GHIDUL LUCRĂTORULUI ROMÂN ÎN BELGIA

GHIDUL LUCRĂTORULUI ROMÂN ÎN BELGIA

1. CONDIłII DE VIAłĂ ÎN BELGIA 1.1. ViaŃa din Europa – prezentare generală CondiŃiile de viaŃă favorabile depind de un număr foarte mare de factori, precum: servicii de îngrijire medicală de calitate, educaŃia şi oportunităŃile de formare profesională sau facilităŃile de transport, acestea reprezentând câteva aspecte care afectează viaŃa şi munca din fiecare zi a cetăŃenilor. Uniunea Europeană şi-a stabilit ca obiectiv îmbunătăŃirea constantă a calităŃii vieŃii în toate statele sale membre şi confruntarea cu noile provocări ale Europei contemporane, precum excluziunea socială sau îmbătrânirea populaŃiei. ÎmbunătăŃirea condiŃiilor de ocupare a forŃei de muncă la nivelul Europei este o prioritate pentru Comisia Europeană. În perspectiva combaterii şomajului şi intensificării mobilităŃii între locuri de muncă şi regiuni, sunt dezvoltate şi implementate o mare varietate de iniŃiative la nivel european, pentru a veni în sprijinul Strategiei Europene de Ocupare. Din aceste iniŃiative fac parte şi Serviciul European de Ocupare EURES şi programul PROGRESS (2007-2013). Acesta din urmă înlocuieşte o serie de programe anterioare care se axau pe acŃiuni privind ocuparea, protecŃia şi incluziunea socială, condiŃii de muncă, egalitatea de şanse între femei şi bărbaŃi şi nediscriminarea. Sănătatea este o valoare de preŃ întrucât influenŃează vieŃile zilnice ale oamenilor şi în consecinŃă reprezintă o prioritate pentru toŃi cetăŃenii europeni. Astfel aceştia solicită să aibă un acces rapid şi uşor în cazul tratamentelor medicale atunci când călătoresc în alte state membre UE. Politicile în domeniul sănătăŃii de la nivelul UE urmăresc să răspundă tocmai acestor nevoi. Programul public de sănătate de la nivelul UE vizează îmbunătăŃirea capacităŃii UE de a răspunde ameninŃărilor din afara UE cu privire la sănătate şi îmbunătăŃire informaŃiilor şi cunoştinŃelor cu privire la ultimele evoluŃii din sectorul public de sănătate. EducaŃia la nivelul Europei se bucură de rădăcini puternice dar şi de o mare diversitate. Încă cu mult timp în urmă s-a considerat necesară respectarea caracteristicilor particulare ale unui sistem educaŃional din orice stat membru UE, dar pentru alte aspecte generale care au legătură cu sistemele de educaŃie, formare sau ocupare s-a considerat necesară aducerea de îmbunătăŃiri. Astfel în 1980 s-a lansat Eurydice, reŃeaua informaŃională privind educaŃia în Europa. Ulterior în 1986 atenŃia s-a îndreptat dinspre schimburile de informaŃii înspre schimburile de studenŃi, prin lansarea programului Erasmus, care a fost apoi urmat de o variantă a sa mult îmbunătăŃită, programul Socrates – care acoperă toate domeniile de educaŃie pentru toate vârstele şi toate nivelurile. Transportul a stat la baza primelor reglementări din cadrul ComunităŃii Europene. Încă de la 1958 când a intrat în vigoare Tratatul de la Roma, politica UE în domeniul transportului s-a axat pe înlăturarea obstacolelor de la graniŃele dintre Statele Membre, în consecinŃă a urmărit să permit ca oamenii şi bunurile să se poate deplasa rapid, eficient şi ieftin între aceste state. 1

Acest principiu este strâns legat de scopul principal al UE de creare a unei economii dinamice şi a coeziunii în cadrul societăŃii. Sectorul transporturilor generează 10% din bunăstarea UE măsurată în PIB, echivalentul a aproximativ 1000 de miliarde de EURO pe an. De asemenea asigură mai bine de 10 milioane de locuri de muncă. Zona Schengen. Aderarea la spaŃiul Schengen are ca efect ridicarea controalelor între frontierele interne ale statelor membre Schengen, care aplică în întregime acquis-ul Schengen, fiind creată o singură frontieră externă unde controalele se desfăşoară conform unui set de reguli clare în materie de vize, migraŃie, azil, precum şi măsuri referitoare la cooperarea poliŃienească, judiciară sau vamală. În prezent, 25 state europene sunt membre cu drepturi depline în Acordul Schengen. Acestea sunt: Belgia, FranŃa, Germania, Luxemburg, Olanda, Cehia, Lituania, Slovacia, ElveŃia, Italia, Portugalia, Spania, Grecia, Austria, Estonia, Malta, Slovenia, Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia, Letonia, Polonia, Ungaria. Viitoare state membre ale acordului Schengen sunt: România, Bulgaria, Cipru şi Liechtenstein. Transportul aerian. Crearea unei singure pieŃe europene privind transportul aerian a presupus impunerea unor tarife mai mici şi înmulŃirea serviciilor oferite pasagerilor. UE a formulat de asemenea un set de drepturi menite să asigure un tratament corect pentru pasagerii de zbor. În calitate de pasager de zbor, o persoană beneficiază de o serie de drepturi când vine vorba de informaŃiile cu privire la zboruri şi rezervări, daune cauzate bagajelor, întârzieri şi anulări de zboruri, refuzarea îmbarcării, despăgubiri în caz de accidente sau probleme legate de pachetele de servicii turistice. Aceste drepturi se aplică zborurilor programate şi celor charter, atât pentru cele interne cât şi pentru cele internaŃionale, dintr-un aeroport din UE sau pentru un zbor care pleacă dintr-un stat din afara UE către un aeroport dintr-un stat UE, atunci când acest zbor este operat de o linie de zbor din UE. Transportul feroviar. Sistemul european de transport feroviar este caracterizat de numeroase obstacole datorate sistemelor diferite utilizate în fiecare stat în parte. Astfel UE pentru a veni în întâmpinarea acestor probleme a adoptat o legislaŃie specifică sistemului de transport comun, pentru a pregăti înfiinŃarea unei zone de cale ferată integrată la nivel European, care să se supună reglementărilor legale şi tehnice comune. În acest sens un sprijin financiar considerabil este acordat proiectelor trans-europene cum este şi reŃeaua de căi ferate de la Lyon la graniŃa Poloniei cu Ucraina, de la Berlin la Palermo, de la Paris la Bratislava şi de la Varşovia la Helsinki. Noi reŃele internaŃionale de căi ferate, pentru trenuri de mare viteză sunt realizate între Paris-Bruxelles-Cologne-Amsterdam şi de-a lungul sud-vestului Europei de la Lisabona la Bordeaux. 1.2. Găsirea unei locuinŃe în Belgia Nu este greu pentru o persoană să-şi găsească o locuinŃă în Belgia. Închirierea sau cumpărarea unui case. AnunŃuri portocaliu cu negru cu menŃiunea „à louer” (de închiriat) sau „à vendre” (de vânzare) sunt plasate în ferestrele proprietăŃilor disponibile. În majoritatea ziarelor belgiene sunt anunŃuri cu privire la locuinŃe de închiriat 2

sau de vânzare. AgenŃii imobiliari, de asemenea pot fi de mare ajutor în căutarea şi găsirea unei locuinŃe. La sfârşitul anului 2008, preŃul de referinŃă pentru o locuinŃă de familie era de 181.756 EURO în regiunea Flamandă, 135.381 EURO în regiunea valonă şi 317.853 EURO în regiunea Bruxelles. Cazarea temporară. Hotelurile sunt destul de scumpe. InformaŃii suplimentare în acest sens pot fi obŃinute de la agenŃiile de turism. Variante mai ieftine sunt hotelurile pentru tineri, motel/cabană, şi prin B&B-uri. În oraşele cu centre universitare sunt puse la dispoziŃie camere în campusuri pe perioada vacanŃei de vară. Închirierea. Repartizarea costurilor pe care un chiriaş le are faŃă de proprietar nu se realizează întotdeauna suficient de clar. Uneori proprietarii se folosesc de această procedură pentru a creşte valoarea chiriei. Cu toate acestea se realizează de regulă şi o descriere clară pe tipuri de costuri. Proprietarul îi prezintă costul pentru deŃinerea locuinŃei şi costurile cu furnizarea de servicii pentru chiriaş după cum urmează: rate, taxe pentru balcon şi garaj, administraŃia, întreŃinere, asigurarea locuinŃei, deŃinerea unui extinctor, alte echipamente comunitare şi taxa pe proprietate. Chiriaşul suportă costurile care apar ca urmare a utilizării casei sau apartamentului: inspecŃia anuală a liftului, apa menajeră şi taxa de canalizare, taxa provincială şi cea locală, consumul de apă, taxă pentru utilizarea apei decontaminate, încălzire, gaze, electricitate, întreŃinerea zonelor comune din bloc şi asigurarea de incendiu. Principiul este că chiria apare ca urmare a închirierii unei clădiri sau a unei părŃi din aceasta unei alte persoane (chiriaş) în schimbul plăŃii unei chirii. Pentru ca o chirie să existe nu trebuie neapărat să existe un contract de închiriere scris şi nu este obligatoriu să dureze pentru o anumită perioadă de timp. Dacă contractul de închiriere se încheie în scris viitorul chiriaş ar trebui să citească contractul cu foarte mare atenŃie înainte să-l semneze şi să se informeze cu privire la condiŃiile în care se încheie un astfel de contract scris adresându-se autorităŃilor. Dacă viitorul chiriaş nu este de acord cu modul în care au fost stabilite costurile, poate solicita modificarea contractului din acest punct de vedere. În orice caz trebuie ştiut că proprietarul care închiriază nu este obligat prin lege decât să plătească taxa pe proprietate conform legii privind chiria. Viitorul chiriaş ar trebui de asemenea să-l întrebe pe proprietar şi preferabil şi pe câŃiva chiriaşi din aceeaşi clădire despre valoarea chiriei din anii anteriori. Astfel dacă va ajunge la concluzia că actualele costuri sunt prea mari va negocia cu proprietarul. Suma exactă şi indicarea fiecărui tip de cost şi valoarea acestuia trebuie să fie specificată în contractul de închiriere. Sunt impuse sume diferite pentru chiria efectivă şi pentru costurile aferente. De regulă costurile nu pot creşte, chiar dacă costurile efectiv survenite cresc. PărŃile contractante nu 3

pot decide în mod unilateral ajustarea cheltuielilor şi taxelor. În orice caz chiriaşul şi proprietarul pot solicita unui reprezentant legal să revizuiască suma ratelor-fixe sau chiar să convertească această sumă în costuri efective. Cea mai bună metodă este de a stabili care sunt costurile efective. De aceea este important ca viitorul chiriaş să se intereseze de valoarea costurilor cu chiria din anii anteriori pentru a evita surprizele neplăcute. Stabilirea costurilor pentru un apartament. Dacă chiriaşul locuieşte într-un bloc, este indicat ca acesta să verifice înainte printre rezidenŃii din bloc valoarea costurilor. Acesta se va interesa dacă costurile cu electricitatea, apa, gazele şi încălzirea sunt suportate individual/pe fiecare apartament în parte sau dacă acestea sunt împărŃite în mod egal între numărul de apartamente închiriate, sau dacă costul cu întreŃinerea zonelor comune este împărŃit între numărul de apartamente sau la stabilirea acestuia se Ńine cont de spaŃiul comun utilizat. Toate aceste criterii duc la stabilirea valorii finale a chiriei. GaranŃia chiriei. O garanŃie a chiriei este achitată proprietarului pentru a-l proteja în eventualitatea în care chiriaşul nu ar reuşi să-şi îndeplinească obligaŃiile (ex: în cazul daunelor aduse proprietăŃii). Majoritatea contractelor prevăd plata unei garanŃii pentru chirie, dar aceasta nu este impusă prin lege şi în consecinŃă se va plăti doar dacă este stipulată în contract. PreŃul caselor. Media preŃurilor proprietăŃilor a scăzut uşor în 2009. PreŃul terenurilor pentru construcŃii a crescut, conform datelor furnizate de DirecŃia generală pentru statistici şi informaŃii economice a serviciului economic public federal. În funcŃie de tipul de locuinŃă preŃul acestora este:
Pentru o casă obişnuită – media este de 205.335 EURO
O vilă costă în medie 289.059 EURO
Un apartament costă în medie 175.000 EURO
Terenurile de construcŃii sunt în medie 91.2 EURO pe metrul pătrat. Închirierea unui mic apartament în Bruxelles poate costa 700 EURO pentru o locuinŃă rezonabilă şi confortabilă. Pentru persoanele care intenŃionează să locuiască în Bruxelles pentru o perioadă limitată de timp, în scop de muncă sau pentru alte motive, o alternativă de cazare mai bună decât hotelurile şi chiriile pe termen lung sunt apartamentele mobilate sau hoteluri de apartamente. Mai jos este prezentată o selecŃie limitată a câtorva astfel de locuinŃe:










A-XL Flathotel : www.axlflathotel.be Europarthotel : www.europarthotel.com Mas Residence : www.masapartments.com Home in Brussels : www.homeinbrussels.be Agenda Hotels : www.hotel-agenda.com Rue Souveraine : www.ruesouveraine.com Suite Home Flathotel : www.suitehome.be Dorint Residence Brussels : www.almas.be Residence Parnasse : www.residenceparnasse.com 4


Silken Residence Brussels : www.apartment-brussels.com
Immobe Aparthotels : www.immobe.be
Brussels Business Flats : www.bbf.be 1.3. Transferul automobilului şi informaŃii privind permisul de conducere şi traficul auto Implementarea principiului liberei circulaŃii a persoanelor, reprezintă una dintre pietrele de temelie ale construcŃiei europene şi a stat la baza introducerii unei serii de reguli practice prin care să se asigure faptul că cetăŃenii europeni pot într-adevăr să circule liber şi uşor în orice alt stat membru al UE. Astfel călătoritul cu maşina proprie în statele membre UE a devenit cu timpul o chestiune mult mai puŃin problematică. Comisia Europeană a stabilit o serie de reglementări comune cu privire la recunoaşterea reciprocă a carnetului de conducere, valabilitatea asigurării pentru maşină şi posibilitatea înregistrării unei maşini întro Ńară gazdă. În Belgia circulaŃia auto se efectuează pe partea dreaptă a drumului. Se aplică în mod riguros sistemul priorităŃii de dreapta, în sensul că vehiculele venind din partea dreaptă beneficiază de prioritate chiar şi atunci când acestea intră pe sensul principal de mers de pe o stradă secundară. Autovehiculul care pătrunde primul în sensul giratoriu are prioritate faŃă de toate celelalte autovehicule. Centura de siguranŃă este obligatorie, iar folosirea telefonului mobil la volan este interzisă. Limitele de viteze admise: 50km/oră – în interiorul localităŃii, 90km/oră – pe drumurile naŃionale şi 120 km/oră – pe autostrăzi. Starea generală a drumurilor din Belgia şi infrastructura este foarte bună. Parcarea este permisă numai în locuri rezervate contra cost. Comercializarea, deŃinerea şi folosirea detectoarelor de radar şi a aparatelor antiradar sunt interzise. Aceste fapte reprezintă contravenŃie pedepsindu-se cu suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de minim 30 zile, în funcŃie de decizia judecătorului, confiscarea aparatului şi o amendă, stabilită tot de către judecător, care poate atinge 2 000 Euro. Permisul de conducere în UE. Nu există efectiv un permis de conducere comun la nivelul UE, dar statele membre UE au introdus totuşi un „model comunitar” de permis de conducere. Prin acest model se asigură că permisele de conducere emise de diferite state membre UE sunt uşor de recunoscut în alte State Membre. În general se aplică principiul recunoaşterii reciproce. Permisul este emis în conformitate cu prevederile naŃionale, dar trebuie în acelaşi timp să respecte dispoziŃiile cu privire la modelul comunitar, cum ar fi condiŃiile minime de îndeplinit pentru a putea obŃine un permis de conducere. Permisele de conducere mai vechi, emise înainte de 1996 nu trebuie să fie schimbate conform acestui nou model comunitar de permis şi rămân valide până la expirarea lor. Dacă un cetăŃean al UE îşi stabileşte rezidenŃa într-un alt Stat Membru, nu este nevoie să-şi schimbe permisul de conducere, deşi adesea mulŃi dintre aceşti cetăŃeni o fac din motive 5

