ISTORIA CAREIULUI. Pr.Dr. Augustin Dorel Silaghi

Pr.Dr. Augustin Dorel Silaghi

ISTORIA CAREIULUI În jurul oraşului Carei, cercetările arheologice au semnalat existenţa unor localităţi atestate în secolele XI-XIII. Numele oraşului ’’Karul’’ apare într-un document medieval datat din anul 1320, dar localitatea a fost întemeiată mult mai devreme (Doc.Rom: 1953)1. Denumiri istorice – de-a lungul tinpului numele oraşului suferă transformări, astfel: 1320 – villa Karul, 1335- poss Nogkorwl, 1345- Karol, 1347 –Korwl, 1459 –oppidum Carol,1473 –castellum seu fortalitium in Carol, 1580,1586 Károly, 1617 –Carol, 1828 – Magno Karolyinum, 1851 – Nagy Károly iar acum se numeşte Carei ( Coriolan Suciu: Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, Bucureşti, 1967 -1968, vol. I, pag. 121)². Familia Károlyi descinde din ginta Kaplyon. Ginta Kaplyon îşi trage originea din tribul Kund, una dintre cele şapte triburi, care au intrat în Panonia, şi s-a aşezat pe acest teritoriu cuprins între Câmpia Someşului şi Câmpia Nirului. Notarul anonim al regelui Béla al Ungariei, Anonymus, în cronica sa despre faptele ungurilor (Gesta hugarorum, scrisă sub dominaţia Béla al III-lea, în anii 1200), în capitolul VI. (De iuramente eorum) enumeră aceste triburi în felul următor: ’’...Quorum VII. uirorum nomina hec fuerunt: Almus pater Arpad, Eleud pater Zobolsu a que genus saac descendit, C. Cundu ( Kund) pater curzan, Ound pater ete, a quo genus calan et colsoy descendit, Tosu pater lelu, huba, a quo genus descendit. VII-us Tuhutum pater Horca, cuius filij fuerunt Gyyla, a quibus genus moglout descendit, ut inferius dicetur.’’ (Anonymus, 1996)2. Cronicarul Ioan Thuroczy în lucrarea sa‚ ’Cronica ungurilor’ scrisă în sec. XV., scrie următoarele: ’’Quarti siquidem capitanei vocabulum fuerat cund: cuius filius et Kupian: qui prope nyr fixere sua castra ibique post baptismum monasterium fundavere.’’ (Numele căpitanului al patrulea a fost Cund-Künd, fiii lui Kusid şi Kupian, care în apropierea Nirului au aşezat tabăra şi după ce au botezat aici au întemeiat o mănăstire). (Thuróczi,J-1986)3. Kund- Cundu ca nume de persoană s-a format din cuvântul Kende sau Kündü, care era principele (domnitorul) ungurilor în Levedia (în secolul al IX-lea). Deci după cronicar, Kund avea doi băieţi, unul Kusid, iar celălalt Kopjan (Cupian), din care îşi trage ginta Kaplyon. După ce Kaplyonii trec la religia creştină, la marginea mlaştinii Ecedea se construieşte o biserică în cinstea Sf-lui Martin (în anul 1080) şi întemeiază lângă biserică o mânăstire (în satul Căpleni de azi). În secolul al XIV-lea apare şi numele familiei Károlyi, luând acest nume de la localitatea în care se stabileşte -Karul. Primul din familie care poartă aceast nume a fost Simon, fiul lui Andreas de Wrdwg (ördög-Dracu): Simon de Karul.

1

Doc. Rom. 1953: Documente privind istoria României. sec. XIV. vol. I/1301-1320/. Edit. Acad. RSR, Bucureşti 1953, Doc. nr. 388. Document medieval din 7 febr. 1320, act emis de regele Carol Robert la Timişoara (Thumusuar), în care regele Ungariei porunceşte capitolului din Oradea să cheme la judecată în faţa regelui mai mulţi nobili, între care„Andreas de Karul, Alexandru de Rezuge/ Resighea. (textul latin in: T. Ortvay-Fr. Pesty: Oklevelek Temesvármegye és Temesváros történetéhez/ Documente privitoare la istoria comitatului Timiş şi a oraşului Timişoara/, vol. I. Bratislava, 1894, pag-19). 2 Anonimus, 1996: Cronica notarului Anonymus. Faptele ungurilor. Traducere şi comentariu Paul Lazăr Toncilescu,Bucureşti, 1996. 3 Thuróczy, J.1986: Thuróczy,J.: A magyarok krónikája/Cronica ungurilor/Ford./trad.

1

În Regestrum Varadiense există o diplomă datată în anul 1221, în care apare numele lui Józsa ( Jose-Ioan), pe care-l putem considera ca primul strămoş al familiei Károlyi. (Karácsony-Borovszky,1903)4. Kaplyon Józsa a trăit între anii 1150-1180, iar nepotul lui Simon, a primit numele Wrdug, pe care-l purta şi fiul lui Andreas. Fiul lui Andreas, numit Simon, a fost primul care în secolul al XIV-lea a preluat numele de ’’Karul’’ (Károlyi), după localitatea Karul-Karol. Localitatea familiei Károlyi a fost numită Karul de către András (Andreas), după numele păsări karuly (karvaly), un ulişor, pasăre care se găsea în număr mare pe meleagurile acestea şi care a fost folosită şi la vânat (în ţara noastră sunt mai multe localităţi, care poartă numele păsării, precum: Karulya-Coroieni, în jud. Maramureş; Karuly-puszta, satul Horea lângă Sanislău, în jud. Satu Mare etc. (Szabó-Szabó, 2003)5. Pasărea Karuly (karvaly, nisus, coroi), care este şi totemul gintei, a fost emblema comună a familiilor nobiliare a gintei Kaplyon: Bagossy şi Csomaközi. J. Csoma în cartea sa afirmă, că pasărea emblemă a familiilor Kaplyon a fost şoimul şi nu Karvaly-coroi. (Csoma, 1904)6. Cercetările ulterioare, pe baza sigiliilor familiilor din ginta Kaplyon, au dovedit, că pe emblema lor figurează pasărea karuly-coroi, cu aripile întinse, stând pe o colină. Când Károlyi Mihály în anul 1609 obţine de la regele Matei II demnitatea de baron, modifică blazonul familiei. În acest blazon pasărea karuly, cu aripile întinse şi întors spre dreapta, stă pe o colină şi în piciorul drept ţine o inimă. Scutul emblemei (blazonului) este înconjurat de balaur cu coroană pe cap. Această formă a păsării a fost preluată şi de celelalte familii înrudite cu Károlyi şi prin Károlyi Susana, care a fost soţia lui Bethlen Gábor, principele Transilvaniei (1605-1622) ajunge şi în stema principelui. (Eble, 1913)7. Baronul Károlyi Mihály a fost primul în familie care a purtat demnitatea regală, cum reiese şi din textul diplomei de baron: ’’...prout etiam inter aulae nostre familiares in officio depiferatus per biennium nobis fidele servitium cum nostra satisfactione praestitisti’’. Începând cu anul 1613 pe sigiliul baronului, în jurul emblemei apare textul următor: Sigillum Michaelis Karoli Sacrae Cesareae Regiae Majestatis Precisor. (Eble, 1913)8. Într-un document (diplomă) medieval din anul 1316 este amintit un ’’villa Karol’’ şi ’’filii comitis Chaba de Karol’’ (Anjou, 1878), dar această localitate nu este Carei, ci este probabil identic cu localitatea (satul) Nogkorul ’’în provincia Nir’’, în hotarul comunei Sanislău, azi satul Horea. (Anjou, III.)9. În secolul al XIV-lea oraşul a fost o localitate mică cu caracter pur agricol. Casele iobagilor, mai mult bordeie, sau case construite din chirpici, acoperite cu paie sau trestie, formau câteva străduţe în jurul curţii boiereşti (conac), de-a lungul drumurilor care duceau spre localităţile învecinate. Într-un document datat la Visegrad în anul 1389, 10 iunie, apare

