesută în tehnica atlas 13, păstra urmele lizierei cu lăţimea de 1,5 cm. Se observau materialul înnădit şi pliurile făcute pentru delimitarea taliei dar şi firele de coasere, desprinse. Şi mătasea dublurii era fragilizată, friabilă cu urme de materie organică concentrată pe anumite zone 14. Deasemenea prezenta pete de mucegai şi de rugină, ca şi urme de atac biologic, exemplificat printr-o pupă de molie, strecurată printre scâdurile lăzii, probabil în perioada de depozitare a acesteia în sala de la etajul II. Pachetul cu numărul de inventar 115, conţinea fragmente de mătase ce păreau identice cu cele prezentate anterior, de aceea am presupus că ar fi putut aparţine mânecilor. Mai conţinea galon ţesut cu fir metalic şi nasturi detaşaţi, care decoraseră un dolman sau alt veşmânt. Mai concret este vorba despre zece benzi de dantelă cu ciocănele, realizată din fire metalice răsucite şi împletite şi zece nasturi rotunzi ţesuţi în chevron (brăduţ), din acelaşi fir metalic. După prelevarea probelor din toate categoriile de fire s-a întocmit o fişă de conservare, completată de fotografii. Fără alte informaţii decât cele înscrise pe aceste pachete, este dificil de tras concluzii viabile. Este cert doar că ne aflăm în faţa unui inventar bogat constituit din îmbrăcămintea unui magnat sau a unui înalt demnitar. Pare un costum de influienţă militară, tipic secolului al XVII-lea, format din cămaşa justaucorps, din dolmanul cu decorul redus la pasmanteria lată, din fir metalic şi din mantia mai lungă decât dolmanul, confecţionată din altă stofă. 7. A doua etapă în care se include şi cercetarea pieselor textile Etapa a doua s-a derulat începând din 2011, adică după găsirea cărţii arheologului Pósta Béla, care s-a constituit în adevărat instrument de lucru, prin textul analitic şi prin cele 101 ilustraţii, reprezentând toate obiectele prelevate din morminte. 15 Textul ne-a
12
Traces techniques, Centre International d’Etude des Textiles Anciens, Lyon, pentru descrierea tehnicilor de ţesere. 13 Traces techniques, Idem, Op. cit. Notes techniques, Centre International d’Etude des Textiles Anciens, Lyon, 1979. A se vedea şi Vocabulaire français des tissus, Centre International d’Etude des Textiles Anciens, Lyon, 1979. 14 Acest aspect ne-a atras atenţia şi la alte veşminte provenite din morminte. Concluzia este că această materie organică, provine din părul şi unghiile dizolvate, ale defunctului. 15 Pósta Béla, A gyulafehérvári székesegyház sírleletei. Dolgozatok VIII, pp. 1-155. Les trouvailles sépulcrales de la Cathédrale de Gyulafehérvár, abregé. V. ott-VIII, pp. 156-203, Kolozsvár, 1918.
permis întocmirea unei liste care cuprinde inventarele mormintelor, completate de câteva date statistice, privind sexul, vârsta şi datele consemnate pe inscripţii 16. În acelaşi timp, ilustraţiile ne-au permis să verificăm rezultatele din prima etapă, să identificăm şi să studiem, respectiv să adăugăm inventarului lăzii şi acele obiecte din morminte, care fuseseră păstrate până în 2009, în locuri diferite. Astfel a fost adăugată colecţiei, o rochie intactă, formată din corsajul cu chiotori de argint, ataşat de o fustă amplă, un voal, o bonetă, patru mâneci, un şorţ, toate provenind din mormântul M20, dar şi accesoriile metalice ale tecilor de sabie din mormintele M6 şi M16, respectiv două perechi de pinteni din argint aurit şi argint, din mormintele M1 şi M6. A fost de asemenea un bun prilej, pentru a observa asemănările dintre contexturile ţesăturilor care provin din mormintele M6, M13, M14 şi M16 dar şi asemănările dintre buzduganele şi garniturile tecilor de sabie prelevate din mormintele M6, M13 şi M16. Ne-au atras atenţia şi similitudinile dintre pintenii prelevaţi din mormintele M1, M6 şi M16. Am mai putut determina că fragmentele textile care primiseră numărul de inventar 116, făcuseră efectiv parte dintr-o rochie, a cărei parte inferioară s-a pierdut şi că mărgelele negre descoperite, aparţinuseră efectiv rochiei din mormântul M24. Şi nu în ultimul rând, comparând ţesăturile descrise mai sus cu rezultatele autorului, am putut reconstitui fragmentele pieselor vestimentare din mormintele M13, M14 şi M16. Trebuie să menţionăm că între timp cercetarea s-a continuat şi în exteriorul colecţiei noastre, cu unele rezultate. Unele piese şi accesorii din pachetele analizate, ne-au permis analogii cu piese provenite din descoperiri similare. O primă analogie, s-a putut face între boneta din mormântul M20 şi cea scoasă tot din Catedrala RomanoCatolică de către arheologul Radu Heitel, în timpul săpăturilor efectuate în anii 19751979 17, restaurată între anii 1983-1984 18, aflată actualmente în posesia Muzeului Naţional de Artă din Bucureşti. Ambele sunt realizate din materiale identice, în aceeaşi tehnică de ţesere şi de confecţionare şi au aproximativ aceleaşi dimensiuni. Se aseamănă poate chiar cu o a treia bonetă, scoasă în 1961 din Biserica evanghelică din Sebeş 19, împreună cu alte fragmente textile, între care un voal din borangic, datate ca şi ale noastre, tot la început de secol XVIII.