practice. De asemenea unele state membre, solicită ca anumite informaŃii să fie introduse în permisul de conducere pentru a îndeplini anumite cerinŃe administrative. Permisul de conducere valabil emis în România este recunoscut în Belgia. În cazul expirării, pierderii sau furtului, un nou permis de conducere poate fi emis în Statul Membru de rezidenŃă, în conformitate cu prevederile naŃionale. În acest scop cetăŃenii trebuie să contacteze autorităŃile competente. Înregistrarea maşinii în Ńara gazdă. În cazul în care o persoană rezidă în alt stat membru UE şi îşi foloseşte maşina personală pe teritoriul acelui stat pentru mai mult de 6 luni, va fi obligat să-şi înregistreze maşina adresându-se autorităŃilor locale şi plătind taxele de înregistrare aferente în statul gazdă. Asigurarea maşinii. CetăŃenii UE îşi pot asigura maşina în orice stat membru UE, atâta timp cât compania de asigurări aleasă este licenŃiată, conform reglementărilor legale naŃionale, în emiterea unor astfel de poliŃe de asigurări. O companie cu sediul într-un alt stat membru are dreptul să vândă o poliŃă de răspundere civilă obligatorie doar dacă sunt îndeplinite anumite condiŃii. Asigurarea va fi valabilă în toate statele membre UE, indiferent unde are loc accidentul. Taxe. TVA-ul pe maşinile cu motoare este plătit de regulă în Ńara din care se cumpără maşina, cu toate că în anumite condiŃii, TVA-ul se poate plăti în Ńara de destinaŃie. InformaŃii pentru cazurile de accident de circulaŃie. În caz de accident uşor, completaŃi, împreună cu cealaltă parte formularul tip pus la dispoziŃie de societăŃile locale de asigurări, privind producerea accidentului. NotaŃi elementele de identificare ale celuilalt autovehicul implicat în accident şi ale societăŃii de asigurare a acestuia. Dacă în urma accidentului sunt răniŃi, chemaŃi poliŃia locală, după ce aŃi acordat primul ajutor. AdresaŃi-vă pentru sprijin partenerului societăŃii române de asigurări din Ńara respectivă care figurează pe Cartea verde. În cazul unui accident de circulaŃie soldat cu vătămări corporale este obligatorie anunŃarea poliŃiei locale (prin folosirea telefonului de urgenŃă 101 prin intermediul căruia sunt informate simultan Politia, Pompierii şi Serviciul de AmbulanŃă). PăstraŃi documentele de plată până la înapoierea în Ńară pentru a le prezenta societăŃii de asigurare. În cazul unui accident rezultat cu avarierea autoturismului sau cu vătămarea ori decesul unei persoane, este interzisă mutarea vehiculului până la sosirea poliŃiei la locul accidentului, care constată faptele şi întocmeşte un proces verbal. Acest document este esenŃial pentru stabilirea vinovăŃiei şi se impune obŃinerea unei copii din partea persoanei vătămate, în special dacă aceasta este turist străin. Telefoane utile pentru informaŃii privind traficul sau conduita în caz de accident: 6






Serviciul de urgenŃe – 112 PoliŃia – 101 Serviciul de informare cu privire la condiŃiile de trafic – (02) 642-6666

1.4. ViaŃa privată Naşterea Naşterea trebuie să fie înregistrată în 15 zile în localitatea în care s-a născut copilul, de către tatăl, mama acestuia, de ambii părinŃi sau de o altă persoană care a fost prezentă la naştere. În acest sens trebuie prezentate următoarele documente: certificatul de naştere, certificatul de căsătorie şi cărŃile de identitate ale părinŃilor sau a persoanei prezente la naştere care înregistrează copilul. Acesteia din urmă i se vor elibera următoarele documente: certificate pentru asigurare şi pentru alocaŃia familială (certificat pentru indemnizaŃia de maternitate, pentru femei însărcinate şi/sau indemnizaŃie de odihnă), certificat pentru realizarea vaccinării împotriva poliomielitei, un extras din certificatul de naştere la cerere şi o dovadă a identităŃii. Căsătoria În Belgia două persoane se pot căsători dacă au împlinit vârsta de 18 ani. Căsătoria se poate realiza în localitatea/oraşul în care unul dintre viitorii soŃi este înscris. Viitorii soŃi trebuie să completeze o declaraŃie de căsătorie care este înregistrată de ofiŃerul stării civile din localitatea în care cel puŃin unul dintre viitorii soŃi este înscris. Documentele care trebuie ataşate la această declaraŃie sunt: o copie autorizată a certificatelor de naştere, cartea de identitate, dovada înregistrării în registrul populaŃiei. Persoanele care au mai fost căsătorite de asemenea trebuie să prezinte fie certificatul de deces fie cel de divorŃ. Căsătoria religioasă nu se realizează decât după căsătoria civilă. În Belgia printr-o lege din 13.2.2003 s-a aprobat posibilitatea pentru două persoane de acelaşi sex să se căsătorească. Separarea legală nu presupune terminarea mariajului, dar implică împărŃirea proprietăŃii. Datoriile fiscale sunt acoperite şi în cazul separării ca şi în cazul divorŃului. În felul acesta separarea poate fi un pas spre divorŃ. Există două forme de divorŃ în Belgia: divorŃul datorat unor diferenŃe ireconciliabile şi divorŃul prin acordul ambelor părŃi. DivorŃul se pronunŃă de către un tribunal. DivorŃul este valid de la data la care se efectuează retranscrierea ordinului de pronunŃare a divorŃului, în registrul de stare civilă, din cadrul municipalităŃii în care s-a realizat căsătoria. Persoanele care doar locuiesc împreună pot depune o declaraŃie de coabitare la Registrul de stare civilă din localitatea/oraşul de rezidenŃă. În această declaraŃie se regăsesc următoarele: data la care s-a completat, nume, prenume, locul şi data naşterii pentru ambele persoane, adresa comună, o declaraŃie expresă din care să reiasă că ambele părŃi doresc să 7

convieŃuiască în mod legal, iar acolo unde este cazul o referinŃă la convenŃia încheiată între cele două părŃi. Coabitarea legală încetează să existe dacă una dintre părŃi se căsătoreşte sau moare, sau prin acordul părŃilor sau printr-o reziliere unilaterală la iniŃiativa uneia dintre părŃi.

Decesul Familia sau antreprenorul de pompe funebre (sau un prieten/vecin) trebuie să notifice în cel mai scurt timp posibil producerea decesului la Registrul de stare civilă din localitatea/oraşul în care persoana a decedat, iar dacă este necesar se va informa şi municipalitatea în cadrul căreia aceasta va fi înmormântată. La momentul notificării se va prezenta de asemenea: certificatul de deces eliberat de medic, actul de identitate al persoanei decedate, certificatul de căsătorie al decedatului. Un martor adult trebuie să constate decesul. În cazul decesului survenit într-o locuinŃă privată, decesul trebuie să fie constatat de către doi martori adulŃi,care să fie preferabil rude sau apropiaŃi. Alte informaŃii privind naşterea, căsătoria şi decesul, dar si alte informaŃii pot fi consultate pe site-ul Ambasadei României la Bruxelles, accesând link-ul: http://bruxelles.mae.ro/index.php?lang=ro&id=713 .

1.5. Costul vieŃii Mai jos sunt prezentate unele cifre cu privire la cheltuielile lunare pentru o persoană care locuieşte în Belgia: Consum total

1101 euro de persoană pe lună

Mâncare, băutură, Ńigări

212

Mâncare

135

Băutură

32.5

łigări

8.31

Îmbrăcăminte şi încălŃăminte

49.36

Încălzire, electricitate, apă

64.62

Cheltuieli pentru hotel şi restaurant

58.33

8

Formare profesională/învăŃământ

7.87

Cheltuieli cu autoturismul (petrol, etc.)

80.63

Cheltuieli pentru sănătate

54.86

O serie de studii recente au arătat că: Belgienii cheltuiesc 35.50 euro pe lună pentru igiena personală. În cadrul unei gospodării belgiene 407 euro pe lună se cheltuiesc pentru cumpărături pentru lucruri esenŃiale. O gospodărie cu o medie de 2-3 persoane are nevoie de 573.26 euro pe săptămână, respectiv 2.293 euro pe lună.

1.6. Transportul în Belgia Belgia deŃine o reŃea de transporturi foarte densă, atât din punct de vedere al transportului public (tren, autobuz, tramvai şi metrou), dar şi din punct de vedere al transportului privat. Totuşi nu există încă autostrăzi plătite în Belgia. Aeroportul şi traficul aerian. Următoarele aeroporturi gestionează traficul internaŃional: aeroportul naŃional din Bruxelles Zaventem, Charleroi-Bruxelles-Sud, Liège, Ostend, Anvers-Deurne. În general există un mix de zboruri planificate, de chartere şi zboruri în regim low-cost. Există de asemenea trei porturi maritime în Belgia: Anvers, Ghent şi Zeebrugge. Porturile belgiene sunt foarte aglomerate datorită comerŃului maritim de care se bucură: în prima jumătate a anului 2004, numărul navelor maritime care au intrat pe teritoriul Belgiei a crescut de la 28720 la 28887 comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent. În acelaşi timp, pe parcursul aceleiaşi perioade şi volumul mărfurilor/bunurilor manipulate a crescut cu 3,5%. Sectorul feroviar beneficiază de asemenea de linii foarte bune pentru trenurile de viteză (TGV). Aeroporturile Paris – Charles de Gaulle şi Amsterdam – Schiphol sunt foarte uşor accesibile (în aproximativ o oră şi jumătate de la Bruxelles – midi cu trenul). Există de asemenea legături cu Germania şi Regatul Unit al Marii Britanii (Eurostar). ReŃeaua de transport feroviar în Belgia este asigurată de SNCB/NMBS. Pentru orar şi alte informaŃii utile poate fi consultată pagina web a societăŃii (www.b-rail.be). Trenurile au vagoane la clasa I şi a II- a, iar în fiecare staŃie se găsesc automate de bilete. În staŃiile mai mici în care nu se găsesc bilete, acestea se cumpără la urcarea în tren, de la conductor. Orele de plecare sunt listate în ordine cronologică pe tabelele existente în staŃii. Există tabele speciale care asigură informaŃiile cu privire la circulaŃia trenurilor în week-end, iar staŃiile mai mari au tabele cu trenurile care sosesc în staŃii. 9

Transportul public se bucură de o infrastructură foarte bine dezvoltată, cu metrou, autobuze, tramvaie şi taxiuri. Aproape pentru toate traseele există cel puŃin un serviciu care îşi desfăşoară activitatea între ora 6 dimineaŃa şi miezul nopŃii în week-enduri. Transportul public în Bruxelles este asigurat de regia autonomă STIB. Detalii privind reŃeaua de transport public, tarife şi condiŃii de călătorie pot fi obŃinute prin intermediul paginii web a regiei (www.stib.irisnet.be). Naveta realizată în interes de serviciu este adesea plătită de angajator. Mai multe oraşe, precum Anvers, Bruxelles, Ghent şi Charleroi au tramvaie. Pentru călători este mai ieftină achiziŃionarea unui carnet de bilete. În tramvaie sau autobuze bilete de o singură călătorie pot fi procurate de la şofer. În ceea ce priveşte autobuzele aproape toate traseele sunt gestionate de De Lijn în regiunea Flandrei, de STIB/MIVB în Bruxelles şi de Tec în regiunea valonă. Biletele sunt obŃinute de la şofer. Dacă se alege varianta taxiului, costul aproximativ al călătoriei poate fi discutat în avans, dar preŃul exact va fi cel stabilit în urma călătoriei de taximetru. Pentru a solicita un taxi, fie se telefonează la o companie de taxe, fie se ia unul dintr-o linie de taxi. Nu este uzual să faceŃi semne unui taxi în stradă. InformaŃii suplimentare privind condiŃiile de viaŃă în Belgia pot fi consultate şi pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe: http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=29799&idlnk=3&cat=29919 sau pot fi solicitate de la ambasadele României şi Belgiei.

10

2. EXERCITAREA DREPTULUI DE ŞEDERE ŞI ACCESUL PE PIAłA MUNCII 2.1. Procedura de înregistrare De la 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană (UE), cetăŃenilor români le sunt aplicabile prevederile Directivei 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulaŃie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăŃenii UE şi membrii familiilor acestora. De la acea dată, cetăŃenii români au aceleaşi drepturi de acces şi de rezidenŃă pe teritoriul Belgiei, ca şi cetăŃenii celorlalte state membre ale Uniunii Europene, cu excepŃia accesului pe piaŃa forŃei de muncă. De la 1 ianuarie 2007, cetăŃenii români nu au nevoie de vize pentru a intra în Belgia. Totuşi cetăŃenii români, ca şi resortisanŃii celorlalte state membre ale Uniunii Europene, trebuie să prezinte la frontieră paşaportul sau cartea de identitate pentru a fi admişi pe teritoriul Belgiei. Dreptul de rezidenŃă pentru o perioadă mai mică de trei luni CetăŃenii români care intenŃionează să rezide pe teritoriul Belgiei pentru o perioadă de până la trei luni, trebuie să se adreseze în termen de 10 zile lucrătoare de la sosirea lor în Belgia, autorităŃilor locale, prezentând paşaportul sau cartea de identitate. Acestea le vor elibera cetăŃenilor români o „declaraŃie de prezenŃă”. În baza acesteia cetăŃenii români au dreptul de a rămâne pe teritoriul Belgiei pentru o perioadă de până la 3 luni, fără a li se impune nici o altă condiŃionare sau formalitate suplimentară. Membrii de familie ai unui cetăŃean al Uniunii care nu au cetăŃenia unui stat membru, au dreptul de a rezida (locui) pe teritoriul unui alt stat membru pentru o perioadă de până la trei luni numai dacă îl însoŃesc pe cetăŃeanul UE ai cărui membri de familie sunt. Dreptul de rezidenŃă pentru o perioadă mai mare de trei luni Un cetăŃean român poate rămâne pentru o perioadă mai mare de 3 luni pe teritoriul unui alt stat membru, dacă îndeplineşte una dintre următoarele condiŃii: 1. este angajat sau desfăşoară o activitate independentă; 2. este înscris într-o instituŃie de învăŃământ sau de instruire profesională sau este student şi are o asigurare medicală; de asemenea, asigură autorităŃile naŃionale ale statului în care vrea să rezide, printr-o declaraŃie sau prin mijloace echivalente, că nu va deveni o povară pentru serviciile sociale; 3. este membru al familiei unui cetăŃean al Uniunii (soŃ, soŃie, mamă, tată, fiu, fiică), chiar dacă nu are cetăŃenia unui stat membru (procedura de reîntregire a familiei). Dacă un cetăŃean român intenŃionează să rămână în Belgia pentru mai mult de trei luni, trebuie să se adreseze autorităŃilor locale (primăriei), în intervalul acestor trei luni de şedere, pentru obŃinerea certificatului de înregistrare. În acest scop acesta trebuie să prezinte autorităŃilor locale paşaportul sau cartea de identitate şi declaraŃia de prezenŃă şi să completeze o cerere de înregistrare. AutorităŃile locale vor solicita de asemenea cetăŃeanului român să specifice motivul şederii sale pe teritoriul Belgiei (lucrător salariat, lucrător 11