4

Karácsonyi-Borovszky, 1903: Karácsonyi,J.-Borovszky,S.: A váradi tüzespróbalajstrom. Budapest, 1903, diplnr. 102.”. Castrenes Zathmar de villa Voda (nunc praedium Vada) impertierunt uxorem et filios Andree comitis, filii Jose, scilicet: Simonem et Michaelem). 5 Szabó-Szabó, 2003: Szabó M. Attila- Szabó M. Erzsébet: Dicţionar de localităţi din Transilvania-Erdélyi helységnévszótárOrtsnamenverzeichnis für Siebenbürg. Cluj Napoca-2003. 6 Csoma J.1904: Magyar nemzetiségi címerek, Budapest, 1904, pag.112-114. Legate de numele oraşului Carei au apărut mai multe ipoteze. După Karácsonyi J. numele oraşului provine din numele poporului Kazar, care a trăit pe meleagurile acestea împreună cu ungurii. Aceste ipoteze contrazic şi faptul că numele Kozar şi Karul apar ca două localităţi aparte într-un document datat la 1335 „...possessionis Kozar vocate ipsum de iure contingentem in comitatu Zathmariensiintra terminos quarundam possessionum videlicet Kaplonmonostura, Karul, Bobald...” (in GéresiKálmán: A nagykárolyi gróf Károlyi család oklevéltára, vol.I.pag.114). După Kiss L.numele poporului kazar păstrează numele localităţilor Kozar, Kazard, etc., care se referă şi la numele localităţii dispărută, Kozard, din hotarul oraşului. (in Kiss l.: Földrajzinevek etimológiai szótára, Budapest, 1980.)După părerea lui Kiss numele oraşului s-a format din nume de persoane. Karul ca nume de persoane este cunoscut din anul 1262. (in Wenczel G.:Codex diplomaticus Arpadianus. f.a.vol.III.pag.33) Originea cuvântului Karul trebuie căutată în limba turcească antică. 7 Éble, 1913: A nagy-károlyi gróf Károlyi család leszármazása a leányági ivadékok feltüntetésével/Genealogia familiei Károlyi/ Budapest, 1913. 8 Éble, 1913: A nagy-károlyi gróf Károlyi család leszármazása a leányági ivadékok feltüntetésével/Genealogia familiei Károlyi/ Budapest, 1913. 9 Anjou,III.: Anjuokori okmánytár. Szerk. Nagy Imre, Budapest, I-IV. 1878-1891., I.pag.389.

2

numele străzilor Berue ucha (strada Berveni), Bobad ucha (strada Bobald) şi Wyucha (strada Nouă) (Károlyi oklv.vol.I.)10. În această vreme o parte a oraşului, partea de nord-vest, ocupa conacul Vaday, strada Gh. Bariţiu şi astăzi este numită de unii careieni Vadai-köz. Deşi nu era o localitate mare, pe moşia întinsă a familiei Károlyi avea o hegemonie, o funcţie, pentru că fiii lui Andreas de Karul; Simon, Mihai, Nicolau şi Merchard, obţin în anul 1346 de la regele Ludovic I privilegiul regal pentru ţinerea târgului săptămânal în oraşul lor: ’’...in dicta posessione eorum Karul vocata forum liberum perpetuum singulis ebdonadis in die sabbati celebretur...’’ (Károlyi oklvt. I.)11. În anul 1387 regele Sigismund emite un privilegiu, prin care acordă dreptul organizării’’ târgului de ţară’’ în localitatea Carei. În urma privilegiilor localitatea se dezvoltă, creşte şi numărul iobagilor. În anul 1410 localitatea era în întregime proprietatea familiei Károlyi, proprietate confirmată în 1419 şi printr-o danie regală. În documente localitatea este numită ’’oppido’’, iar în anul 1428 întrun document numele localităţii este Nogkorul (Nagykároly). Noi privilegii regale asigură ţinerea târgurilor săptămânale şi anuale. Un eveniment important în istoria oraşului, în secolul al XV-lea, a fost construirea noului conac al familiei Károlyi, predecesorul castelului de azi. În anul 1482 Károlyi Lancz László construieşte o ’’casă de piatră’’ în locul conacului vechi. Nobilimea comitatului a protestat faţă de construirea conacului, crezând că Károlyi construieşte o cetate. Regele Matei Corvin, printr-o scrisoare, datată la 1 Mai 1482, atrage atenţia nobilimii comitatului, să nu se împiedice construirea conacului, fiindcă această clădire nu va fi cetate, ci numai o locuinţă a familiei Károlyi: ’’Quoniam nos certitudinaliter edocti sumus, quod ipse Ladislaus ut premissimus, nec castrum neque fortalicium sed domum pro  Pasărea Káruly habitatione sua in ipso oppido edificare (karvaly, ulişorul coroi) intendit...’’ (Eble, 1897)12. totemul familiilor ’’genere’’, Tot în anul 1482, privilegiul Vetési, Csomaközi, Bagosi regelui Matei Corvin, asigură ţinerea târgurilor anuale. Aceste privilegii, care asigură ţinerea târgurilor săptămânale şi anuale („de ţară’’), pe lângă importanţa lor economică, de-a lungul veacurilor au influenţat şi dezvoltarea edilitară a oraşului. În centrul ’’oppido’’-lui, lângă conacul feudal se formează o piaţă uriaşă, care se menţine ca piaţă a oraşului, până în anul 1953. Oraşul se dezvoltă în jurul pieţii, de-a lungul străzilor (drumurilor) care duc spre localităţile vecine (Moftinu Mic, Petreşti, Sanislău, Ghenci, Cămin, şi Berveni) şi care se încrucişează în centrul oraşului,’’ la piaţă’’.