16
A se vedea în anexe, Inventar general al mormintelor. A se vedea în Bibliografia selectivă, lucrarea arheologului. 18 Boneta a fost restaurată în cadrul lucrării sale de diplomă, de restauratoarea Adriana Bădescu. 19 A se vedea catalogul expoziţiei Obiecte salvate prin conservare-restaurare, Alba Iulia, 2011, pp. 15-19. În text, boneta este desemnată impropriu, inclusiv datorită spaţiului saxon de provenienţă, prin termenul etnografic de căiţă, ca şi voalul, numit în text maramă. 17
O altă analogie am făcut-o după examinarea pieselor incluse în expoziţia intitulată „Textile arheologice din Bucovina” organizată de Monica Dejan 20. Expoziţia a prezentat şi câteva piese de vestimentaţie (rochii, năframe, gulere, bonete, acoperăminte de cap, un conteş, papuci) din secolele XV-XVII descoperite în morminte din biserici şi mănăstiri şi păstrate în colecţiile Complexului Muzeal Bucovina. Pe lângă similitudini legate de tipologii, tehnici de execuţie şi materiale componente, ne-au atras atenţia piesele din mătase, decorate cu motive florale sau geometrice în tehnica broderiei, cu fir de argint sau argint aurit, dar şi categoria de accesorii, reprezentată prin dantele şi nasturi. Concret, a doua analogie a fost făcută între nasturii identici ca formă şi decor, descoperiţi în mormântul din cimitirul Bisericii Sf. Dumitru din Suceava 21 şi cei 25 de nasturi proveniţi de pe un dolman din Catedrala Romano-Catolică de la Alba Iulia, scoşi din mormântul M9. Alte analogii tot atât de concludente s-au putut face cu anumite piese datate de secol XVII, descoperite în timpul unor săpături arheologice din Alba Iulia: în primul rând am găsit anumite similitudini între piesele de la Biblioteca Batthyaneum şi fragmentele de încălţăminte, cosiţa împletită 22, galonul ţesut cu fir de argint aurit, cat. 7, cele 27 mărgele negre mate, cat. 8 şi copciile, cat. 26 23, descoperite în zona Spitalului veterinar în 1962, respectiv cu pintenul, cat. 92, descoperit pe strada Dr. Ioan Raţiu, în 2010 24. Ne-au atras atenţia şi câteva piese scoase din săpăturile efectuate între anii 20002007, în Catedrala Romano-Catolică şi Palatul episcopal din Alba Iulia, restaurate la Muzeul Naţional al Unirii şi prezentate în 2009 şi 2010 în cadrul expoziţiei Millenium la Alba Iulia, itinerată ulterior în Ungaria. Studiul atent al pieselor din catalog ne-a sugerat că cel puţin cinci piese ar putea avea varii tangenţe cu piesele conservate la Biblioteca Batthyaneum provenind din mormintele săpate în aceeaşi catedrală între anii 19071914. Acestea sunt: garniturile de încălţăminte, datate sec. XVII-XVIII, cat. 254.1 şi 254.2, pintenul datat sec. XV-XVII, cat. 137, cercelul de tâmplă, cat. 83 datat sec. XI-XIII şi acul de păr, cat. 238, datat sec XVI-XVII 25. Vizitarea aceleiaşi expoziţiei Millenium şi la Budapesta, ne-a deschis o nouă perspectivă de cercetare datorită expoziţiei
20
Monica Dejan, curatorul expoziţiei organizate cu prilejul desfăşurării Sesiunii Naţionale de Rapoarte Arheologice, de la Suceava. A participat, între altele şi la organizarea expoziţiei Millenium în 2009 la Alba Iulia şi a celei din 2010 de la Budapesta. 21 Este vorba despre un guler din dantelă, alături de care s-au găsit 36 de nasturi globulari din argint aurit 22 Ota Radu, Anghel Dan, Bounegru George, Lascu Ilie, Alba Iulia capitala principatului Transilvaniei sec. XVI-XVII, Catalog de expoziţie, Alba Iulia, 2011, p. 17-18. 23 Partenie Ileana, Salvarea unor fragmente textile din secolul XVII prin tehnica restaurării, în Apulum, XXXVIII 2, 2001, pp. 385-391.Publicate şi în Obiecte textile salvate prin conservare-restaurare, Catalog expoziţie, Alba Iulia, 2011, pp. 8-9. 24 Idem, Op. Cit., p. 43. 25 Marcu Istrate Daniela, redactor, Catedrala Romano-Catolică şi palatul episcopal din Alba Iulia. Arheologie şi istorie, Catalogul expoziţiei Millenium, Editura Altip, Alba Iulia, 2009.