independent, persoană aflată în căutarea unui loc de muncă, student, cetăŃean al unui stat membru al SEE ce deŃine mijloace necesare de întreŃinere sau membru de familie al unui cetăŃean al unui stat membru al SEE). Pentru obŃinerea certificatului de înregistrare cetăŃeanul român trebuie să prezinte autorităŃilor locale o serie de documente, care sunt prevăzute şi în cererea de înregistrare, în termen de trei luni de la depunerea cererii de înregistrare. În urma îndeplinirii acestor formalităŃi pot apărea trei situaŃii: 1) Dacă toate documentele solicitate au fost transmise autorităŃilor locale imediat sau într-un interval de timp stabilit, acestea din urmă vor aproba cererea de înregistrare a cetăŃeanului român. Această procedură îi vizează pe lucrătorii salariaŃi, lucrătorii independenŃi, persoanele care deŃin suficiente mijloace de întreŃinere, studenŃi sau membrii de familie care sunt şi ei cetăŃeni ai unui stat membru al SEE. AutorităŃile locale vor transmite un certificat de înregistrare cetăŃeanului român. Dacă adresa declarată de acesta a fost deja verificată şi identificată ca fiind valabilă, cetăŃeanul român este înscris în registrul pentru străini. Dacă adresa declarată nu s-a identificat ca fiind validă sau nu a avut loc încă verificarea acesteia, în certificatul de înregistrare se va specifica că cetăŃeanul român este înscris pe lista de aşteptare. 2) Dacă toate documentele solicitate au fost transmise, dar autoritatea locală nu este autorizată să ia o decizie cu privire la cererea de înregistrare, aceasta o va transmite Oficiului pentru Străini. Această procedură vizează persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, persoanele care deŃin suficiente mijloace de întreŃinere, membrii de familie care sunt şi ei cetăŃeni ai unui stat membru al SEE, dar care nu pot face dovada statutului de membru al acelei familii. 3) Dacă nu au fost transmise documentele solicitate în cadrul intervalului de timp stabilit, autorităŃile locale vor emite cetăŃeanului român o notificare, care prevede prelungirea cu o lună de zile a intervalului de timp alocat pentru completarea dosarului. Dacă în acest nou interval de timp, cetăŃeanul român a transmis toate documentele solicitate, autorităŃile locale vor emite acestuia direct certificatul de înregistrare sau vor transmite cererea de înregistrare Oficiului pentru Străini. Dacă însă, în acest nou interval de timp, cetăŃeanul român nu transmite documentele solicitate autorităŃilor locale, acestea îi vor transmite o a doua notificare, de această dată împreună cu un ordin de părăsire a teritoriului Belgiei în termen de 30 de zile. Viza de sejur prelungit D Începând cu 1 ianuarie 2007, regimul de vize aplicabil cetăŃenilor români care doresc să rămână în Belgia pe o durată mai mare de 3 luni este identic celui aplicat cetăŃenilor estonieni, maghiari, letonieni, lituanieni, polonezi, slovaci, sloveni şi cehi de la extinderea precedentă a UE. Următoarele categorii de cetăŃeni români nu mai necesită viză de sejur prelungit (tip D): persoanele ce vor exercita activităŃi independente, studenŃii şi persoanele 12

care locuiesc împreună (coabitare). Cei care vor lucra ca şi angajaŃi au nevoie în continuare de permisul de muncă şi viza "tip D". Persoanelor salariate le sunt aplicabile măsurile privind perioada tranzitorie, deoarece cetăŃenii români nu beneficiază încă de drepturile de liberă circulaŃie a forŃei de muncă. CetăŃenii români beneficiază de o procedură accelerată de eliberare a permisului de muncă (în 5 zile lucrătoare) în cazul meseriilor cu forŃă de muncă deficitară din Belgia. SalariaŃii au următoarele opŃiuni: fie merg în Belgia fără viza de lung sejur (ASP) şi se vor adresa primăriei din raza în care îşi au domiciliul în Belgia, în vederea obŃinerii permisului de sejur (articolul 9, al.3, legea din 15.12.1980), fie vor solicita, înainte de a pleca din România, o viză de lung sejur la reprezentanŃa diplomatică sau consulară. Lucrătorii independenŃii beneficiază de acelaşi tratament ca şi cetăŃenii celorlalte state membre ale UE. Important: Începând cu luna iunie 2008, Regatul Belgiei nu mai eliberează cetăŃenilor europeni cărŃi de identitate ci cărŃi de sejur – Attestation d'enregistrement. Acestea nu sunt documente care să permită legitimarea în cazul unei călătorii când cetăŃenii români sunt obligaŃi să fie în posesia unei cărŃi de identitate sau a unui paşaport. Pentru mai multe informaŃii cu privire la viza de sejur de tip D poate fi consultat următorul site: www.diplomatie.be/bucharest InformaŃii suplimentare privind dreptul de şedere pe teritoriul Belgiei, pot fi obŃinute de cetăŃenii români contactând următoarele instituŃii: Ambasada Belgiei la Bucureşti Adresa: Bulevardul Dacia, 58, 020061 Bucureşti, Sector II Tel: +40 (21)210.29.69; +40 (21)210.29.70; +40 (21) 212.36.80 (VISA); Fax: +40 (21) 210.28.03 E-mail: [email protected]; [email protected] Web: www.diplomatie.be/bucharest Ambasada României la Bruxelles Adresa: 105 Rue Gabrielle, 1180 Bruxelles; Tel: + 32 (0)2 345 2680; + 32(0)2 347.5839/ Fax: + 32 (0)2 346 2345 E-mail: [email protected] Web: www.bruxelles.mae.ro CetăŃenii români cărora le-au fost furate sau şi-au pierdut documentele de călătorie pe teritoriul Belgiei, se vor prezenta la SecŃia Consulară pentru a obŃine un Titlu de Călătorie (cu documentele şi fotografiile necesare de la caz la caz) în vederea întoarcerii în Ńară. În caz de furt pentru eliberarea Titlului de călătorie este necesară declaraŃia efectuată la secŃia de poliŃie belgiană, două fotografii de paşaport, orice alt act de identitate românesc cu poză (taxă 55 euro). În caz de pierdere se va face o declaraŃie pe proprie răspundere la secŃia consulară şi va prezenta un alt act de identitate cu poză, două fotografii de paşaport (taxă 55 euro). 13

În cazul pierderii tuturor documentelor de călătorie se va solicita identificarea persoanei în bazele de date ale Ministerului AdministraŃiei şi Internelor (MAI). În acest caz, Titlurile de călătorie se eliberează doar după obŃinerea acordului MAI. Mai multe informaŃii în acest sens pot fi obŃinute de la Consulatul României la Bruxelles: Adresa: 105 Rue Gabriellw, 1180 Bruxelles Telefon: +32 (0) 2 343 69 35/ Fax: + 32 (0) 2 346 98 14 E-mail: [email protected] sau de pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe, accesând link-ul: http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=29683&idlnk=3&cat=29919 . 2.2. Accesul pe piaŃa muncii Potrivit Serviciului Public Federal pentru ocupare şi integrare socială din Belgia începând cu data de 5 decembrie 2008, s-a decis extinderea cu încă trei ani, până la 1 ianuarie 2012, a restricŃiilor privind accesul liber pe piaŃa muncii impuse cetăŃenilor din România şi Bulgaria. Românii au în prezent nevoie de un permis de muncă pentru a putea lucra legal în Belgia şi angajatorul trebuie să facă dovada că pe piaŃa belgiană a muncii nu a fost identificat un lucrător belgian pentru postul pe care se doreşte angajarea cetăŃeanului român. Până în 2012 procedura de solicitare şi acordare a permiselor de muncă pentru cetăŃenii români este simplificată pentru cei care doresc să ocupe una din meseriile cu forŃă de muncă deficitară. În cazul în care cetăŃenii români doresc să ocupe un loc de muncă într-una din meseriile deficitare - meserii pentru care piaŃa belgiană a muncii este în imposibilitate de a satisface oferta de locuri de muncă - pentru obŃinerea permisului de muncă românii vor beneficia de o procedură accelerată şi simplificată de doar 5 zile, măsură introdusă în 2006. Profesiile pentru care se înregistrează un deficit de personal pot fi consultate accesând siteul: http://emploi.wallonie.be/THEMES/PERMIS_TRAVAIL/Docs2006/Liste%20Metiers%20.p df CetăŃeanul român care solicită un loc de muncă în Belgia nu trebuie să îndeplinească nici o formalitate în cadrul procedurii de obŃinere a permisului de muncă. Angajatorul este cel care trebuie să înainteze o cerere către autorităŃile competente pentru a obŃine autorizaŃia de angajare pentru cetăŃeanul în cauză, iar în urma obŃinerii autorizaŃiei de angajare va putea obŃine şi permisul de muncă. LegislaŃia belgiană prevede 3 categorii de permise de muncă: a. Permisul de muncă de tip A - durata nelimitată, este valabil pentru toate profesiile salarizate;

14

b. Permisul de muncă de tip B - durata de valabilitate determinată, de maximum 12 luni şi dă dreptul la ocuparea unui loc de muncă la un singur angajator, cel care a solicitat permisul; c. Permisul de muncă de tip C -durata determinată, este valabil pentru toate profesiile salarizate. De regulă solicitanŃii de locuri de muncă, cetăŃeni români, au nevoie de un permis de muncă de tip B pentru a muncii în Belgia. Permisul de muncă de tip B se acordă din oficiu muncitorului interesat, ca urmare a acordării autorizaŃiei de angajare angajatorului. Astfel, durata de valabilitate a permisului de muncă este aceeaşi cu durata de valabilitate a autorizaŃiei de angajare acordată angajatorului. Permisul de muncă de tip A este acordat resortisanŃilor străini care sunt rezidenŃi legali de maxim 10 ani, perioadă neîntreruptă din care timp de 4 ani au muncit în baza unui permis de muncă de tip B. Dacă muncitorul este titularul unui permis de muncă de tip A, nu se cere nici o autorizare de angajare angajatorului. Permisul de muncă de tip C este acordat numai unor anumite categorii de resortisanŃi străini, care dispun în Belgia de un drept de şedere limitat (de exemplu: studenŃi, refugiaŃi etc.). Dacă lucrătorul este titular al unui permis de muncă de tip C, nu se cere obŃinerea autorizaŃiei de angajare. Permisele de muncă de tip B si C îşi pierd valabilitatea dacă deŃinătorul lor îşi pierde autorizaŃia de şedere. CetăŃeanul care părăseşte Ńara definitiv este obligat să restituie înainte de plecare permisul de muncă la administraŃia comunală din locul unde îşi are reşedinŃa. InformaŃii complete cu privire la permisele de muncă şi procedura de obŃinere a acestora pot fi accesate pe site-urile: http://emploi.wallonie.be/THEMES/PERMIS_TRAVAIL/MENU.htm , http://www.bruxelles.irisnet.be/fr/citoyens/home/travailler/travailler_comme_ressortissant_e tranger.shtml . AutorizaŃia de angajare nu se acordă angajatorului decât dacă face dovada că nu s-a găsit pe piaŃa belgiană a muncii un lucrător pentru postul pe care se doreşte angajarea cetăŃeanului român. Nu se Ńine seama de situaŃia de pe piaŃa muncii în cazul următorilor membrii de familie ai cetăŃenilor români (cu anumite condiŃii), oricare ar fi naŃionalitatea lor: soŃul/soŃia şi descendenŃii sub 21 de ani sau care sunt în grija lor. De asemenea, acordarea autorizaŃiei de angajare este subordonată semnării de către angajator şi lucrător a unui contract de muncă. Autoritatea competentă poate deroga prin decizie motivată în cazuri individuale importante din punct de vedere economic sau social, atât de la obligaŃia verificării situaŃiei pieŃei muncii, cât şi de la obligaŃia semnării contractului. Cererea pentru obŃinerea autorizaŃiei de angajare pentru un lucrător care îşi desfăşoară activitatea pentru prima dată în Belgia, trebuie să fie însoŃită de un certificat medical din care să rezulte faptul că este apt de muncă. Certificatul poate fi eliberat şi de un medic autorizat de agenŃii diplomatici sau consulari belgieni, cu maximum 3 luni înainte de data 15

depunerii cererii şi, dacă este cazul, va fi tradus de un traducător autorizat în una din limbile Regiunii în care se eliberează permisul de muncă. Nu se solicită certificat medical: - persoanelor care locuiesc legal în Belgia de cel puŃin 2 ani; - dacă autoritatea competentă decide motivat în anumite cazuri individuale importante din punct de vedere economic sau social. Reînnoirea, refuzul sau retragerea autorizaŃiei de angajare şi a permisului de tip B: Prin reînnoire se înŃelege eliberarea unei noi autorizaŃii de angajare şi a unui nou permis de muncă B unui angajat, în vederea continuării activităŃii în aceeaşi profesie, la acelaşi angajator sau nu. Cererea de reînnoire trebuie să fie depusă de angajator, cel mai târziu cu o lună înainte de expirarea validităŃii autorizaŃiei de angajare şi a permisului de muncă valabil. CondiŃiile reînnoirii sunt aceleaşi cu cele prevăzute pentru acordarea autorizaŃiei de angajare, fără a mai fi nevoie de un certificat medical. Nu au obligaŃia de a exersa aceeaşi profesie pentru care a fost acordat primul permis de muncă B, lucrătorii care beneficiază/au beneficiat de formare profesională acordată de Oficiul Regional de muncă sau de către Institutul NaŃional de Asigurare Boală-Invaliditate. 2.3. Găsirea unui loc de muncă în Belgia Cum se caută un loc de muncă? Înainte de a pleca din România, este recomandat cetăŃenilor români să verifice oportunităŃile existente pe piaŃa muncii din Belgia şi să solicite informaŃii din partea consilierilor EURES din cadrul AgenŃiei de Ocupare a ForŃei de Muncă din judeŃul în care aceştia se află. O listă a consilierilor EURES din România poate fi consultată pe site-ul EURES accesând link-urile: http://eures.anofm.ro/contact.php sau http://ec.europa.eu/eures/main.jsp?catId=3&acro=eures&lang=ro . CetăŃenii românii au la dispoziŃie o reŃea de centre de informare specializate, finanŃate de Comisia Europeană, unde pot afla detalii despre oricare dintre domeniile de activitate ale instituŃiilor Uniunii. ReŃeaua Europe Direct Centras oferă informaŃii practice despre demersurile pentru recunoaşterea studiilor în Ńările Uniunii, călătoria în statele membre sau posibilităŃile de obŃinere a permisului de muncă. În acest scop se poate apela gratuit numărul de telefon 00.800.67891011 sau se poate accesa site-ul internet: www.europedirect.centras.ro . InformaŃii despre locurile de muncă care ar putea fi ocupate de cetăŃeni români pot fi obŃinute de la următoarele servicii publice de ocupare din Belgia: Forem (www.leforem.be ) pentru regiunea valonă, VDAB (www.vdab.be ) pentru regiunea Flamandă, ACTIRIS (www.acticris.be ) pentru regiunea Bruxelles şi ADG (www.adg.be ) pentru comunitatea vorbitoare de limba germană. De asemenea se pot obŃine informaŃii despre locurile de muncă disponibile în Belgia consultând site-ul Eures: http://ec.europa.eu/eures/main.jsp?acro=lmi&lang=ro&parentId=0&countryId=BE sau contactând unul din consilierii Eures din Belgia: 16

http://ec.europa.eu/eures/main.jsp?lang=ro&acro=eures&catId=3&parentCategory=3&searc hmembers=yes&countryId=BE . InformaŃii despre locurile de muncă disponibile sunt publicate şi în presa şi media: ziare – Le Soir, La Dernière Heure, De Standaard, Het Laatste Nieuws, etc. – internet, radio, teletext. Un alt organism implicate în piaŃa muncii este SELOR – oficiul de selecŃie pentru administraŃie (www.selor.be ). Cum se candidează pentru un loc de muncă ? În vederea ocupării unui loc de muncă, este necesară întocmirea unui Curriculum Vitae – CV şi a unei scrisori de intenŃie, care vor fi înaintate angajatorului în cauză. În acest sens, poate fi folosit modelul Europass de CV, disponibil în limba franceză, engleză, olandeză etc. şi care poate fi descărcat accesând: http://www.europass-ro.ro/index.php?page=doc . Majoritatea potenŃialilor angajatori citesc CV-ul înaintea scrisorii de intenŃie. Astfel CV-ul este foarte important pentru cineva care vrea să se angajeze în Belgia. În acesta trebuie să se regăsească cele mai importante informaŃii despre persoana în cauză şi cariera acesteia, trebuie să fie structurat astfel încât să poată fi uşor de citit şi atractiv. Următoarele informaŃii trebuie să se regăsească în CV:
Date personale: nume, adresa, telefon şi adresa de e-mail (în partea de sus a paginii)
ExperienŃa: reprezintă cea mai importantă parte a CV-ului pentru angajatori. Se va începe de la cea mai recentă experienŃă profesională şi se vor indica cele mai importante atribuŃii şi poate informaŃii cu privire la compania la care persoana în cauză a lucrat. Este foarte util ca aceasta să menŃioneze şi proiectele majore la care a luat parte şi mai ales cele de al căror succes a fost responsabilă. Tinerii absolvenŃi pot menŃiona şi perioadele de training sau alte tipuri de activităŃi ce ar putea fi considerate experienŃe profesionale.
Formare profesională: se vor preciza începând de la cele mai recente cursuri (învăŃământ superior/ universitar). Se va menŃiona titlul disertaŃiei şi/sau doctoratului şi eventual rezultate obŃinute.
Trainiguri: se vor menŃiona seminariile şi trainingurile care sunt importante având în vedere postul pe care o persoană intenționează să îl ocupe.
Aptitudini: aici se vor preciza capacitatea de utilizare a calculatorului, aptitudini tehnice etc.
Cunoștințe lingvistice: sunt foarte importante în Belgia. Scrisoarea de intenŃie se va adapta cerinŃelor şi specificului companiei la care se doreşte angajarea.