10

Károlyi okl.I.-Géresi, K.: A nagykárolyi gróf Károlyi család oklevéltára.I-V.Budapest, 1882-1897. in vol.I.pag.467. Ibidem, vol I. pag.167-168. 12 Éble, 1897-Éble, Gábor: A Károlyi grófok nagykárolyi várkastélya és pesti története palotája. Budapest ,1897. 11

3

În secolul al XVI-lea, viaţa oraşului este relativ liniştită, deşi invazia turcilor, a habsburgilor si tătarilor prezintă un pericol iminent pe teritoriul comitatului. Nobilimea comitatului, familia Dragfy la Ardud, Báthori la Eced (azi în Ungaria), încep construirea cetăţilor. La Carei, Károlyi Mihai în anul 1592 transformă conacul familiei în cetate. Această cetate a însemnat o siguranţă pentru orăşelul, care se întindea în jurul cetăţii. Pentru că Károly Francisc şi Dénes (Dionisie) au devenit infideli faţă de regele Ferdinand I. şi au trecut de partea reginei Izabella, regele în scrisoarea sa datată la 2 nov 1558 deposedează susnumiţii de moşiile lor din Ungaria. Moşiile lui Károlyi Francisc şi Dionisie regele le dăruieşte familiei Czellenk (lui Ioan, Lucaci şi Balaj): oppido Karol, Dengelegh (Dindeşti), Wezend, Mezewpetri (Petreşti), Chomakoz (Ciumeşti), Vada, Kaplony (Căpleni), Bobald şi Ochova în comitatu Zathmariensi (Asztalos, 1892) 13. Károlyi Mihai printr-o danie regală în anul 1594 reprimeşte domeniul familiei. Fiul lui, Mihai (1585-1626), pentru meritele sale în slujba regelui, în anul 1609 primeşte demnitatea de baron de la regele Matei II. În istoria politică a ţinuturilor sătmărene un loc important îl deţineau relaţiile politico –militare cu Ţara Românească şi Moldova. Aceste relaţii sunt detectabileatât în ceea ce priveşte integrarea Sătmarului în contextul alianţelor antiotomane cât şirpin aspectul particular al trecerii sau şederii unor domni şi voievozi români în această parte a ţării ( Doru, Radosav, Carte şi Societate în Nord –Vestul Transilvaniei (sec. XVII-XIX). Oradea, 1995, Fundaţia Culturală „Cele Trei Crişuri”, pag. 34-35 )14. În secolele XVI-XVII oraşul şi locuitorii oraşului au suferit mari pierderi în urma devastării trupelor străine şi în urma incendiilor. Dintr-o scrisoare a lui Károlyi László din 1670 reiese că oraşul a fost jefuit şi incendiat de trupele lui Rákóczi György. De pe păşunea din Bobald au furat o mie de oi, şi cu altă ocazie soldaţii au mînat la Şimleu 900 de bovine. Trupele de vagabonzi turci, pornind din Oradea ajung până la Carei. Astfel în anul 1673 turcii din Oradea au asasinat 19 oameni, iar iobagii din Carei erau siliţi să plătească anual 900  Blazonul de baron al familiei Károlyi de forinţi turcilor. Oraşul şi satele învecinate au fost prădate, jefuite şi de curuţii lui Thököly şi de lobonţi (germani) fiind trupele imperiale ale lui Montecuccoli.

13

Asztalos, 1892- Asztalos, György: Nagy-Károly rendezett tanácsu város története 1848-ig. (Istoria oraşului Carei până la 1848) Nagy Károly, 1892, pag.24. 14 Doru, Radosav, Carte şi Societate în Nord –Vestul Transilvaniei (sec. XVII-XIX). Oradea, 1995, Fundaţia Culturală „Cele Trei Crişuri”, pag. 34-35

4

Datorită pustiiri şi ravagiilor, unele localităţi din jurul Careiului, cum sunt Bobald, Kide (între Ianculeşti şi Petreşti), Vada (între Urziceni şi Foieni), sunt depopulate şi devin pustii (terra deserta). Asemenea soartă au avut mai devreme Kozard şi Thubulteleke. Populaţia satelor pustiite se mută fie în oraşul Carei, fie în regiunile mai îndepărtate. Astfel în anul 1690 populaţia română din satul Bobald se aşează la Carei, formând în oraş un nou cartier, cunoscut astăzi sub numele de Hajduváros (Cartierul Haiducilor), format din trei străzi: Nagyhajduváros (azi Str. Vasile Lucaciu), Kishajduváros (Str. Haiducilor), şi Hajdukőz (Str.Nicolae Titulescu, o străduţă de legătură între primele două străzi). Locuitorii cartierului erau servitorii cetăţii, pentru care au avut o oarecare libertate, nu erau obligaţi să plătească dari anuale (cens), şi erau scutiţi de diferite slujbe iobăgeşti şi în continuare au stăpînit posesiunile lor la hotarul fostei aşezări, Bobald. Oraşul şi împrejurimile au suferit cele mai mari pierderi în timpul răscoalei antihasburgice, condusă de Rákóczi Ferenc al II-lea. Între anii 1703-1705 baronul Károlyi Sándor a suferit o pagubă de 40.000 de forinţi, iar iobagii de 5.049 forinţi. În oraş mai locuiesc 25 de gospodari. Unii au devenit curuţi, alţii erau ucişi în lupte şi o parte au dezertat, evadat. Localităţile din jurul Careiului erau pustiite, stăteau luni de zile fără locuitori. Pe lăngă pustiirile războiului seceta şi epidemia de pestă (în anul 1710) a îngreunat viaţa populaţiei. Ogoarele au rămas în paragină necultivate. Datorită foametei şi epidemiei iobagi părăsesc în masă oraşul şi satele învecinate. Această situaţie dezastruoasă se termină când la 28 aprilie 1711 la Moftinul Mic curuţii depun armele în faţa imperialilor, iar generalul trupelor curuţilor, baronul Károlyi Sándor semnează tratatul de pace la Satu Mare. (Bánkuti, 1981)15.