complementare organizată în acelaşi timp, care prezenta piese documentare şi artistice aparţinând Muzeului Naţional Maghiar, respectiv fondului István Möller, arhitectul care a coordonat lucrările de la începutul secolului XX în Catedrala Sfântul Mihai, tocmai pentru că piesele făceau referire directă la Alba Iulia. 26 Abia atunci, am văzut pentru prima oară cartea arheologului Pósta Béla, pe care am cautat-o şi am găsit-o peste câteva zile în Biblioteca Batthyaneum. 8. Constituirea unei colecţii de textile arheologice Una dintre consecinţele inventarierii pieselor arheologice, bucată cu bucată şi a analizării lor, a fost aceea că din 2012, s-a putut constitui şi la Biblioteca Batthyaneum, o colecţie de textile arheologice clasată pe categorii vestimentare. Noua colecţie se înscrie perfect în bogata colecţie de textile din care fac parte peste 200 de veşminte, ornate liturgice şi dantele, multe cu valoare de patrimoniu. Sintetic, colecţia de textile arheologice se prezintă astfel: Costumele bărbăteşti sunt constituite din câteva zeci de fragmente textile de dimensiuni variabile, dar şi din piese întregi, confecţionate din matase sau/şi catifea, cu sau fără nasturi, din pasmanterie sau metalici,care au permis reconstituirea unor dolmane, cămăşi justeaucorp, pelise, mantii, pantaloni tip culotte, un pourpoint/jiletcă din mătase de influienţă franceză şi doi ciorapi lungi din mătase. Să adăugăm fragmentele de încălţăminte de forme diferite, pantofi, sandale, cizme, din care s-au păstrat feţe, tălpi sau doar garnituri metalice. În câteva cazuri costumele sunt completate de diferite acoperaminte ale capului: un calpac decorat cu aplice pentru pene şi broşe cu pietre preţioase, o toca din catifea, două bonete şi o beretă. Veşmintele de prelaţi sunt reprezentate prin fragmentele de reverendă, un birretum, fragmente de dantelă din poala unui veşmânt liturgic numit alba sau cota, brâuri numite cingulum, un guler şi o cravată. Colecţia de costume femeieşti este compusă din trei rochii întregi, una cu corsajul cusut de fusta amplă şi decorată cu dantelă din fir metalic; o alta având corsajul din velour ciselée cu nasturi din argint şi fusta decorată cu pasmanterie cu fir de argint lamelar. A treia, este o rochie de fetiţă, confecţionată din catifea în deux pieces, corsaj cu mâneci cu burelet şi fusta pe bié cu trenă, decorată în întregime cu pasmanterie din fir metalic şi mărgele negre. În aceeaşi categorie intră şi un corsaj dintr-o ţesătură preţioasă de tip lampas.
26
Capela Szécsi din Catedrala Romano-Catolică din Alba Iulia, desen (catedrala în caroiaj), posesor Fundaţia MÖLLER HAGYATÉK, Budapest.
Colecţia se completează cu alte elemente de costum, perfect conservate prin consolidarea pe suporturi adecvate: o cămaşă din mătase, patru mâneci largi, dintre care două din mătase, două din brocart, o fustă şi două fragmente de şorţuri din muselină şi brocart. De enumerat şi accesoriile: o bonetă, un voal de mătase bordat cu dantelă, panglici din brocart şi mătase, o pereche de botine brodate cu fir auriu şi argintiu, o perucă şi două codiţe împletite, legate cu şnur şi câteva bijuterii. Am adăugat şi fragmentele de pasmanterie de mătase şi fir metalic, cordoane şi cingulum-uri răsucite în tehnica brandenburgurilor, mărgele, nasturi şi copcii de forme şi mărimi diferite. Am inclus în colecţie fragmentele feţelor de pernă şi a cele două fragmente de acoperăminte de mormânt, din care una, se păstrează aproape întreagă. Ajungând în acest punct, nu considerăm nici una dintre operaţiuni încheiate. Conservarea preventivă şi curativă ar trebui să se finalizeze prin restaurarea tuturor pieselor, indiferent de tehnică. Analiza contexturilor ar trebui să fie continuată prin raportare la baza de date a Centrului Internaţional de Studii a Textilelor Vechi din Lyon. Iar studiul aspectelor legate de decor şi costum, să fie reluate din acest punct şi valorificate în plan internaţional prin manifestări ştiinţifice şi expoziţii. Nu în ultimul rând studiul nostru se vrea şi un argument la afirmaţia Ancăi Lăzărescu, „ţesăturile de artă se constituie într-o veritabilă şi tot atât de însemnată sursă documentară sub toate aspectele sale, politice, economice, sociale şi culturale şi nu doar într-o simplă componentă artistică 27”.
27
Lăzărescu Anca, Catalogul Textilele din colecţia Bibliotecii Batthyaneum din Alba Iulia, în Apulum XX, Alba Iulia, 1985, p. 129.