17

3. CONDIłII DE MUNCĂ 3.1. Contractul de muncă Contractul de muncă este un contract prin care o persoană, lucrătorul, se angajează să muncească, în schimbul unui salariu, pentru o altă persoană, angajatorul, fiind sub autoritatea acestuia. Cele patru elemente esenŃiale ale unui contract de muncă sunt: contractul, munca desfăşurată, salariul şi autoritatea angajatorului (relaŃia de subordonare). Elementele contractului de muncă (de exemplu natura muncii, o descriere a sarcinilor, dacă acest lucru s-a stabilit prin contract, timpul de muncă şi locul de desfăşurare a activităŃii) nu pot fi modificate de una dintre părŃi, salariat sau angajator, unilateral. Prevederile contractului trebuie îndeplinite în condiŃiile, în intervalul de timp şi la locul stabilit. Orice fel de schimbare în contractul de muncă nu poate fi efectuată decât cu acordul ambelor părŃi. Dacă angajatorul sau lucrătorul modifică unilateral unul dintre elementele esenŃiale ale contractului, acest fapt este echivalent cu încetarea contractului de muncă. În acest caz angajatul sau angajatorul pot să constate această încetare şi să solicite plata unei indemnizaŃii compensatorii pentru preaviz. Angajatorul care este responsabil de conducerea companiei, poate lua măsuri de restructurare şi reorganizare dacă acest lucru se impune din motive economice, cu condiŃia să nu modifice semnificativ nici unul din elementele esenŃiale ale contractului de muncă. Legea privind contractele de muncă stabileşte ca orice clauză prin care angajatorul îşi rezervă dreptul de a aduce modificări unilaterale contractului de muncă este nulă şi neavenită. Un contract de muncă permanent nu trebuie neapărat să fie încheiat în scris. În schimb, orice alt tip de contracte de muncă şi de clauze contractuale trebuie să fie formulate în scris. În practică, totuşi, sunt de regulă utilizate contractele de muncă scrise pentru a evita dificultăŃile legate de probare. Contracte de muncă pentru care este necesară încheierea în scris:  Contractele de muncă pentru elevi;  Contracte încheiate pe durata determinată sau contracte pentru desfăşurarea unor activităŃi specifice;  Contracte de înlocuire;  Contract de muncă cu timp parŃial;  Contract pentru efectuarea unei activităŃi temporare sau interimare;  Contract pentru munca la domiciliu. Clauze care trebuie menŃionate în scris:  Perioadă de probă;  Clauză de ne-concurenŃă. Utilizarea limbii: folosirea limbilor în raporturile de muncă este reglementată în Belgia. Flamanda trebuie folosită atunci când angajatorul îşi are sediul central în regiunea Flamandă, franceza atunci când sediul central este situat în regiunea Valonă şi germana când acesta este situat în regiunea în care se vorbeşte germana. Pentru situaŃiile în care activităŃile se 18

desfăşoară în regiunea bilingvă a capitalei Buxelles, trebuie întocmite documente în flamandă pentru personalul vorbitor de limba flamandă şi în franceză pentru personalul vorbitor de limba franceză. 3.2. Salarizarea În Belgia, salariile nu sunt stabilite prin lege. În majoritatea cazurilor acestea sunt stabilite prin contracte colective de muncă. Contractele colective de muncă sunt înŃelegeri încheiate între organizaŃiile sindicale şi angajatori, fie la nivel de întreprindere, fie la nivel de sector (în comisia paritara competentă). Astfel convenŃiile colective variază în funcŃie de sectorul de activitate sau de importanŃa postului. Prevederile convenŃiilor se aplică tuturor lucrătorilor. Totuşi legea a impus limite în ceea ce priveşte creşterea salariilor pentru a putea conserva competitivitatea internaŃională a Belgiei. Astfel salariile sunt stabilite conform unor standarde şi sunt fixate salarii minime. Fiecare convenŃie colectivă stabileşte baremurile de bază precum şi modalităŃile de indexare al salariului şi posibile bonusuri cum sunt: bonusurile primite la sfârşit de an, tichetele de masă, precum şi bonusuri pentru munca în echipă, pentru munca de noapte şi din week-enduri, etc. Bonusurile de vacanŃă sunt însă stabilite prin legislaŃia specifică. Salariul prevăzut în contractul individual de muncă este salariul brut. Aceasta însemnă că reŃinerile din acest salariu vor fi operate înainte de încasarea salariului net, care este suma pe care o primeşti efectiv (în mână sau într-un cont bancar sau poştal). Principalele două reŃineri sunt reprezentate de:  ContribuŃiile privind securitatea socială (care se plătesc la Oficiul naŃional pentru securitate socială, ONSS), sunt utilizate pentru finanŃarea veniturilor de substituire (pensii, indemnizaŃii de şomaj, etc.) şi alte venituri suplimentare (rambursări pentru serviciile medicale, alocaŃii familiale, etc.). Reprezintă 13,07% din salariul brut al angajaŃilor din sectorul privat. 

Impozitul pe venit – reprezintă impozitul reŃinut în fiecare lună din salariu. Se calculează în conformitate cu salariu brut impozabil (= salariul brut indicat în contractul de muncă minus contribuŃiile privind securitatea socială). Variază în funcŃie de circumstanŃele familiale şi de alte reguli complexe.

Dacă nu sunt stabilite anumite niveluri salariale, lucrătorul are dreptul la salariul minim garantat lunar. Acest nivel minim este stabilit printr-un contract colectiv de muncă intersectorial. Salariul (brut) minim garantat pentru toŃi lucrătorii care au peste 21 de ani şi lucrează cu normă întreagă este de 1387.49 euro (la 1 ianuarie 2009). Tinerii care au mai puŃin de 21 de ani au dreptul la un salariu legal mai mic. Lucrătorii trebuie să beneficieze necondiŃionat de salariile lor, iar angajatorii terbuie să respecte această libertate a lucrătorilor. Salariile trebuie plătite cel puŃin o dată pe lună 19

pentru lucrători şi de două ori pe lună pentru muncitori. Salariile trebuie plătite în cel mult 4 zile lucrătoare după perioada respectivă, cu excepŃia situaŃiei în care un contract colectiv de muncă sau un regulament de muncă, stabileşte o altă perioadă (de maxim 7 zile lucrătoare). Orice discriminare salarială, în special pe criterii de gen, este ilegală. Angajatorul poate fi penalizat pentru crearea sau menŃinerea unor astfel de discriminări salariale. Inspectoratul de legi sociale monitorizează aceste convenŃii pentru a-i putea proteja pe angajaŃi. Sindicatele şi internetul reprezintă surse de informare cu privire la salarii şi alte probleme cu privire la legislaŃia muncii şi la contractele de angajare. Serviciile publice de muncă vor putea pune la dispoziŃie persoanelor interesate adrese ale sindicatelor. Un sondaj statistic din noiembrie 2008 efectuat de DirecŃia Generală pentru statistici şi informaŃii economice din cadrul Serviciului Economic Public Federal, a arătat că:  10% dintre salariaŃi câştigă maxim 1701 euro pe lună, salariu brut;  10% dintre salariaŃi câştigă cel puŃin 4109 euro pe lună, salariu brut. Managerii de companii sunt cei care câştigă cel mai mult, iar menajerele şi în general personalul de întreŃinere câştigă cel mai puŃin. Sectorul industriei petrochimice este cel mai bine plătit sector din economia Belgiei. Frizerii, coafezele, lucrătorii din curăŃenie şi cosmeticienii sunt şi ei cel mai prost plătiŃi. Cele mai multe oportunităŃi pentru o slujbă bine plătită se găsesc în Bruxelles. Persoanele cu o pregătire superioară câştigă mai mult. 3.3. Timpul de muncă În Belgia, timpul de muncă (perioada de timp în care un lucrător se află la dispoziŃia unui angajator) nu trebuie să depăşească 8 ore pe zi sau 38 de ore pe săptămână. Este interzis să se muncească: peste timpul legal de muncă, în afara programului stabilit, duminica, de zilele libere oficiale şi pe timpul nopŃii. Exceptări cu sau fără o autorizaŃie corespunzătoare: este posibil, totuşi, să se deroge de la principiul celor 8 ore de muncă pe zi şi 38 de ore pe săptămână. În unele cazuri, sunt posibile exceptări în urma obŃinerii unei autorizaŃii corespunzătoare şi cu condiŃia ca munca desfăşurată să nu depăşească 11 ore pe zi sau 50 de ore pe săptămână. Angajatorul este cel care trebuie să solicite această autorizaŃie. Sunt de asemenea posibile exceptări, chiar dacă nu s-a solicitat o autorizaŃie în acest sens. Timpul de muncă poate fi prelungit astfel la 9 ore pe zi pentru o săptămână de muncă cu 5 zile lucrătoare atunci când regulamentul cu privire la timpul de muncă prevede o jumătate de zi, o zi, sau mai mult de o zi de odihnă pe săptămână, alta decât duminica. Timpul de muncă zilnic nu poate depăşi 12 ore pe zi pentru munca neîntreruptă. În majoritatea situaŃiilor de forŃă majoră, nu există nici o limită. Dacă regimul de muncă include munca de noapte, trebuie să fie încheiat un contract colectiv de muncă cu organizaŃiile reprezentate în delegaŃia sindicatelor. Acest regim de muncă poate fi introdus prin modificarea regulamentului de muncă. Timpul de muncă flexibil: nu trebuie făcută confuzie între timpul de muncă flexibil şi timpul de muncă variabil. Acesta din urmă le permite lucrătorilor să-şi aleagă ora de sosire şi 20

de plecare de la locul de muncă în mod liber. Timpul de muncă flexibil este stabilit prin convenŃii colective, sau în absenŃa acestora, de către regulamentul de muncă. Prin acesta se poate autoriza desfăşurarea activităŃilor cu un program de peste 8 ore pe /zi dar fără a depăşi 9 ore ore/zi şi 45 de ore pe săptămână; în situaŃia aplicării în întreprindere a unui alt program de lucru decât cel normal, lucrătorii trebuie să fie informaŃi cu 7 zile înainte de începerea acestui program. Timpul de odihnă suplimentar şi orele suplimentare: în majoritatea cazurilor în care munca suplimentară este autorizată, fie în contextul desfăşurării normale a activităŃii sau în cel al efectuării unor ore suplimentare, acordarea timpului de odihnă suplimentar este obligatorie. Acesta trebuie acordat în aşa fel încât timpul de muncă săptămânal să fie respectat ca medie într-o perioadă de referinŃă. Munca suplimentară este plătită cu 50% peste media normală de plată, sau cu 100% în cazul în care activitatea este desfăşurată duminica sau în zilele libere oficiale. În Belgia există 10 sărbători publice pentru care sunt aferente 10 zile libere, respectiv: 1 ianuarie (prima zi din an); prima luni după Paşte; 1 mai (ziua muncii); ÎnălŃarea Domnului (a şasea joi după Paşte); 21 iulie (ziua naŃională); 15 august (Adormirea Maicii Domnului); 1 noiembrie (ziua tuturor sfinŃilor); 11 noiembrie (ArmistiŃiul de la 1918); 25 decembrie (ziua de Crăciun). Serviciul Public Federal de asemenea este închis în data de 15 noiembrie (ziua regelui). Munca în ziua de duminică: este interzis prin lege să se muncească duminica. Totuşi există o serie de activităŃi care pot fi desfăşurate duminica: când natura muncii desfăşurate în cadrul unei companii nu permite ca activităŃile să poată fi desfăşurate într-o altă zi a săptămânii, iar munca se desfăşoară în anumite domenii (hotelier, catering şi sănătate). Lucrătorii care muncesc duminica au dreptul la o perioadă de odihnă compensatorie în cursul următoarelor 6 zile. Munca de noapte: munca de noapte este interzisă între 8p.m. şi 6 a.m., însă există unele excepŃii. Aceste excepŃii se aplică indiferent de sex (atât pentru bărbaŃi, cât şi pentru femei), cu condiŃia să aibă cel puŃin 18 ani. Munca de noapte este autorizată dacă natura muncii respective justifică acest lucru. Astfel munca de noapte este permisă în hoteluri, firme de divertisment şi jocuri publice de noroc, publicaŃii, în domeniul sănătăŃii, unităŃi profilactice şi de igienă, pentru farmacişti, pentru munca în agricultură, în panificaŃii şi în magazine cu produse de patiserie şi în centre educaŃionale şi în firme care oferă servicii de cazare, etc. 3.4. Concediul În sectorul privat În sectorul privat, durata concediului este proporŃională cu numărul de zile efectiv lucrate ( inclusiv zilele de inactivitate care sunt totuşi considerate zile lucrate, ca de exemplu zilele din concediul medical) de-a lungul anului precedent. 21