 Cetatea de la Carei în anul 1793 În timpul tratativelor de pace din 17 aprilie 1711 moare regele Iosif I., urmaşul lui pe tron fiind Karol al III-lea, regele Spaniei, dar fiind departe de ţară nu a cunoscut suficient de bine imprejurările austro-ungare.

15

Bánkuti, 1981-Bánkuti Imre: A szatmári béke (Pacea de la Satu Mare) Budapest, 1891.

5

 Planul cetăţii din Carei în anul 1666 Într-o scrisoare semnată de la Barcelona la data de 1 august 1711 regele îşi exprimă recunoştinţa sa faţă de faptele lui Alexandru Károlyi. În această scrisoare este intitulat (întîmplător sau intenţionat) conte "Illustris dilecte Comes". Károlyi profită de această titulatură când cere de la curtea regală titlul de conte, ("...cum jam vulgaris popularisque obtumisset fama."). Domnitorul în scrisoarea sa de numire la 5 aprilie 1712 acordă lui Károlyi Alexandru diplomă de conte şi blazonul. Ca o curiozitate heraldică putem aminti că în blazonul familiei Károlyi coroana deasupra scutului are unsprezece "crenguleţe cu perle" care este unic în heraldica ungară, pe celelalte blazoane fiind 10. 6

După pacea de la Satu Mare, contele Károlyi Sándor procură o moşie uriaşă în comitatul Sătmar (Károlyi, 1911)16, dar pe acest latifundium în urma războaielor, abia sunt iobagi, lipseşte forţa de muncă. Károlyi nu găseşte altă soluţie pentru revendicarea situaţiei, decât prin colonizarea moşiei. În acest scop, în anul 1712 cere de la cancelaria ungară permisiune pentru aducerea şvabilor în satele sale depopulate. Primele familii de şvabi, sosesc în oraş în anul 1712. Colonizarea şvabilor în oraş continuă şi după moareta lui Alexandru Károlyi (a murit la Ardud în anul 1743),  Blazonul de conte al până la 1774, când ajung familiei Károlyi ultimele 45 familii în oraş. Între anii 1712-1774 sunt aşezate în oraş 466 familii de şvabi (în mare parte mici meşteşugari), aduşi din Germania, din localităţile Heggbach, Weingarten şi Messkirch (Vonház, 1997)17. Şvabii se aşează în partea de nord, nord-vest al oraşului, formând un nou cartier, Cartierul Şvabilor (între străzile C-lea Mihai Viteazul, Căplenilor şi Tudor Vladimirescu). Apariţia şi stabilirea evreilor în oraş se produce la începutul secolului al XVIII-lea. În anul 1724 evreii au deja în oraşul Carei şi comunitate bisericească (Németi, 2001) 18. Evreii erau îndeosebi mici meseriaşi şi comercianţi (Dörner, 1998)19. Contele acordă evreilor un teren intraviran lângă castel unde ia fiinţă Cartierul Evreilor. Partea de sud-est a oraşului, între străzile C-lea Armatei Române, Gheorghe Lazăr şi Albinelor este populată de ruteni, care sunt mai mult zidari, dulgheri şi olari (str. Gheorghe Lazăr şi astăzi este numit de careieni „Fazekas utca”, strada olarilor). În urma acestei colonizări, în decursul secolului al XVIII-lea, se formează în oraş următoarele cartiere: Cartierul Meseriaşilor, Cartierul Şvabilor, Cartierul Haiducilor, Cartierul Străzii Mari (azi str. Petőfi Sándor, cunsocută şi sub numele „Nagy utca”), Cartierul Oraşul Nou, Cartierul Evreilor şi la marginea oraşului spre comuna Urziceni, Cartierul Ţiganilor. Cartierele aveau magistraturi aparte (judele, notarul şi un funcţionar), iar ţiganii aveau un voevod. Pe lângă aceste cartiere în oraş mai erau şi nobili curiali, ca Vaday (în jurul conacului Vaday erau 60 de familii) şi Tömpe (cu 20 de familii). Posesiuni mai mari în oraş au avut şi nobilii inscripţionali (aflându-se sub jurisdicţie nobiliară) ca familiile Csiszár, Fekete, Jasztrabszky, Irinyi, Luby, Mede, Szaploncai şi Suhányi). Deşi oraşul avea 16

Károlyi, 1911-Károlyi László, gróf: A nagy-károlyi gróf Károlyi család összes jószágainak birtoklási története. I-II.Budapest.1911. Vonház, 1997-Dr.Vonház I., 1997: A szatmármegyei német telepítés.Ediţia II-a. Kolozsvár, 1997. 18 Németi, 2001-Dr.Németi János: Anagykárolyi zsidóság története (Istoria evreilor din Carei) in Szatmári zsidó emlékek Szerk. Csirák Csaba, Szatmárnémeti, 2001, pag.409. 19 Dörner, 1998-Anton E. Dörner: Evreii din comitatul Satu Mare în secolul al XVIIII-lea/1723-1760/Cluj Napoca, 1998. 17

7

un caracter agricol, majoritatea populaţiei fiind iobagi şi jeleri se dezvoltă comerţul şi meşteşugurile. În anul 1784 în oraş au existat 370 meseriaşi practicând 54 de meserii şi uniţi în bresle meşteşugăreşti (Asztalos, 1892)20. În secolul al XVIII-lea în oraşul Carei pe lângă transformările şi dezvoltările edilitare, sunt însemnate în viaţa orăşelului şi cele social-culturale. În anul 1727 îşi începe activitatea gimnaziul piariştilor, care în anul 1738 avea 50 elevi şi în anul 1766 devine gimnaziu cu 8 clase. Primul director al gimnaziului a fost Gábor Bentsik, iar ultimul în anul 1948 Béla Kovács. Gimnaziul a avut nevoie de manuale şi cărţi. Tipografiile erau departe (cea mai apropiată a fost la Kosice, la Debreţin, tipografia a fost reformată). Procurarea cărţilor necesare a fost prea costisitoare. Luând în considerare această situaţie, contele Francisc Károlyi (fiul lui Alexandru Károlyi) în anul 1754 a întemeiat în oraş prima tipografie a comitatului Sătmar. (Éble, 1891). În anul 1765 se deschide în oraş prima farmacie, Farmacia Jelinek. Dintre evenimentele  Prima stemă a oraşului secolului al XVIII-lea consemnăm arderea pe rug la Carei, a ultimelor vrăjitoare din Ungaria. În anul Carei-1848 1730 Toth Borka, din localitatea Sarollyán a fost condamnată la moarte şi arsă pe rug la Carei, iar în anul 1745 vrăjitoarele Rekettye Pila şi Varga Ana din comuna Császló, au fost interogate şi supuse la chinuri groaznice, condamnate la moarte şi arse pe rug în oraş. În secolul al XIX-lea continuă dezvoltarea şi urbanizarea oraşului. La începutul secolului sunt în oraş 1247 case, cu 11.055 locuitori. Economia este bazată pe agricultură şi pe o manufactură înfloritoare. După revoluţia din 1848, oraşul primeşte statut organizat, care intră în vigoare în anul 1876, când Hegedüs József devine cel dintâi primar al oraşului. Sigilul şi stema oraşului datează din 1848, reîntărite în anul 1902 şi 1907, de împăratul Ferenc József. În anul 1845 la iniţiativa contelui Károlyi György, la marginea oraşului, lângă drumul spre Tiream, a fost construit spitalul oraşului, care în anul 1868 intră în administraţia oraşului. În 1873 se construieşte o clădire nouă pentru spital, care în anii 1885 şi 1896 a fost mărită până a primit forma actuală. În secolul al XIX-lea incendiile şi cutremurele de pământ au produs ravagii serioase în oraş. Primul cutremur a fost în anul 1829 cu o intensitate mică. În anul 1834 cutremurul a deteriorat bisericile, casele mai mari, castelul şi prefectura. De pe casele localnicilor au fost dărâmate peste 300 de hornuri. Pagube mult mai însemnate au provocat incendiile, care între anii 1820-1830 erau frecvente (majoritatea caselor erau acoperite cu trestie sau cu şindrilă). Cel mai catastrofal a fost incendiul din anul 1887, când în întregime a fost incendiată partea răsăriteană şi sudică a oraşului. După acest incediu, reconstruirea oraşului s-a făcut pe baza unui ordin oficial, emis de primăria oraşului. Datorită construcţiilor reglementate prin lege, încetul cu încetul se conturează tabloul actual al oraşului. 20

Asztalos, 1892-op.cit., pag.133-134.

8

În anul 1871 a fost dată în circulaţie linia ferată Debrecen-Satu Mare, ce a favorizat mult comerţul oraşului, în 1887 este dată în circulaţie linia Carei-Zalău-Jibou, iar în anul 1905 linia Carei-Mátészalka (oraş în Ungaria).

 Baronul Károlyi Sándor, generalul curuţilor (1669-1743)

VASARNAPI ỨJSẮG 6.sz. 1889.XXXVI.évfolyam. După ce Carei devine nod feroviar, gara construită în 1871 nu a mai putut deservi circulaţia crescută. În anul 1910 a fost construită gara actuală, care în timpul celui de al II-lea război mondial a fost bombardată, dar pagubele şi distrugerile au fost remediate în scurt timp.

O valoare arhitecturală (un obiect de atracţie turistică) a oraşului este castelul familiei Károlyi, construit în anii 1894-1896, după planurile arhitectului Meining Arthur, în vremea contelul Károlyi István. Castelul, în prezent este în renovare, a fost construit în acel loc, unde era cetatea construită de Károlyi Mihály în anul 1592. Această cetate în anul 1661 a fost reîntărită de Károlyi László şi Károlyi Ádám, cu noi bastioane. Cetatea avariată în luptele seculare din anul 1699, a fost renovată şi reconstruită parţial de către Károlyi Sándor.



Contele Károlyi Ferenc(1705-1758), prefectul comitatului Satu Mare

9

VASÁRNAPI UJSÁG 42 szam.1884.XXXI.évfolyam Acest castel-cetate în anul 1794, după planurile arhitectului József Bitthauser (a fost arhitectul familiei Károlyi în oraşul Carei) a fost reconstruit în stil baroc, înconjurat de o grădină engleză (vezi desenele anexate, apărut în revista Vasárnapi Újság, în anii 18841889). Castelul construit de Károlyi József, în anul 1894 a fost demolat şi reconstruit de Károlyi István. Castelul după primul război mondial a fost institut (şcoală) militar, spital militar, liceu zootehnic iar în anii 1950 casa de cultură a oraşului. În prezent aici se află muzeul şi biblioteca oraşului. La sfârşitul secolului al XIX-lea în oraş sunt înscrise 2230 de case şi 15.382 locuitori. Secolul XX-lea aduce mari transformări în viaţa oraşului. După primul război mondial, în anul 1926 reşedinţa judeţului Satu Mare se mută la Satu Mare, iar oraşul Carei este ataşat de judeţul Sălaj. Primăria oraşului Carei încă în anul 1921 protestează faţă de această schimbare (Memoriul, 1921)21, dar fără succes. Castelul vedere aeriană Foto: Murvai G.

21

Memoriul, 1921-Memoriul oraşului Careii-Mari în chestiunea sediului judeţului Satu Mare prezentat măritului guvern Careii-Mari .Városnak a megyeszékhely kérdésében a magas kormányhoz intézett Emlékirata. Dat în Careii-Mari din Şedinţa Generală a comisiunilor speciale la 20 mai 1921-Careii-Mari. A kiküldött speciális bizottságnak 1921 évi május hó 20.-án tartott üléséből. Ioan Sperneac-notar principal-főjegyző; Dr.Nicolae Darabanth primar/polgármester, Tipografia Adolf Sonnenfeld, Oradea-Mare (ediţia bilingvă).

10

 Capela gotică castelulu-carte poştală 1910 

a

Castelul anii 1970

Degeaba argumentează conducerea oraşului, că localitatea Carei din 1760 a fost reşedinţa comitatului Sătmar, transformările acestea administrative se realizează în anul 1926. Astfel Careiul va fi centrul plăşii Carei în judeţul Sălaj.După ce contele Károlyi Antal devine prefectul comitatului, donează un teren viran în oraş (3233 stânjeni) pentru construirea prefecturii. Clădirea reconstruită în anul 1926 a fost transformată, balconul din faţa clădirii a fost demolat. Din anul 1930 clădirea funcţionează ca şcoală. În prezent este Grup Şcolar Industrial „Iuliu Maniu”.