Pentru un an lucrat complet legea prevede un concediu de 20 de zile pentru regimul de 5 zile lucrate pe săptămână sau un concediu de 24 de zile pentru regimul de 6 zile/săptămână. Acest concediu dă dreptul la un bonus de vacanŃă: • Pentru muncitorii sau artiştii angajaŃi bonusul este plătit de casa de concedii sau de oficiul naŃional de concedii anuale (ONVA). Valoarea depinde de cuantumul remuneraŃiilor câştigate în cursul anului precedent şi corespunde cu 15,38% din acest venit. • Pentru lucrători bonusul este plătit de către angajator. Acest bonus cuprinde remuneraŃia care este în mod normal datorată pentru durata concediului precum şi un supliment egal, pe lună prestată sau asimilată din anul precedent, cu 1/12 din 92% din venitul brut. Bonusul este plătit atunci când angajatul îşi ia concediul principal. În sectorul public În sectorul public, durata concediului este acordată în funcŃie de vârstă şi de prestaŃiile din anul respectiv. Acest concediu îi dă dreptul beneficiarului la un bonus pe care îl primeşte în luna mai, bonus format dintr-o parte fixă şi una variabilă. Zile libere: fiecare persoană are dreptul să lipsească de la serviciu de la muncă, plătindu-i-se în continuare un salariu normal, pentru a putea participa la evenimente în familie, pentru îndeplinirea unor obligaŃii civice, precum şi a unor misiuni civile sau dacă trebuie să se prezinte la un proces. Pentru a primi salariul întreg, angajatul trebuie sa-şi informeze angajatorul din timp cu privire la zilele libere de care are nevoie, sau în cel mai scurt timp posibil. Concediu din motive imperative: absenŃa de la serviciu din motive imperative este posibilă în cazul producerii unui eveniment neprevăzut care presupune pentru soluŃionare intervenŃia urgentă şi indispensabila a angajatului şi doar dacă exercitarea atribuŃiilor de serviciu conform contractului de muncă, ar împiedica această intervenŃie (ex. un accident suferit de o persoana cu care angajatul locuieşte, sau producerea unui incendiu acasă etc.). Aceste absenŃe, nu pot depăşi mai mult de 10 zile lucrătoare dintr-un an calendaristic şi nu sunt plătite, decât dacă angajatul a încheiat o înŃelegere cu angajatorul în acest sens. Întreruperea activităŃii sub forma unui concediu pentru acordarea de îngrijire sau asistenŃă medicală: majoritatea lucrătorilor pot solicita o întrerupere temporară a activităŃii pentru acordarea de îngrijire sau asistenŃă medicală unui membru de familie care suferă de o boală gravă. InformaŃii suplimentare pot fi obŃinute consultând site-ul: http://www.rva.be/home/menufr.htm . Concediul de maternitate, concediul de paternitate, concediul paternal şi concediul de adopŃie: o femeie însărcinată care lucrează are dreptul la un concediu de maternitate. PărinŃii pot de asemenea să beneficieze de diferite formule/modalităŃi pentru a putea avea grijă de noii născuŃi. 22

Concediu de studii plătit: dacă un lucrător este angajat în sectorul privat şi doreşte să urmeze un curs de formare profesională, poate beneficia prin intermediul sistemului de concediu de studii plătit, de un concediu plătit în timpul efectuării unor cursuri de formare care se desfăşoară în timpul sau în afara programului normal de lucru. Acest concediu este plătit de către angajator la data obişnuită de acordare a salariului. Angajatorul beneficiază în anumite condiŃii de rambursarea plăŃii corespunzătoare acestei perioade de concediu de către Serviciul Public Federal pentru Ocupare, Muncă şi Dialog Social. Cursul de formare poate urmării fie dezvoltarea profesională, dar fără a viza neapărat postul ocupat de lucrător sau poate fi un curs general de formare. Există şi o serie de reglementări specifice pentru lucrătorii care se pregătesc de examinarea de la finalul ciclului liceal, pentru angajaŃii IMMurilor şi pentru lucrătorii angajaŃi cu normă parŃială (part-time). Întreruperea carierei. Dacă lucrătorul doreşte să-şi întrerupă temporar activitatea, există o serie de posibilităŃi. Procedura de „creditare timp” din sectorul privat: în sectorul privat prin procedura de „creditare timp” lucrătorul poate solicita o întrerupere a carierei, iar în acelaşi timp va beneficia de o indemnizaŃie din partea Oficiului NaŃional de Ocupare (ONEM). Lucrătorul poate fie să-şi suspende contractul de muncă, indiferent de durata programului de lucru, fie să-şi reducă programul de lucru, trecând de la cel cu normă întreagă la cel cu normă parŃială, sau să-l reducă doar cu o cincime din programul normal de lucru. Acest sistem înlocuieşte sistemul vechi pentru întreruperea carierei, care însă se aplică încă în sectorul public. Pentru mai multe informaŃii privind posibilităŃile şi procedura de întrerupere a carierei şi cea de „creditare timp” poate fi accesat următorul link: http://www.rva.be/Frames/frameset.aspx?Path=D_opdracht_LBO/&Items=1&Language=FR Întreruperea completă a carierei şi reducerea timpului de muncă la jumătate: poate dura între trei luni şi un an. Această perioadă maximă poate fi extinsă până la cinci ani, dacă există un acord colectiv, la nivelul departamentului în care lucrătorul îşi desfăşoară activitate sau la nivelul întregii întreprinderi, în care să fie prevăzut acest lucru. Pentru a obŃine o întrerupere completă a carierei, lucrătorul trebuie să fi lucrat pentru un angajator timp de cel puŃin 12 luni din cele 15 care preced notificarea adresată angajatorului. Dacă în schimb lucrătorul doreşte doar reducerea timpului de muncă la jumătate, acesta trebuie să fi fost angajat cel puŃin trei pătrimi din timpul de muncă aferent anului care precede notificare adresată angajatorului. Indiferent de vârstă, se poate obŃine o reducere a timpului de muncă cu o zi sau cu două jumătăŃi de zile, dacă se munceşte o normă întreagă, repartizată într-un interval de 5 zile lucrătoare pe săptămână. Această reducere cu o cincime din timpul normal de lucru poate dura între 6 luni şi 5 ani. Pentru a putea beneficia de această reducere lucrătorul trebuie să fi lucrat pentru un angajator în ultimii cinci ani care preced notificarea adresată acestuia, din care ultimul an să fi muncit cu normă întreagă. Un sistem special pentru reducerea timpului de muncă a fost introdus pentru persoanele care au cel puŃin 50 de ani.

23

Întreruperea carierei în sectorul public: în sectorul public, un lucrător poate solicita întreruperea carierei şi poate primi în această perioadă o indemnizaŃie din partea Serviciului NaŃional de Ocupare. În cadrul acestui sistem lucrătorul, poate să solicite întreruperea completă a activităŃii, indiferent de durata programului de lucru, sau să-şi reducă programul de lucru, trecând de la cel cu normă întreagă la cel cu normă parŃială, sau să-l reducă doar cu o cincime/o pătrime/o treime din programul normal de lucru. Întreruperea carierei se poate face pentru o perioadă între trei luni şi şase ani. A fost introdus un sistem special pentru reducerea timpului de muncă pentru persoanele care au cel puŃin 50 de ani. Munca cu timp parŃial: Dacă nici una din variantele de mai sus nu se potrivesc unui lucrător, acesta poate apela la desfăşurarea unei activităŃi cu timp parŃial de muncă. Atunci când munca este cu timp parŃial, lucrătorul este supus regimului general de securitate socială şi reglementărilor legale cu privire la munca cu timp parŃial. În cazul muncii cu timp parŃial, timpul de muncă trebuie să fie mai mic faŃă de cel al unui lucrător cu normă întreagă, încadrat pe o poziŃie similară (calculat pe bază săptămânală sau lunară pentru o perioadă de referinŃă). Mai multe informaŃii privind munca cu timp parŃial pot fi consultate pe site-ul Oficiului NaŃional de Ocupare: http://www.rva.be/Frames/frameset.aspx?Path=D_opdracht_LBO/&Items=1&Language=FR , la secŃiunea Travail à temps partiel. 3.5. Lucrătorul detaşat Lucrătorul detaşat este acel lucrător care, pe o perioadă limitată de timp, îşi desfăşoară munca pe teritoriul unui stat membru altul decât cel pe teritoriul căruia lucrează în mod normal. Durata detaşării nu trebuie să depăşească douăsprezece luni (poate fi prelungită cu încă douăsprezece luni). Pe parcursul întregii perioade de detaşare trebuie să existe o relaŃie directă de angajare între angajator şi lucrătorul detaşat. La nivel european cadrul juridic îl reprezintă Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 96/71/CE din 16 decembrie 1996 privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii, publicată în Jurnalul Oficial al ComunităŃilor Europene (JOCE) nr. L 018 din 21 ianuarie 1997. Mai multe informaŃii cu privire la detaşarea lucrătorilor în Belgia se pot găsi în ghidul „Detaşarea lucrătorilor în spaŃiul comunitar”, material care se găseşte pe site-ul Ministerului Muncii, Familiei şi ProtecŃiei Sociale, la secŃiunea mobilitatea forŃei de muncă – documente, rapoarte şi alte materiale relevante. (http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Domenii/Mobilitatea%20fortei %20de%20munca/140110Ghid_detasare.pdf ) 3.6. Lucrătorul independent Un lucrător independent desfăşoară o activitate profesională, ca activitate principală sau activitate secundară, fără a fi subordonat nici unui angajator în baza unui contract de 24

angajare, sau a unui statut, în domenii precum: comerŃ, inclusiv ambulant, profesiile liberale (avocat, arhitect, farmacist, doctor, etc.), meşteşugărie, agricultură şi creşterea animalelor. Lucrătorii independenŃi trebuie să aibă cel puŃin 18 ani (cu excepŃia meşteşugarilor pentru care vârsta minimă este de 16 ani, dacă au şi acordul părinŃilor sau tutorilor). Pentru a deveni lucrător independent trebuie îndeplinite o serie de condiŃii: a) Deschiderea unui cont curent rezervat pentru activităŃile profesionale şi independent de un cont privat; b) Înregistrarea la biroul de înregistrări competent. Pentru a putea lucra în domeniul comercial sau al meşteşugurilor, trebuie să fii înregistrat la Banque Carrefour des Entreprises (BCE). Această înscriere se poate face la unul dintre birourile BCE. Pentru înregistrare trebuie prezentate documentele care atestă pregătirea profesională: aptitudini de management şi aptitudini profesionale necesare profesiilor reglementate, licenŃe, permise etc. ([email protected] ) c) Taxa pe valoare adăugată (TVA): în urma înregistrării afacerii este necesară contactarea Oficiului de control al TVA competent, pentru a verifica dacă activitatea desfăşurată presupune impunerea unei TVA. Oficiul de control competent este cel al domiciliului fiscal pentru persona fizică şi al sediului administrativ în cazul unei companii. Acest demers poate fi făcut şi la BCE în schimbul unei taxe. 3.7. Categorii speciale de lucrători Femeile gravide Legea prevede protecŃia femeilor în perioada de maternitate, şi anume prin: interzicerea concedierii unei femei care şi-a informat angajatorul cu privire la sarcina sa, din acel moment şi până la o lună după expirarea concediului de maternitate; interzicerea desfăşurării unor activităŃi periculoase (legea stabileşte o listă concretă a acestor activităŃi). Femeile gravide nu pot fi obligate să lucreze în timpul nopŃii (activitate care se desfăşoară de regulă între orele 20:00 şi 06:00) în următoarele două cazuri:  În perioada de opt săptămâni înainte de data presupusă a naşterii;  La prezentarea unui certificat medical în care se precizează necesitatea protejării sănătăŃii şi siguranŃei lucrătoarei sau a copilului acesteia: de-a lungul altor perioade din timpul sarcinii; precum şi o perioadă de maxim patru săptămâni de la sfârşitul concediului maternal. (http://ec.europa.eu/eures/main.jsp?catId=8294&acro=living&mode=text&rec ordLang=en&lang=ro&parentId=7769&countryId=BE®ionId= )

25

Persoanele „au pair” "Au pair" este o persoană tânără aflată temporar într-o familie belgiană, unde primeşte cazare şi masă, în schimbul efectuării unor mici sarcini curente de ordin familial, în vederea perfecŃionării cunoştinŃelor sale lingvistice şi a îmbogăŃirii culturii generale printr-o mai bună cunoaştere a Ńării, participând la viaŃa familiei gazdă. CondiŃiile pentru a fi tânăr au pair:  Vârsta minimă de 18 ani şi maxim 26 de ani la data acordării autorizaŃiei de angajare şi a permisului de muncă;  Să-şi ia angajamentul să nu ocupe în Belgia nici un loc de muncă pe durata plasamentului au pair;  Să deŃină un titlu care îi garantează accesul, în România, la învăŃământul superior sau să dovedească faptul că a studiat cel puŃin până la vârsta de 17 ani;  DeŃine cunoştinŃe de bază ale limbii uzuale din familia gazdă sau îşi ia angajametul de a urma un curs intensiv de limbă imediat după sosirea în Belgia;  Să urmeze pe durata plasamentului au pair cursuri într-o instituŃie recunoscută, autorizată sau subvenŃionată de una din ComunităŃi sau cursuri stabilite de Ministrul regional responsabil cu ocuparea locurilor de muncă, cu predarea limbii sau limbilor regiunii; va furniza trimestrial o atestare de prezenŃă efectivă la cursuri;  Să nu fi beneficiat deja de un permis de muncă în Belgia. Artiştii Artiştii, ca orice altă persoană care lucrează în Belgia, se încadrează în unul dintre cele trei regimuri curente de securitate socială (prin care se determină măsura în care aceştia pot fi acoperiŃi de protecŃia socială de care ar putea beneficia) şi trebuie să plătească contribuŃii în conformitate cu regulile stabilite în cadrul regimului corespunzător:  Sistemul de securitate socială pentru lucrătorii salariaŃi din sectorul privat  Sistemul de securitate socială pentru lucrătorii independenŃi: http://www.inasti.be/  Sistemul de securitate socială pentru lucrătorii salariaŃi din sectorul public (ministere, regiuni, comunităŃi, municipalităŃi, etc.) Stagiarii străini Stagiarii străini sunt persoane care efectuează o perioadă de stagiu la un angajator, ca urmare a unei formări prealabile, ce poate fi dovedită prin intermediul unei diplome sau a unui certificat. Stagiarii sunt scutiŃi de la obligaŃia de a obŃine un permis de muncă, dacă sunt studenŃi care-şi efectuează perioadele de training obligatorii solicitate în scopul efectuării studiilor în Belgia, stagiari angajaŃi de o autoritate publică belgiană, precum şi stagiari angajaŃi de o organizaŃie internaŃională stabilită în Belgia în conformitate cu 26

legislaŃia în vigoare, al cărui statut este reglementat de un tratat în vigoare, sau care au fost angajaŃi în cadrul unui program aprobat de această organizaŃie. Elevii Elevii pot încheia un contract de muncă cu condiŃia să aibă cel puŃin vârsta de 15 ani şi să nu mai fie supuşi obligaŃiei de a urma cursuri full-time în sistemul de învăŃământ; cu condiŃia să dovedească că urmează totuşi cursuri part-time:  Şi să nu ocupe un loc de muncă cu norma parŃială sau să nu aibă încheiat un contract de stagiu;  Nu urmează un curs de ucenicie în baza încheierii unui contract de ucenicie;  Nu beneficiază de o indemnizaŃie tranzitorie (ajutor de şomaj);  Lucrează în calitate de „lucrători elevi” numai pe perioada vacanŃelor. StudenŃii străini dintr-o Ńară din SpaŃiul Economic European sau din ElveŃia beneficiază de aceleaşi drepturi şi obligaŃii ca şi studenŃii belgieni, chiar dacă urmează sau nu cursurile unei instituŃii de învăŃământ din Belgia sau, dacă sunt sau nu rezidenŃi în Belgia. 3.8. Reprezentarea lucrătorilor şi proceduri de soluŃionare a conflictelor Pentru problemele legate de salarizare este recomandat ca lucrătorii să se adreseze imediat InspecŃiei Sociale a Muncii, fără a fi nevoie de un avocat - pentru a şti unde trebuie depusă plângerea, se va consulta site-ul www.meta.fgov.be. Grevele presupun stoparea completă a desfăşurării activităŃii de către lucrători. Totuşi acŃiunea de întrerupere parŃială a activităŃii sau efectuarea acesteia într-un ritm mult mai lent, fără stoparea efectivă a acesteia, nu este considerată o greva reală a lucrătorilor şi ar putea fi interpretată drept o infracŃiune, pentru care se pot impune sancŃiuni disciplinare. Scopul unei greve este de a apăra drepturile lucrătorilor cu privire la remunerare (creşteri salariale, acordarea unor bonusuri etc.), condiŃii de muncă (încălzirea încăperii în care se desfăşoară activitatea, asigurarea transportului), programul de lucru sau orele de muncă, situaŃia ocupării forŃei de muncă (concedieri, etc.), strategii corporative (politici comerciale noi, etc. ). Organismele de plată au următoarea misiune: să asigure şomerilor informaŃiile şi eventual documentele necesare; să transmită solicitările pentru ajutor de şomaj către birourile de şomaj; să asigure plata indemnizaŃiei de şomaj precum şi a altor indemnizaŃii. Există patru organisme de plată în Belgia: 1. FederaŃia Generală a Lucrătorilor din Belgia – FGTB (www.fgtb.be ); 2. Centrala Generală a Sindicale Libere din Belgia – CGSLB (www.cgslb.be ); 3. ConfederaŃia OrganizaŃiilor Sindicale Creştine – CSC (www.acv-csc.be ); 4. Capac – Casele Auxiliare de Plată a IndemnizaŃiei de Şomaj (www.capac.fgov.be ) 27