 Prefectura judeţului Satu Mare la Carei-1921

 Clădirea patrulater a prefecturii Foto: Murvai G.

11

construirea caselor funcţionarilor, în cartierul numit şi „Colonia Funcţionarilor”(azi strada Nicolae Iorga numit şi Tisztviselő telep). Până la cel de al II-lea război mondial industria oraşului era reprezentată de trei mori, Fabrica de ulei, într-o perioadă scurtă o Fabrică de hârtie, trei Fabrici de cărămidă, Fabrica de unt, centrul de colectare şi fermentare a tutunului şi de câteva mici ateliere meşteşugăreşti (Holczman, Bandur). Industralizarea oraşului începe în anii 1960 şi treptat Careiul devine un oraş industrial. În paralel cu industrializarea (Fabrica de maşini şi unelte „Unio” cu 2500 de muncitori, Fabrica de mobilă „Crasna”, Fabrica de in şi cânepă, Fabrica de bumbac, Fabrica de biscuiţi, Fabrica de conserve şi legume, Fabrica de lapte praf, Fabrica de zahăr şi câteva ateliere cooperatiste) se continuă construirea blocurilor în centrul oraşului în cartierele „Eliberării”şi „Mihai Viteazul”. Primele blocuri au fost construite la capătul străzii Căplenilor, constituindu-se treptat într-un cartier.

.

 Sala de gimnastică a oraşului

12

Fosta sală de gimnastică a oraşului, construit în anii 1890 ca şi multe alte clădiri din oraş a fost victima urbanizării, a construirii blocurilor. Clădirea a fost în Cartierul Căplenilor între Liceul Piariştilor.

 Oborul oraşului- carte poştală din anul 1952

 Parcul central al oraşului, în locul oborului. În mijlocul fotografiei Monumentul ostaşului român, creaţia scluptorului băimărean Vida Géza. Inaugurat în anul 1964 –carte poştală. 13

Clădirea de mai jos a fost construită în anii 1910-1911, ca şi clădire a Asociaţiei Bancare „Albina” proiectat de arhitectul Vilmos Magyar, iar construirea clădirii a fost făcută sub conducerea inginerul arhitect al oraşului Iosif Illés. Din documentele vremii reiese că oraşul în anul 1775 avea „Casa oraşului” în strada Boldog, azi strada Someş, care duce spre Foieni. În anul 1808 s-a construit o nouă primărie în curtea „Mede”, acolo unde azi este cazarma. Oraşul a vândut această primărie şi în anul 1890 se mută în fosta clădire a hanului „Arany Szarvas” (azi clădire a armatei). În anul 1968 primăria se mută în clădirea băncii, care devine sediul PCR şi a Sfatului Popular iar din 1990 este Primăria Municipiului Carei. Deşi oraşul nu are prea multe şi renumite monumente arhitecturale, totuşi ceva s-a păstrat din trecutul oraşului. Biserica Ortodoxă, Biserica romano-catolică, construite în stil baroc, castelul familiei Károlyi, clădirea prefecturii şi primăria oraşului şi alte câteva clădiri secesioniste, prin care putem arunca o privire asupra trecutului oraşului.

Primaria orasului- carte postala din anul 1922

14

Scurt istoric al Protopopiatului Ortodox Român Carei Satele din jurul Careiului au fost alipite la Episcopia greco –catolică nou înfiinţată de Hajdudorog în anul 1912. Odată cu înfiinţarea Episcopiei de Hajdudorog se schimbă toată administraţia bisericească fiind destituiţi protopopii români şi numiţi alţii maghiari. Într-o altercaţie pe care a avut-o Romul Marchiş, cu vicarul de la Episcopia de Hajdudorog, celebrul Mihail Jaczkovics, acesta i-a aruncat în faţă cuvintele „...nu voi preoţii ne trebuiţi, că voi şi aşa muriţi, ci poporul vrem a-l câştiga „-cuvinte care exprimă de fapt programul noii episcopii. Cele cinci protopopiate rutene şi maghiare create în comitatul Satu Mare erau împărţite în aşa fel încît parohiile române să fie repartizate la acestea. Au existat cazuri în care cancelaria episcopală a înapoiat actele în limba română cum este şi adresa nr.6 din 16 ianuarie 1913 a preotului din Sătmărel, pe care pe verso s-a notat că preotul este obligat să o scrie în limba maghiară deoarece aceasta este limba oficială a episcopiei. Apoi au fost schimbate şi sigiliile parohiale din limba română în limba maghiară, iar protopopul din Sanislău, Alexa Pop a fost destituit deoarece a refuzat să folosească sigiliul parohial în limba maghiară. La 13 noiembrie 1918 a vut loc adunarea populară a românilor din Satu Mare ţinută în sala mare a primăriei oraşului, iar Romul Marchiş îi trimite episcopului de Hajdudorog informaţii legate de această adunare rugîndu-l să-l numească comisar episcopal vicar însărcinat cu cârmuirea tuturor parohiilor româneşti deslipite din eparhiile de Oradea Mare şi Gherla. Adunarea populară a primit această propunere cu un entuziasm de nedescris, proclamă „Vicariatul Naţional Român de Carei „ alegînd în unanimitate pe arhidiaconul din Carei -Romul Marchiş . La 1 decembrie 1918 la Marea Adunare Naţională care s-a ţinut pe Câmpia Libertăţii din Blaj au participat vicarul Romul Marchiş precum şi preotul Cornel Abrudan din Parohia Resighea. La 1o decembrie preotul Flaviu Sălăjan din Parohia Pişcolt informează că în administraţia bisericească a parohiei a introdus limba română . Existenţa Vicariatului Naţional Român la Carei încetează la 19 iunie 1919, iar parohiile care aparţinuseră de acest vicariat sunt încorporate la Episcopia Oradiei. Vicariatul Naţional Român din Carei va rămâne întotdeauna în memoria posterităţii ca un exemplu luminos al luptei înaintaşilor noştri pentru apărarea credinţei şi a limbii române. (Ciubotă V .,Vicariatul...Satu Mare 1997,pag.6-60)22. Prin decretul nr. l din 9 ianuarie 1931, Prea Sfinţia Sa Valeriu Traian Frenţiu înfiinţează Protopopiatul Careiului numind pe Reverendisimul Alexandru Gera, canonic onorar, vicar foraneu al Sătmarului şi Protopop al Careiului. Protopopii şi preoţii Protoieriei au fost următorii : -

22 23

Iosif Ciorbea -Protopop din o1.o1.1949 -31.o3.1952 Andrei Coman -Protopop din o1.o4.1952 fost vicar episcopal, care a făcut parte dintre cei 38 de protopopi care au iniţiat unificarea bisericilor din Ardeal în anul 1948 (Arh. Parohiei Carei 3)23. Astfel preotul Andrei Coman ca şi protopop al Careiului a funcţionat până în anul 1962. Gheorghe Munteanu din o1.o9.1949 ca paroh la Parohia Carei 2 şi secretar protopopesc din o7.o8.1956 –1963 Gheorghe Buzilă secretar protopopesc din 3o.o4.1952 –o1.11.1955 Sorin Nistor secretar protopopesc din o1.11.1955-o7.o8.1956. Ţolescu Ioan -Protopop din ol.ll.1962-ol.o2.1969

Ciubotă Viorel -Vicariatul Naţional Român din Carei, Satu Mare, 1997, pag.6-6o. Preot magistrand Buzura Călin- Istoricul Parohiei Ortodoxe Române Carei 3.

15

-

Andron Mircea -Protopop din ol.o3.1969-ol.12.198o. Pordea Pavel secretar protopopesc în 1963 Opriş Gheorghe secretar protopopesc din 06.12.1976-31.12.1978 Sabău Vasile secretar protopopesc din o1.o1.1979-1988 şi paroh în Pişcolt. Mirea Costache –Protopop din ol.ol.1981-ol.o2.1994, Gheorghe David paroh la Parohia Carei 2 din 199o până în o5.o2.2oo2 când a decedat . - Berar Ioan - secretar protopopesc din 1988 şi Protopop din ol.o3.1994 – o1.o8.1998. - Mircea Pintea secretar protopopesc din o1.o3.1994 –o1.o3.1998 Protopop şi preoţi actuali : - Marian Crainic – Protopop din ol.o8.1998 pînă în ziua de azi fiind şi parohul localităţii Tăşnad. - Augustin Dorel Silaghi secretar protopopesc din o1.o3.1998 pînă în ziua de azi (Ist. Protoieriei Carei). Din cuprinsul Protopopiatului Ortodox Român Carei fac parte următoarele parohii: 1. Parohia Ortodoxă Română Acâş: Preotul Vâscu Augustin, biserica are hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil “, este construită în anul 1871. Are filia Mihăeni : Biserica cu hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1929. 2. Parohia Ortodoxă Română Ady Endre: Preotul Vinţ Gheorghe, biserica are hramul” Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în nul 1901. Are filia Ghileşti : Biserica cu hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1937. 3. Parohia Ortodoxă Română Andrid: Preotul Lucian Blaga, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1821. 4. Parohia Ortodoxă Română Ardud: Preotul Ploscariu Stelian, biserica are hramul “ Adormirea Maicii Domnului”, este construită în anul 1946. 5. Parohia Ortodoxă Română Baba –Novac: Preotul Seleşi Grigore, biserica are hramul “ Naşterea Maicii Domnului”, este construită în anul 1936. 6. Parohia Ortodoxă Română Babţa: Preotul Bota Valentin, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1973. 7. Parohia Ortodoxă Română Beltiug: Preotul Ardelean Ovidiu, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1937. Are filia Bolda, Pr.Iederan Gheorghe : Biserica cu hramul “Naşterea Maicii Domnului”, este construită în anul 1786 –monument istoric din lemn. 8. Parohia Ortodoxă Română Blaja: Preotul Iluţan Ioan, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1940. Are filia Cehăluţ : Biserica cu hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil “, este construită în anul 1925. 9. Parohia Ortodoxă Română Boghiş: Preotul Tamas Ghita Sergiu, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil “, este construită în anul 1858. 10. Parohia Ortodoxă Română Carei I: Preotul Popa Ilie şi Silaghi Augustin Dorel,Pop Valer, biserica are hramul “Sfântul Dimitrie izvorâtorul de mir”, constructia ei a inceput în anul 1991. 11. Parohia Ortodoxă Română Carei III: Preotul Buzura Călin şi Bontea Cosmin, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1760. 12. Parohia Ortodoxă Română Căuaş: Preotul Vezentan Ciprian, biserica are hramul “ Naşterea Maicii Domnului”, este construită în anul 1882. 16

13. Parohia Ortodoxă Română Cean: Preotul Oneţ Mircea, biserica are hramul “Sfinţii Trei Ierarhi”, este construită în anul 1982. 14. Parohia Ortodoxă Română Cehal: Preotul Turău Ştefan, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1883. 15. Parohia Ortodoxă Română Chegea: Preotul Şteţ Gheorghe, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1889. Are filia Săcăşeni : Biserica cu hramul “ Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, este construită în anul 1921. 16. Parohia Ortodoxă Română Chilia: Preotul Săvianu Milian, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1858. 17. Parohia Ortodoxă Română Cig: Preotul Buzura Ioan, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1885. 18. Parohia Ortodoxă Română Corund: Preotul Perşe Marius, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1975, iar biserica de lemn cu hramul “ Naşterea Maicii Domnului” este construită în anul 1723. Are filia Ser : biserica cu hramul „ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1901. 19. Parohia Ortodoxă Română Craidorolţ: Preotul Recăşan Ioan, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1770. 20. Parohia Ortodoxă Română Cuţa: Preotul Zoicas Viorel, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1926. 21. Parohia Ortodoxă Română Crişeni: Preotul Şteţco Gavrilă, biserica are hramul “ Naşterea Maicii Domnului”, este construită în anul 1984. 22. Parohia Ortodoxă Română Istrău: Preotul Nichita Vasile, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1911. 23. Parohia Ortodoxă Română Dindeşti: Preotul Sescu Vicenţiu, biserica are hramul “ Sfântul Ierarh Nicolae”, este construită în anul 1800. 24. Parohia Ortodoxă Română Doba: Preotul Ardelean Ioan, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1946. 25. Parohia Ortodoxă Română Dacia: Preotul Mocan Florian, biserica are hramul “ Sfinţii Apostoli petru şi Pavel”, este construită în anul 1956. 26. Parohia Ortodoxă Română Eriu Sâncrai: Preotul Andreicuţ Ilie, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1893. 27. Parohia Ortodoxă Română Gelu: Preotul Bota Marius, biserica are hramul “ Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, este construită în anul 1939. 28. Parohia Ortodoxă Română Gerăuşa: Preotul Bârsan Ioan, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1909. 29. Parohia Ortodoxă Română Ghirolt: Preotul Nichita Vasile, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1907. 30. Parohia Ortodoxă Română Răduleşti: Preotul Pop Marius, biserica are hramul “ Sfinţii Trei Ierarhi”, este construită în anul 1973. 31. Parohia Ortodoxă Română Giorocuta: Preotul Zubaşcu Dorel, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1905. 32. Parohia Ortodoxă Română Giungi: Preotul Micle Ioan, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1828. Are filia Răteşti : Biserica cu hramul” Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1873. 33. Parohia Ortodoxă Română Giurtelec: Preotul Nemeş Alin, biserica are hramul “ Adormirea Maicii Domnului”, este construită în anul 1970. 17