OrganizaŃiile sindicale: o organizaŃie sindicală reprezintă o asociaŃie organizată de lucrători, recunoscută de lege, care urmăreşte protejarea drepturilor acestora la locul de muncă, precum şi influenŃarea condiŃiilor de muncă. Prin calitatea de membrii de sindicat, lucrătorii pot influenŃa unele aspecte cu privire desfăşurarea activităŃii lor lucrative, cum ar fi salariile, programul de lucru, bonusuri, sănătatea şi securitatea la locul de muncă, precum şi alte aspecte conexe. Este responsabilitatea guvernelor de a formula legi care să fie în concordanŃă cu reglementările OrganizaŃiei InternaŃionale a Muncii, în special în ceea ce priveşte dreptul de a înfiinŃa sau de a se alătura unor sindicate. Sindicatele joacă un rol foarte important în asigurarea desfăşurării unei munci corecte şi echilibrate. Acestea oferă sprijin lucrătorilor, bărbaŃi şi femei, membrii de sindicat, pentru obŃinerea unui salariu mai bun, pentru creşterea standardelor de viaŃă ale acestora, siguranŃa locului de muncă şi pentru securitatea muncii. Activitatea sindicatelor:  Negocieri colective: atunci când sindicatele pot acŃiona liber şi sunt recunoscute de angajatori, acestea pot negocia condiŃiile de muncă cu angajatorii;  Protejează lucrătorii împotriva concedierilor ilegale şi negociază cu angajatorii ce schimbări sunt necesare la locul de muncă;  Oferirea de asistenŃă şi de alte cursuri şi reprezentarea membrilor;  Când este cazul sindicatele pot organiza greve pentru a împiedica adoptarea anumitor măsuri;  Sindicatele pot susŃine adoptarea legislaŃiei care este favorabilă intereselor membrilor săi şi comunităŃii per ansamblu. 3.9. Încetarea raporturilor de muncă ObligaŃiile prevăzute în contractul de muncă încetează în următoarele situaŃii:  La data expirării contractului (pentru contracte pe durată determinată);  Terminarea executării lucrării pentru care s-a încheiat contractul, pentru contractele încheiate pentru efectuarea unor lucrări specifice;  DorinŃa uneia dintre părŃi (demisie sau concediere) pentru contracte pe durată nedeterminată;  Prin acordul părŃilor (pentru toate contractele);  La moartea uneia dintre părŃi (pentru toate contractele);  În cazul unei situaŃii de forŃă majoră care are consecinŃe definitive (pentru toate contractele). Încetarea imediată datorită unor motive grave: fiecare dintre părŃi poate dispune încetarea contractului fără a fi nevoie de alte clarificări (preavize, compensări). În acest caz trebuie urmărită o procedură strictă, altfel încetarea raporturilor de muncă se va considera nulă şi neavenită. Partea care invocă aceste motive grave trebuie să aducă şi dovezi în acest sens. Orice greşeală care face, imediat şi definitiv, imposibilă continuarea cooperării dintre angajat şi angajator este considerat un motiv grav. 28

Încetarea cu preaviz: atunci când contractul s-a încheiat pe perioadă nedeterminată, fiecare dintre părŃi trebuie să înainteze un preaviz înainte de încetarea raporturilor de muncă. Această informare trebuie să indice începutul şi sfârşitul perioadei de preaviz. Preavizul trebuie comunicat fie printr-o scrisoare, care este înregistrată în a treia zi lucrătoare de la expedierea acesteia, fie printr-un executor judecătoresc. Lucrătorul poate de asemenea să-şi scrie preavizul, în două exemplare. Angajatorul va semna o copie drept dovadă de primire. Limitări cu privire la dreptul de concediere. În unele situaŃii şi în ceea ce priveşte anumite categorii de lucrători, legea prevede anumite limitări cu privire la dreptul de a concedia un angajat. Fapte echivalente cu încetarea raporturilor de muncă. Un anumit comportament al uneia dintre părŃi poate determina modificarea raporturilor de muncă de o asemenea manieră că va presupune încetarea imediată a acestora (ex: absenŃa nemotivată pentru mai multe zile fără informarea prealabilă a angajatorului).

29

4. SECURITATEA SOCIALĂ 4.1. Sistemul de asigurări sociale din Belgia Persoanele care lucrează în Belgia, plătesc contribuŃii la sistemul de asigurări sociale. Angajatorul este cel care se ocupă de îndeplinirea formalităŃilor pentru afilierea la sistemele de securitate socială, excepŃie fiind asigurarea de sănătate, pentru care lucrătorul trebuie să îşi aleagă o societate de asigurări sociale de sănătate sau să se înregistreze în cadrul unui fond de asigurări sociale de sănătate. ContribuŃia la sistemul de asigurări sociale este de 13.7% din valoarea salariului brut. Acest procent este dedus din salariu de către angajator. Sistemul de securitate socială clasic este împărŃit astfel:  Un regim pentru lucrătorii salariaŃi (un lucrător salariat este o persoană legată de angajatorul său printr-un contract de muncă. Totuşi, unele categorii de persoane sunt tratate ca lucrători salariaŃi pentru punerea în aplicare a măsurilor de securitate socială, şi invers, unele categorii sunt excluse).  Un regim pentru lucrătorii independenŃi (lucrătorul independent este persoana care exercită o activitate profesională fără a fi angajat al unui angajator printr-un contract de muncă. La fel, anumite categorii de persoane sunt excluse şi altele sunt tratate ca liber -profesionişti).  Un regim pentru funcŃionari (funcŃionarul este persoana subordonată domeniului de servicii publice). Sistemul clasic de securitate socială conŃine 7 ramuri: 1. Pensiile pentru vechime în muncă şi pensiile de urmaş; 2. Şomaj; 3. Asigurarea împotriva accidentelor la locul de muncă; 4. Asigurarea împotriva bolilor profesionale; 5. PrestaŃiile familiale; 6. Asigurarea în caz de boală şi/sau de invaliditate; 7. Concediile anuale 4.2. Ajutorul de şomaj AgenŃiile locale ale Oficiului NaŃional de Ocupare (ONEM)/Rijksdienst voor Arbeidsvoorziening (RVA) (AgenŃia NaŃională de Ocupare) sunt cele care stabilesc dreptul unei persoane la asigurarea de şomaj. Dreptul la indemnizaŃie de şomaj depinde de vârsta şi de perioada lucrată în statul membru SEE în perioada de referinŃă: dacă lucrătorul are mai puŃin de 36 de ani, trebuie să 30

dovedească faptul că a lucrat 312 zile în cele 18 luni dinainte de depunerea cererii pentru indemnizaŃia de şomaj. Dacă lucrătorul are între 36 şi 50 de ani, trebuie să dovedească faptul că a lucrat timp de 468 de zile în cele 27 de luni dinainte de depunerea cererii pentru indemnizaŃia de şomaj. Iar persoanele care au 50 de ani şi peste, trebuie să dovedească faptul că au lucrat timp de 624 de zile în cele 36 de luni dinainte de depunerea cererii pentru indemnizaŃia de şomaj. Se pot lua în considerare şi alte situaŃii în care sunt aprobate cererile în urma consultării Oficiului NaŃional de Ocupare, ca de exemplu, fie o perioadă mai mare de referinŃă, sau extinderea perioadei de referinŃă pentru persoanele care şi-au desfăşurat activitatea în calitate de lucrător independent, sau dacă lucrătorul are peste 36 de ani, extinderea perioadei de referinŃă. Procedura de aplicare pentru obŃinerea ajutorului de şomaj: În caz de şomaj temporar persoana interesată poate aplica pentru obŃinerea unei indemnizaŃii adresând o cerere autorităŃii competente din Belgia (ONEM). La expirarea contractului de muncă, lucrătorul poate aplica pentru obŃinerea indemnizaŃiei de şomaj numai în Ńara de reşedinŃă (acolo unde îşi are domiciliul permanent). În urma concedierii sau atunci când contractul de angajare expiră, angajatorul îi va înmâna angajatului aflat în situaŃia anterior menŃionată, formularul C4. Acest document este necesar lucrătorului, pentru a se putea înregistra în cadrul unui organism de plată, la alegere, pentru indemnizaŃia de şomaj. Acesta ar putea fi:  Un centru de plată aflat în coordonarea unui sindicat (FGTB, CSC sau CGSLB), sau  Casa auxiliară de plată a indemnizaŃiei de şomaj (Capac). Durata şomajului influenŃează plata indemnizaŃiei de şomaj şi există trei perioade:  Perioada 1: 60%1 pentru persoanele care locuiesc împreună cu alte persoane aflate în întreŃinerea lor, 60% pentru persoane singure, 55% pentru persoane care locuiesc împreună cu alte persoane salariate.  Perioada 2: 60% - 44% - 35%  Perioada 3: 60% - 44% - acordarea unui ajutor financiar fix. Formularele E 301 şi E 303. Formularul E 301 este o "adeverinŃă privind perioadele ce trebuie luate în considerare pentru acordarea prestaŃiilor de şomaj ", iar formularul E 303 este o "adeverinŃă cu privire la menŃinerea dreptului la prestaŃiile de şomaj. Dacă o persoană vine dintr-un alt stat european şi se află în posesia unui formular E 303 (părŃile 1-5), trebuie să se înregistreze mai întâi la Oficiul local de ocupare şi apoi la organismul competent de ocupare (Actiris în Brussels, Forem în Wallonia sau VDAB în Flanders).

1

Procent din salariu.

31

InformaŃii suplimentare cu privire la şomaj şi acordarea ajutorului de şomaj în Belgia pot fi obŃinute consultând site-ul Oficiului NaŃional de Ocupare: http://www.rva.be/home/menufr.htm . 4.3. Asigurarea de sănătate (medicală) DeŃinerea unei asigurări medicale este obligatorie în Belgia. Oricare persoană aflată legal pe teritoriul Belgiei şi care îndeplineşte o serie de condiŃii specifice are dreptul la asigurarea de sănătate. Astfel asigurarea de sănătate acoperă aproape toate categoriile socio-profesionale, precum lucrătorii salariaŃi, funcŃionarii publici, persoanele cu un venit minim garantat, pensionarii, studenŃii, persoanele cu dizabilităŃi, etc. şi persoanele aflate în întreŃinerea acestora. CondiŃiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a beneficia de asigurare de sănătate sunt următoarele: afiliat la o societate de asigurare; a lucrat timp de 120 de zile dintr-un interval de şase luni (incluzând aici şi perioadele de inactivitate, respectiv îmbolnăvire, concediu plătit, etc., precum şi perioadele de timp lucrate în alte state membre – formularul E 104); a realizat contribuŃiile către societatea de asigurări la care este afiliată; se supune verificărilor societăŃii de asigurări şi deŃine dovada asigurării. Cartea de identitate socială, intitulată SIS, este emisă tuturor persoanele acoperite de asigurarea socială. Aceasta este folosită pentru identificarea persoanelor asigurate, a datelor acestora de identificare şi pentru a verifica dacă într-adevăr acestea încă mai sunt asigurate. Această asigurare îi permite lucrătorului care nu poate să-şi desfăşoare activitatea normală din cauza unei boli, să intre în concediu medical. Lucrătorul trebuie să-l informeze pe angajator de absenŃa sa. În acest scop el trebuie să îndeplinească procedura specifică stabilită la locul său de muncă. În acest timp lucrătorul are dreptul la un salariu normal. Doar dacă concediul medical se întinde pe o perioadă mai mare decât perioada garantată de acordare a salariului, venitul său va fi asigurat de societatea de asigurări. Asigurarea de boală sau invaliditate presupune asigurarea unor venituri de înlocuire a salariului pentru angajaŃii a căror muncă este întreruptă pentru incapacitate de muncă. Atunci când o persoană consultă un doctor sau primeşte ajutor medical, aceasta trebuie să plătească consultaŃia în întregime. Doctorul va elibera un certificat care prezintă ce consultaŃie s-a efectuat, iar persoana în cauză transmite acest certificat asiguratorului, care va rambursa o parte din suma cheltuită. Partea care rămâne nerambursată, reprezintă contribuŃia persoanei asigurate, şi reprezintă de regulă aproximativ 25% din sumă. Pentru persoanele defavorizate există un sistem special de rambursare. În ceea ce priveşte plata medicamentelor, de asemenea pacientul trebuie să plătească doar o parte din sumă, iar în cazul cheltuielilor de spitalizare acestea sunt rambursate printr-o sumă fixă acordată conform schemei de asigurări sociale. 32

4.4. Cardul European de Asigurare a SănătăŃii EHIC Cardul European de Asigurare a SănătăŃii reprezintă un pas esenŃial în procesul de simplificare al sistemelor variate de sănătate din statele european. Introdus în iunie 2004, cardul facilitează accesul la asistenŃă medicală pentru cetăŃenii UE care călătoresc într-un alt Stat Membru. Mai mult prin acesta se asigură o rambursare rapidă simplificată a cheltuielilor efectuate pentru asigurarea sănătăŃii în Ńara gazdă sau imediat după revenirea în zona de rezidenŃă. Cardul European de Asigurare a SănătăŃii este emis:
CetăŃenilor statelor membre UE
CetăŃenilor statelor membre ale SpaŃiul Economic European (Statele Membre UE, Islanda; Lichtenstein şi Norvegia)
CetăŃenilor elveŃieni
Membrilor de familie ai celor enumeraŃi mai sus, indiferent de naŃionalitatea lor
CetăŃenilor altor Ńări, care sunt acoperiŃi de sistemul de securitate socială într-unul din statele membre UE, SEE sau ai ElveŃiei Cardul EHIC trebuie solicitat instituŃiei naŃionale de asigurări de sănătate din Ńara de origine, înainte de a pleca spre un alt stat UE. ToŃi cetăŃenii UE sunt sfătuiŃi să aibă asupra lor cardul EHIC atunci când intenŃionează să călătorească în altă Ńară. Prin intermediul EHIC se asigur, pe lângă accesul rapid la serviciile de îngrijirea a sănătăŃii pe perioada unei şederi temporare într-o altă Ńară, o serie de alte beneficii precum:
Facilitarea accesului la serviciile medicale din străinătate;
O rambursare rapidă şi uşoară a cheltuielilor;
Securitatea datelor;
Fiabilitate sporită;
Mai puŃină birocraŃie;
Proceduri mai simple şi mai rapide de a obŃine îngrijire medicală. În general acest card tip „smart card” conŃine numai informaŃii de bază precum numele şi prenumele deŃinătorului cardului, codul numeric personal şi data de naştere a acestuia, dar nu şi detalii medicale. Este uşor de folosit şi de recunoscut. Mai mult informaŃia este prezentată în mod standard pentru a putea fi uşor de înŃeles/citit indiferent de limba utilizată. Un card tip „smart card” este un card de plastic de buzunar, care arată identic cu un card de credit sau orice alt card bancar. Cardul EHIC poate fi utilizat pentru a putea beneficia de orice fel de serviciu medical, fie ca este oferit de un practician, de un spital sau de o farmacie. Statele membre UE sunt responsabile de introducerea şi diseminarea cardurilor de sănătate, dar şi de asigurarea tuturor facilităŃilor de îngrijire medicală pentru care există cititoare de carduri. Este foarte important de ştiut că cardul european de sănătate nu poate fi utilizat dacă un pacient decide în mod intenŃionat să se folosească de acesta pentru a obŃine tratament în străinătate. Mai exact scopul său este strict de a asigura din punct de vedere medical doar 33

persoanele care călătoresc într-o altă Ńară pentru o perioadă limitată de timp şi doar atunci când se constată necesitatea îngrijirii medicale pe parcursul acestei călătorii şi nu înainte. Atunci când se constată necesitatea accesului la servicii medicale, tratamentul se va asigura în conformitate cu reglementările din statul membru gazdă (de exemplu dacă îngrijirile medicale sunt gratuite într-un stat membru, pacientul aflat în vizită va beneficia de asemenea de îngrijire medicală gratuită l în momentul prezentării cardului său EHIC). Certificatul provizoriu de înlocuire. În situaŃia în care o persoană necesită îngrijire medicală, dar nu se află în posesia cardului său EHIC, poate prezenta ca o alternativă un certificat provizoriu de înlocuire, care poate fi transmis cu uşurinŃă pe fax sau prin e-mail de către instituŃia naŃională de asigurare a sănătăŃii relevantă din Ńara de origine. Acest certificat este echivalent cu EHIC şi asigură pacientului aceleaşi beneficii ca şi în cazul deŃinerii cardului EHIC. În România cardul se eliberează de către Casa NaŃionala de Asigurări de Sănătate (CNAS). InformaŃii suplimentare pot fi obŃinute prin accesarea site-ului www.cnas.ro. 4.5. PrestaŃii familiale şi de maternitate Contractantul (Attributaire) – este aceea persoană care deschide dreptul la alocaŃii familiale în baza muncii prestate (sau a perioadelor asimilate) . De asemenea pentru a putea beneficia de acest statut, trebuie să existe o legătură de rudenie între această persoană şi copilul beneficiar. În cele mai multe cazuri, acestă persoană este tatăl copilului. „Allocataire” – acest termen se referă la persoana căreia îi este efectiv plătită indemnizaŃia de familie, de regulă mama copilului „Beneficiar” – se referă la copilul pentru care este plătită indemnizaŃia. Un angajator care angajează una sau mai multe persoane trebuie să respecte legislaŃia cu privire la alocaŃiile familiale. Acesta are obligaŃia de a se afilia la un fond pentru angajaŃii salariaŃi, la alegere, în cel mult 90 de zile de la data începerii activităŃii primului lucrător. Lucrătorul trebuie să fie angajat la un angajator care este înregistrat în sistemul belgian de securitate socială (ONSS), pentru a putea beneficia de indemnizaŃia de familie în Belgia. El nu poate beneficia de indemnizaŃia de familie şi în România şi în Belgia, ci numai în Ńara în care se plătesc contribuŃiile de securitate socială. În Belgia există două tipuri de indemnizaŃii de familie: alocaŃie familială şi alocaŃia pentru copiii nou născuŃi. AlocaŃia familială Persoana care creşte copilul este cea care primeşte alocaŃia de familie. Dacă copilul este crescut de ambii părinŃi, mama este cea care are prioritate. În cazul unor părinŃi divorŃaŃi/separaŃi se aplică reguli speciale. De la vârsta de 16 ani, copilul poate primi el însuşi alocaŃia familială.

34

Valoarea alocaŃiei familiale plătită lunar, depinde de situaŃia familială şi profesională, de numărul de copii, de vârsta lor şi de posibilele dizabilităŃi pe care aceştia le au. Astfel la 1 octombrie 2008 alocaŃia familială obişnuită avea o valoare de 83.40 euro pentru primul copil, 154.33 euro pentru al doilea copil şi 230.42 euro pentru fiecare copil avut în plus. Nu se impune nici o condiŃie pentru aceşti copii până la vârsta de 18 ani: ei primesc alocaŃia familială până la data de 31 august din anul în care au atins vârsta majoratului. După 18 ani şi până la 25 de ani, alocaŃia familială mai poate fi primită doar în anumite condiŃii. Tânăra/tânărul trebuie să urmeze cursurile unei instituŃii de învăŃământ şi poate beneficia de un venit limitat sau poate lucra pentru un număr specific de ore. AlocaŃia pentru copiii nou născuŃi Pentru a putea beneficia de această alocaŃie pentru lucrătorii salariaŃi, o persoană trebuie să muncească (sau să aibă un loc de muncă) în calitate de lucrător salariat în Belgia. Toate acele persoane care sunt şomere, în concediu medical sau la pensie şi au desfăşurat o activitate salarială înainte de asta, sunt considerate drept „lucrători salariaŃi” în virtutea legii privind alocaŃiile familiale. AlocaŃia pentru copii nou născuŃi este de 1129.95 euro pentru primul copil şi de 850.15 euro pentru următorii. Orice copil care este supus dreptului la o alocaŃie familială, de asemenea este supus dreptului la o alocaŃie pentru copii nou născuŃi. 4.6. Pensia de stat Există patru sisteme de pensie: sistemul pentru lucrătorii salariaŃi, sistemul pentru lucrătorii independenŃi, sistemul pentru angajaŃii din sectorul public şi sistemul pentru foştii angajaŃi din colonii şi/sau dintr-un stat aflat în afara Uniunii Europene. Reguli specifice sunt aplicabile pentru mineri, jurnalişti, profesionişti, piloŃi. Plata pensiei este realizată de:  Oficiul NaŃional de Pensii (ONP), dacă este vorba de un lucrător salariat sau lucrător independent;  Serviciul Public Federal al FinanŃelor, dacă este vorba de un funcŃionar public. Fondul NaŃional de Pensii este instituŃia care gestionează sistemul pensiilor de stat din Belgia. Aceasta are un departament pentru „convenŃii internaŃionale” pentru reclamanŃii care au lucrat în cel puŃin două Ńări. Pensia persoanelor care au lucrat în afara Uniunii Europene, Norvegiei, Islandei, Liechtensteinului sau ElveŃiei şi care au contribuit la sistemul de pensii, este plătită de OSSOM (Office de Securite Sociale d’Outre- Mer). Pensia se calculează în funcŃie de trei parametri: cariera profesională, salariu şi situaŃia familială. Vârsta legală de pensionare este de 65 de ani. În funcŃie de statutul profesional o persoană poate ieşi la pensie anticipat, dacă îndeplineşte o serie de condiŃii: 1. Nu poate ieşi la pensie decât la o lună după ce a împlinit 60 de ani. 35

2. BărbaŃii trebuie să fi lucrat pentru cel puŃin 35 de ani, iar femeile 30 de ani. Perioade care sunt luate în considerare când se calculează pensia pentru limită de vârstă (perioade asimilate).  Perioadele de şomaj şi formare profesională;  Incapacitate de muncă (boală, invaliditate, concediu maternal);  Accident de muncă sau boală profesională;  Invaliditate  VacanŃe, greve  Întreruperi de carieră (1/5, 1/4, 1/3, 1/2), maxim 60 de luni Pentru contractele pe termen scurt nu se calculează drepturi de pensie. Dacă o persoană lucrează în Belgia pentru o perioadă scurtă de timp, dreptul dobândit astfel ar putea să nu fie luat în considerarea în momentul calculării pensiei, dacă această perioadă este mult prea mică pentru a fi subiectul compensărilor internaŃionale. O persoană trebuie să completeze o singură cerere de pensionare în statul de rezidenŃă, chiar dacă a lucrat în mai multe state membre ale SEE. Cu un an înainte de data la care trebuie să iasă la pensie, persoana trebuie să depună cererea la Oficiul NaŃional de Pensii (ONP). Cel mai bine este să se ataşeze şi copii ale dovezilor de angajare pentru o mai bună recunoaştere a tuturor perioadelor de contribuŃie, inclusiv cele realizate în alte state. Adresa Oficiului NaŃional de Pensii este următoarea: Office national des pensions (ONP) Tour du Midi, 1060 Brussels, Tel.: +32 (0)2 529 30 01 Alte sisteme de pensii sunt: Sistemul privind prepensionarea convenŃională anticipată: în caz de concediu, acest sistem permite anumitor lucrători vârstnici să beneficieze în plus faŃă de indemnizaŃia de şomaj, de o indemnizaŃie complementară din partea angajatorului sau a unui fond care acŃionează în numele acestuia. Sistemul privind prepensionarea convenŃională anticipată nu reprezintă efectiv o pensie anticipată. Un sistem fiscal specific este aplicabil fondului de economii pentru pensii: cotizaŃiile plătite anual dau dreptul la deduceri fiscale. Tot mai multe companii încheie asigurări de grup cu companii comerciale de asigurări, care pot asigura de asemenea plata unei pensii suplimentare. Fondurile de securitate socială de asemenea asigură plata unei mici pensii suplimentare. SalariaŃii pot continua să lucreze chiar şi după împlinirea vârstei de 65 de ani, dacă angajatorii sunt de acord. FuncŃionarii publici sunt obligaŃi să se pensioneze la împlinirea

36

vârstei legale de pensionare. Liberii profesionişti pot continua să lucreze atât cât doresc, chiar şi după împlinirea a 65 de ani. AngajaŃii care ies la pensie nu pot câştiga mai mult de o anumită sumă, care depinde de statutul lor, situaŃia familială, vârsta şi tipul pensiei pe care o primesc. Dacă pensionarul câştigă mai mult decât plafonul legal, pensia acestuia va fi redusă sau oprită. Pentru alte informaŃii privind securitatea socială pot fi consultate şi site-urile următoarelor instituŃii: Serviciul public federal - www.socialsecurity.fgov.be; Institut National d' assurance maladie -invalidité - www.riziv.fgov.be .

37

5. IMPOZITUL PE VENIT În ceea ce priveşte taxele sunt două tipuri de reŃineri salariale: contribuŃiile pentru securitatea socială şi impozitul pe venit. ContribuŃiile de securitate sociale au fost prezentate în capitolul anterior. În ceea ce priveşte impozitul pe venit, valoarea acestuia variază în funcŃie de situaŃia familială (dacă soŃia/soŃul lucrează şi câŃi copii sunt în întreŃinere). AlocaŃia familială nu se consideră a fi un venit impozabil. Plătitorii taxelor au dreptul la scutire de taxe: adică o parte din venitul impozabil nu va fi impozitat. Dacă venitul depăşeşte nivelul de scutire de taxe, acesta este impozitat. Impozitarea se face în mod progresiv: dacă salariul creşte, creşte şi nivelul de impozitare. Tabelul de impozitare se bazează pe cinci tranşe de venit de la care derivă cinci tranşe de impozitare. Pentru 2009 impozitarea s-a făcut după cum urmează:  25% pentru prima tranşă de venit (până în 7560 euro pe lună)  30% pentru a doua tranşă de venit (între 7560 şi 10760 euro)  40% pentru a treia tranşă de venit (între 10760 şi 17920 euro)  45% pentru a patra tranşă de venit (între 17920 şi 32860 euro)  50% pentru a cincia tranşă de venit (peste 32860 euro) În fapt legea prevede o serie de scutiri, dar şi suprataxe în funcŃie de tipul de venit şi de cheltuieli din perioada de impozitare, acestea fiind elemente care pot duce la reducerea valorii impozitării, cum este în cazul sistemelor de contribuŃie pentru pensie, etc. Pentru informaŃii detaliate este recomandat să se consulte un specialist. O persoană este supusă impozitării în Belgia dacă: este rezidentă în Belgia, lucrează în Belgia (nu se aplică şi lucrătorilor transfrontalieri din FranŃa şi Germania), sunt detaşaŃi în Belgia şi depăşesc limita de 183 de zile de detaşare. Valoarea veniturilor exceptată de la impozitare depinde de situaŃia familială. Cei care sunt angajaŃi pe termen scurt se pot încadra într-o schemă specială de impozitare (ex. studenŃii). În sectorul culegerii de fructe, sunt aplicate rate de impozitare obişnuite, dar contribuŃiile la fondul de securitate socială sunt reduse. Procedura de declarare a taxelor pentru cei care sunt rezidenŃi în Belgia, este următoarea: Orice persoană care este rezidentă în Belgia primeşte o declaraŃie de impozitare. Ca regulă, declaraŃiile fiscale trebuie transmise Ministerului de FinanŃe în anul ulterior celui lucrat. După un an, se transmite o declaraŃie valabilă, până cel târziu la sfârşitul lunii iunie. Orice persoană care locuieşte în Belgia va trebuii să plătească şi taxele locale specifice. Sunt două tipuri de astfel de taxe: taxele adiŃionale ale municipalităŃii şi taxele de bază ale municipalităŃii. Acestea variază de la caz la caz. Fiecare Ńară are încheiată cu Belgia propria convenŃie cu privire la dubla impozitare. Acesta este un aspect important, dacă o persoană care lucrează în Belgia, îşi are locul de rezidenŃă în 38

altă parte, dacă este un lucrător transfrontalier din Germania sau FranŃa sau dacă este pur şi simplu detaşat în Belgia. Pentru informaŃii suplimentare cu privirea la diverse situaŃii privind impozitele (ex: rambursarea taxelor în cazul expatrierii către o altă Ńară parte a AELS – AsociaŃiei Europene a Liberului Schimb), pot fi consultate: „L’union francophonedes belges à l’etranger” – www.ufbe.be sau „Vlamingen in de wereld ” – www.viw.be .

39

6. EDUCAłIA ŞI RECUNOAŞTEREA DIPLOMELOR ŞI A CALIFICĂRILOR 6.1. Sistemul de învăŃământ în Belgia De la constituirea sa în 1830, Belgia a înscris libertatea educaŃiei ca un drept fundamental. EducaŃia joacă un rol foarte important în societatea puternic industrializată. S-a susŃinut adesea că materia primă a Belgiei este materia cenuşie. Astfel pentru Belgia a fost foarte important să crească nivelul de educaŃie al populaŃiei, iar barierele financiare care existau în acest sens au fost eliminate. ÎnvăŃământul primar şi cel secundar sunt gratuite şi există un sistem extins de subvenŃii sociale şi burse de studiu. În prezent gradul de şcolarizare din Belgia este unul dintre cele mai ridicate din Europa. În cadrul reformei statului, învăŃământul a devenit din 1 ianuarie 1989 de competenŃa comunităŃilor. În acelaşi timp o mai largă autonomie a fost acordată unităŃilor de învăŃământ. Politica de învăŃământ este organizată astăzi de cele 3 comunităŃi. Două grupuri iau iniŃiativa: cel privat şi cel public (în care se încadrează municipalităŃile, provinciile şi comunităŃile). Există 3 mari reŃele de învăŃământ: învăŃământul comunităŃilor, învăŃământ liber subvenŃionat -în mare parte catolic- şi învăŃământul oficial subvenŃionat, care este organizat de provincii şi comune. Şcolarizarea obligatorie acoperă 12 ani, de la 6 la 18 ani şi poate fi precedată de o gradiniŃă, învăŃământul preşcolar (deocamdată nu este obligatoriu, însă indicat). ÎnvăŃământul primar începe de la vârsta de 6 ani iar învăŃământul secundar cuprinde trei nivele şi începe de la 12 ani. Fiecare nivel are doi ani de şcoală. Anul I al primului nivel este la fel pentru toŃi elevii, iar începând cu al doilea an aceştia au posibilitatea de a alege să studieze şi alte materii. ÎnvăŃământul secundar cuprinde învăŃământul secundar general, tehnic, artistic şi profesional. ÎnvăŃământul superior (de la 18 ani, nu este obligatoriu) include universităŃi şi învăŃământul superior non-universitar. InfluenŃa europeană asupra învăŃământului. După deschiderea frontierelor interne ale comunităŃii europene, puterile publice europene au consacrat de asemenea o atenŃie sporită învăŃământului. Aceasta priveşte mai ales anumite problematici transfrontaliere precum introducerea unor noi tehnologii, sau a unor noi metode de învăŃare, o atenŃie sporită copiilor imigranŃi, egalitatea de şanse între băieŃi şi fete, echivalarea diplomelor şi implementarea unor programe de schimb precum Erasmul, Comenius, Lingua, Leonardo şi Grundtvig. Erasmus este un program de schimb de studenŃi, Comenius încurajează mobilitatea şi cooperarea între instituŃii de învăŃământ, Lingua promovează multilingvismul, Leonardo urmăreşte încurajarea învăŃării pe tot parcursul vieŃii la nivel european, iar Grundtvig, din cadrul programului Socrates, urmăreşte formarea profesională a adulŃilor.

40

Foarte puŃine şcoli din Belgia sunt private, iar acelea nu sunt recunoscute de autorităŃi. Aceste şcoli nu sunt nici finanŃate nici subvenŃionate prin fonduri publice. În această categorie intră şcolile europene şi internaŃionale. Totuşi şcolile private care primesc controlul autorităŃilor publice, au posibilitatea să emită diplome care sunt echivalente celor emise de instituŃiile publice şi gratuite de învăŃământ. 6.2. Găsirea unei şcoli EducaŃia este obligatorie pentru cel puŃin 12 ani, de la vârsta de 6 ani la vârsta de 18 ani, şi poate fi precedată de cursurile preşcolare din cadrul unei creşe.
EducaŃia preşcolară: de la 2 ani şi jumătate;
EducaŃia primară: de la vârsta de 6 ani;
EducaŃia secundară: între 12 şi 18 ani După educaŃia secundară, persoanele tinere au acces la educaŃia superioară. Pentru informaŃii cu privire la înregistrarea în sistemul de învăŃământ primar, secundar, de promovare socială, superior sau învăŃământ universitar, se vor contacta autorităŃile locale. 6.3. Formarea profesională Formarea profesională reprezintă un mijloc esenŃial de a obŃine recunoaşterea competenŃelor şi de îmbunătăŃire a şanselor de a obŃine un loc de muncă. Există trei tipuri de cursuri de formare care pot ajuta o persoană să-şi găsească un loc de muncă:  Curs de formare pentru dobândirea unor noi calificări/competenŃe – limbi străine, management, IT, activităŃi de secretariat, munca manuală specializată şi vânzări;  Curs de formare pentru dezvoltarea competenŃelor personale – discursuri publice, cursuri legate de căutarea unui loc de muncă;  Cursuri de formare pentru obŃinerea unei calificări oficiale – pentru dobândirea unei meserii. Există multe instituŃii publice şi private care organizează astfel de cursuri de formare. Unele cursuri sunt gratuite în timp ce altele sunt extrem de costisitoare. Unele asigură şi dobândirea unei diplome de calificare recunoscute, altele nu. În aceste condiŃii este indicat să se verifice cu mare atenŃie cursurile şi structura lor şi dacă se desfăşoară în mod corespunzător. În funcŃie de regiunea în care rezidă, o persoană poate afla mai multe informaŃii cu privire la modalităŃile disponibile de formare profesională de la diferite servicii publice, cum ar fi:  Le Forem în Wallonia;  Bruxelles Formation – responsabilă cu acordarea de cursuri de formare vocaŃională pentru vorbitorii de limba franceză în regiunea Bruxelles (VDAB 41

– se adresează şi locuitorilor din regiunea Bruxelles vorbitori de limba flamandă);  The VDAB – în Flandra, şi  The Arbeitsamt (AgenŃia de ocupare) – în zona vorbitoare de limba germană din Belgia 6.4. IniŃiative şi programe de promovare a formării profesionale La nivelul UE 1. Socrates – susŃine cooperarea europeană în toate domeniile educaŃiei. Această cooperare ia mai multe forme:  Mobilitate ( mobilitatea în Europa)  Organizarea unor proiecte comune  Crearea unor reŃele europene (diseminarea de idei şi bune practici)  Realizarea de studii şi analize comparative. Practic, Socrates oferă oamenilor subvenŃii pentru a studia, a preda, sprijin pentru realizarea unei investiŃii sau urmarea unor cursuri de formare profesională în altă Ńară. Asigură sprijinul necesar instituŃiilor de învăŃământ pentru realizarea unor proiecte de predare în vederea realizării schimbul de experienŃă. 2. Leonardo da Vinci Programul Leonardo da Vinci, iniŃiat în 1994, are ca principal obiectiv implementarea politicii de formare la nivelul Uniunii Europene. Este unul dintre instrumentele majore utilizate pentru sprijinirea mobilităŃii transnaŃionale în Europa şi asigură finanŃarea organizaŃiilor publice şi private care activează în domeniul formării profesionale. Având drept scop facilitarea urmării cursurilor de formare profesională, UE a stabilit o serie de organisme specializate care să-şi desfăşoare activitatea în domeniul formării profesionale. Centrul European pentru Formare Profesională (CEDEFOP) – a fost creat în 1975, în calitate de agenŃie specializată a UE pentru promovare formării profesionale la nivelul Europei. Sediul său, este în Grecia la Salonic. (www.cedefop.eu ) FundaŃia Europeană de Formare – a fost înfiinŃată în 1995 şi îşi desfăşoară activitatea în strânsă colaborare cu CEDEFOP. Misiunea sa este să sprijine statele partenere (din afara UE) să-şi modernizeze şi să-şi dezvolte sistemele lor de formare profesională. (www.etf.eu.int ) CetăŃenii români, pot obŃine mai multe informaŃii cu privire la cele două programe, Socrates şi Leonardo da Vinci, dar şi la alte programe, consultând site-ul AgenŃiei NaŃionale pentru Programe Comunitare în Domeniul EducaŃiei şi Formării Profesionale: http://www.anpcdefp.ro/ .

42

6.5. Recunoaşterea diplomelor şi a calificărilor Posibilitatea de dobândire a recunoaşterii diplomelor şi a calificărilor unei peroane joacă un rol foarte important asupra migraŃiei în scop de muncă de la nivelul UE. Este necesară dezvoltarea unui sistem european care să garanteze recunoaşterea calificărilor profesionale în diferite state membre. Principiul de bază este că un cetăŃean european trebuie să aibă posibilitatea să-şi practice în mod liber profesia în oricare Stat Membru al UE. Aplicarea practică a acestui principiu este din păcate uneori împiedicată de cerinŃele naŃionale care reglementează uneori accesul la anumite meserii în statul gazdă. Tocmai pentru ca acest lucru sa fie cu adevărat posibil, UE a pus bazele unui sistem de recunoaştere a calificărilor profesionale. În cadrul acestui sistem se face totuşi distincŃie între profesiile care sunt reglementate (profesii pentru care sunt solicitate calificări specifice) şi cele care nu sunt reglementate legal în statele membre gazdă. Astfel la nivelul UE au fost propuse o serie de instrumente pentru a asigura o mai bună transparenŃă în procesul de recunoaştere a diplomelor şi calificărilor: 1. Cadrul European al Calificărilor – obiectivul său este de a crea legături între diferitele sisteme naŃionale de calificare şi să asigure un transfer omogen şi o recunoaştere a diplomelor. 2. Centrele de informare cu privire la recunoaşterea academică naŃională (The National Academic Recognition Information Centres - NARICs) – furnizează sprijin în recunoaşterea studiilor efectuate în străinătate şi a calificărilor. 3. Sistemul European de Transfer al Creditelor (The European Credit Transfer System - ECTS) – facilitează recunoaşterea studiilor efectuate în străinătate şi vine în completarea programului de mobilitate pentru studenŃi Erasmus. 4. Europass – este un instrument prin care se asigură transparenŃa aptitudinilor profesionale. Prin acest sistem aptitudinile şi calificările sunt mai uşor de înŃeles şi recunoscut în diferite părŃi ale Europei. Are la bază cinci documente standardizate:  un curriculum vitae (CV)  un paşaport lingvistic  un supliment la certificatul profesional  un supliment la diploma  un document de mobilitate europass

43

7. ASPECTE CE TREBUIE AVUTE ÎN VEDERE ÎNAINTE DE A PLECA DIN ROMÂNIA O persoană care s-a decis să vină să lucreze în Belgia, înainte de a pleca din România trebuie să îndeplinească o serie de formalităŃi după cum urmează:  Trebuie să aibă un paşaport valid sau o carte de identitate valabilă emisă în Ńara de origine.  Ar putea fi necesară şi obŃinerea unei autorizaŃii necesare pentru exercitarea unei activităŃi profesionale. Această cerinŃă variază în funcŃie de statutul ales: de lucrător independent sau lucrător salariat.  Trebuie să se informeze cu privire la sistemul de securitate socială din Belgia şi măsura în care lucrătorii independenŃi şi lucrătorii salariaŃi contribuie la acest sistem.  Trebuie să contacteze reprezentantul bancar şi să-l informeze cu privire la plecarea ei/lui şi de asemenea să solicite informaŃii cu privire la existenŃa unor parteneriate între banca la care este afiliat şi alte bănci străine.  Trebuie să anunŃe poşta despre schimbarea adresei de reşedinŃă pentru a fi trimisă corespondenŃa la noua adresă.  Trebuie să contacteze departamentul de securitate socială de care aparŃine şi să se informeze cu privire la documentele necesare pentru a se înregistra într-un sistem de securitate socială din Belgia. În acest sens trebuie să obŃină şi Cardul European de Sănătate (EHIC).  Trebuie să se asigure că beneficiază de locuinŃă (temporară) şi că dispune de suficiente resurse financiare pentru a-şi putea asigura traiul în prima lună de rezidenŃă în Belgia.

Indiferent de statutul unei persoane şi de lungimea şederii, anumite formalităŃi trebuie să fie îndeplinite la sosirea în Belgia, în special cu privire la permisul de şedere. O persoană care munceşte în Belgia trebuie de asemenea să plătească taxele aferente şederii sale în scop de muncă în Belgia. În cele din urmă informaŃii cu privire la sistemul de securitate socială din Belgia şi măsura în care lucrătorii independenŃi şi angajaŃii contribuie la acest sistem, pot fi obŃinute şi de la reprezentanŃii din Belgia. Este important ca toate datoriile la electricitate, gaze şi telefon trebuie achitate, iar contractele încheiate, până la momentul revenirii în Ńară. Dacă este necesar, conturile bancare pot fi transferate la o bancă corespondentă din Belgia. Pentru deschiderea unui cont bancare, sunt necesare nişte documente de identitate, cum este şi permisul de rezidenŃă, care este emis în Belgia. De asemenea un cont bancar poate fi deschis şi în baza unui paşaport internaŃional, dar numai în anumite condiŃii. Pentru realizarea unor transferuri într-un cont din Belgia sau din străinătate este necesar să se deŃină un cont IBAN şi BIC ( care este la fel ca şi codul SWIFT).

44

GHIDUL LUCRĂTORULUI ROMÂN ÎN BELGIA ....................................................................................................1 1. CONDIłII DE VIAłĂ ÎN BELGIA ............................................................................................................................1 1.1. VIAłA DIN EUROPA – PREZENTARE GENERALĂ ..........................................................................................................1 1.2. GĂSIREA UNEI LOCUINłE ÎN BELGIA ..........................................................................................................................2 1.3. TRANSFERUL AUTOMOBILULUI ŞI INFORMAłII PRIVIND PERMISUL DE CONDUCERE ŞI TRAFICUL AUTO ......................5 1.4. VIAłA PRIVATĂ .........................................................................................................................................................7 Naşterea ......................................................................................................................................................................7 Căsătoria.....................................................................................................................................................................7 Decesul........................................................................................................................................................................8 1.5. COSTUL VIEłII ...........................................................................................................................................................8 1.6. TRANSPORTUL ÎN BELGIA ..........................................................................................................................................9 2. EXERCITAREA DREPTULUI DE ŞEDERE ŞI ACCESUL PE PIAłA MUNCII.............................................11 2.1. PROCEDURA DE ÎNREGISTRARE ................................................................................................................................11 Dreptul de rezidenŃă pentru o perioadă mai mică de trei luni ..................................................................................11 Dreptul de rezidenŃă pentru o perioadă mai mare de trei luni..................................................................................11 Viza de sejur prelungit D...........................................................................................................................................12 2.2. ACCESUL PE PIAłA MUNCII ......................................................................................................................................14 2.3. GĂSIREA UNUI LOC DE MUNCĂ ÎN BELGIA ...............................................................................................................16 Cum se caută un loc de muncă? ................................................................................................................................16 Cum se candidează pentru un loc de muncă ? ..........................................................................................................17 3. CONDIłII DE MUNCĂ..............................................................................................................................................18 3.1. CONTRACTUL DE MUNCĂ .........................................................................................................................................18 3.2. SALARIZAREA .........................................................................................................................................................19 3.3. TIMPUL DE MUNCĂ..................................................................................................................................................20 3.4. CONCEDIUL.............................................................................................................................................................21 În sectorul privat .......................................................................................................................................................21 În sectorul public.......................................................................................................................................................22 3.5. LUCRĂTORUL DETAŞAT ...........................................................................................................................................24 3.6. LUCRĂTORUL INDEPENDENT....................................................................................................................................24 3.7. CATEGORII SPECIALE DE LUCRĂTORI .......................................................................................................................25 Femeile gravide.........................................................................................................................................................25 Persoanele „au pair”................................................................................................................................................26 Artiştii........................................................................................................................................................................26 Stagiarii străini .........................................................................................................................................................26 Elevii .........................................................................................................................................................................27 3.8. REPREZENTAREA LUCRĂTORILOR ŞI PROCEDURI DE SOLUłIONARE A CONFLICTELOR ..............................................27 3.9. ÎNCETAREA RAPORTURILOR DE MUNCĂ ...................................................................................................................28 4. SECURITATEA SOCIALĂ........................................................................................................................................30 4.1. SISTEMUL DE ASIGURĂRI SOCIALE DIN BELGIA........................................................................................................30 4.2. AJUTORUL DE ŞOMAJ ...............................................................................................................................................30 4.3. ASIGURAREA DE SĂNĂTATE (MEDICALĂ) ................................................................................................................32 4.4. CARDUL EUROPEAN DE ASIGURARE A SĂNĂTĂłII EHIC.........................................................................................33 4.5. PRESTAłII FAMILIALE ŞI DE MATERNITATE ..............................................................................................................34 AlocaŃia familială......................................................................................................................................................34 ALOCAłIA PENTRU COPIII NOU NĂSCUłI .........................................................................................................................35 4.6. PENSIA DE STAT .......................................................................................................................................................35

45

5. IMPOZITUL PE VENIT.............................................................................................................................................38 6. EDUCAłIA ŞI RECUNOAŞTEREA DIPLOMELOR ŞI A CALIFICĂRILOR..................................................40 6.1. SISTEMUL DE ÎNVĂłĂMÂNT ÎN BELGIA ....................................................................................................................40 6.2. GĂSIREA UNEI ŞCOLI................................................................................................................................................41 6.3. FORMAREA PROFESIONALĂ......................................................................................................................................41 6.4. INIłIATIVE ŞI PROGRAME DE PROMOVARE A FORMĂRII PROFESIONALE LA NIVELUL UE .........................................42 6.5. RECUNOAŞTEREA DIPLOMELOR ŞI A CALIFICĂRILOR ...............................................................................................43 7. ASPECTE CE TREBUIE AVUTE ÎN VEDERE ÎNAINTE DE A PLECA DIN ROMÂNIA ..............................44

InformaŃiile din acest Ghid au caracter general, fiind corecte la data publicării. Pentru informaŃii actualizate privind regimul care vă este aplicabil, contactaŃi autorităŃile menŃionate în cuprinsul acestui Ghid. Acest ghid a fost elaborat de Ministerul Muncii, Familiei şi ProtecŃiei Sociale pe baza informatiilor publicate pe siteurile autoritatilor competente din Belgia si pe site-ul retelei europene EURES. Aprilie 2010

46