34. Parohia Ortodoxă Română Lelei: biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1784 –monument istoric. 35. Parohia Ortodoxă Română Hodişa: Preotul Stan Adrian, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1923. 36. Parohia Ortodoxă Română Homorodu de Sus: Preotul Pădurean Ioan, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1885. 37. Parohia Ortodoxă Română Homorodu de Mijloc: Preotul Văsuţ Nicolae, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1910. 38. Parohia Ortodoxă Română Horea: Preotul Tihai Lucian, biserica are hramul “ Sfintul Ierarh Nicolae ”, este construită în anul 1923. Are filia Ciumeşti : Biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1838- monument istoric. 39. Parohia Ortodoxă Română Hotoan: Preotul Ghic Nicolae, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1800. 40. Parohia Ortodoxă Română Hurezu Mare: Preotul Ardelean Iuliu, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1700, biserica nouă fiind în construcţie. 41. Parohia Ortodoxă Română Ianculeşti: Preotul Sorian Sergiu, biserica are hramul “ Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, este construită în anul 1937. 42. Parohia Ortodoxă Română Lucăceni: Preotul Bontoş Ovidiu, biserica are hramul “ Adormirea Maicii Domnului”, este construită în anul 1972. 43. Parohia Ortodoxă Română Marna: Preotul Pop Calin Vasile, biserica are hramul “ Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, este construită în anul 1968. 44. Parohia Ortodoxă Română Medişa: Preotul Manţa Vasile, biserica are hramul “ Adormirea Maicii Domnului”, este construită în anul 1865. 45. Parohia Ortodoxă Română Moftinu Mare: Preotul Horotan Adrian, biserica are hramul “ Adormirea Maicii Domnului”, este construită în anul 1938. 46. Parohia Ortodoxă Română Moftinu Mic: Preotul Ciolte George, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1888. 47. Parohia Ortodoxă Română Necopoi: Preotul Mureşan Cosmin, biserica are hramul “ Sfintul Ioan Botezătorul”, este construită în anul 1885. Are filia Homorodu de Jos : Biserica are hramul “Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de mir”, este construită în anul 1982. 48. Parohia Ortodoxă Română Orbău: Preotul Butcovan Lucian, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1999. 49. Parohia Ortodoxă Română Pir: Preotul Iluţan Ioan junior, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1949. Are filia Sărvăzel : Biserica are hramul “ Sfântul Ierarh Nicolae”, este construită în anul 1890. 50. Parohia Ortodoxă Română Pişcari: Preotul Bota Vasile, biserica are hramul “ Sfântul Ierarh Nicolae ”, este construită în anul 1827. 51. Parohia Ortodoxă Română Pişcolt: Preotul Giurge Alin, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1860. 52. Parohia Ortodoxă Română Portiţa: Preotul Pop Radu Andrei, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1857. Are filia Irina : Biserica are hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1857. 53. Parohia Ortodoxă Română Păulian: Preotul Abrudan Octavian, biserica are hramul “ Naşterea Maicii Domnului”, este construită în anul 1923. 18

54. Parohia Ortodoxă Română Resighea: Preotul Marcu Vlad, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1830. 55. Parohia Ortodoxă Română Racova: Preotul Dohotar Vasile, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1820. 56. Parohia Ortodoxă Română Scărişoara: Preotul Zota Marius, biserica are hramul “ Adormirea Maicii Domnului”, este construită în anul 1976. 57. Parohia Ortodoxă Română Sanislău: Preotul Man Radu, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1910. 58. Parohia Ortodoxă Română Santău: Preotul Perşe Vasile, biserica are hramul “ Adormirea Maicii Domnului şi Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, este construită în anul 1900. 59. Parohia Ortodoxă Română Satu Mic: Preotul Costaşi Mirel, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1735. 60. Parohia Ortodoxă Română Sărăuad: Preotul Petrovan Ioan, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1773- monument istoric. 61. Parohia Ortodoxă Română Sânmiclăuş: Preotul Galea Nicolae, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1904. 62. Parohia Ortodoxă Română Silvaş: Preotul Cotutiu Alexandru, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1905. 63. Parohia Ortodoxă Română Socond: Preotul Cosma Dionisie, Capela are hramul “ Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, este construită în anul 1995. 64. Parohia Ortodoxă Română Soconzel: Preotul Pop Cornel, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1977. 65. Parohia Ortodoxă Română Solduba: Preotul Mureşan Ionel, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1934. 66. Parohia Ortodoxă Română Supuru de Jos: Preotul Ghiţiu Vasile, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1792. 67. Parohia Ortodoxă Română Supuru de Sus: Preotul Muresan Bogdanel, biserica are hramul “ Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, este construită în anul 1784. 68. Parohia Ortodoxă Română Stâna: Preotul Blaga Cornel, biserica de lemn are hramul “Adormirea Maicii Domnului”, este construită în anul 1778- este monument istoric, iar biserica nouă are acelaşi hram fiind construită în anul 1986. 69. Parohia Ortodoxă Română Sudurău: , biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1841. Are filia Chereuşa : Biserica cu hramul “Naşterea Maicii Domnului”,este construită în anul 1933. 70. Parohia Ortodoxă Română Tăşnad: Preotul Marian Crainic, biserica are hramul “Adormirea Maicii Domnului”, este construită în anul 2000. 71. Parohia Ortodoxă Română Tiream: Preotul Marcu Sorin, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1770. 72. Parohia Ortodoxă Română Traian: Preotul Paşca Ionel, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1931. 73. Parohia Ortodoxă Română Terebeşti: Preotul Cuciuvan Iosif, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1852. Are filia Ghilvaci : Biserica cu hramul “ Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de mir”,este construită în anul 2002. 74. Parohia Ortodoxă Română Unimăt: Preotul Ienciu Ioan, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1779. 75. Parohia Ortodoxă Română Vezendiu: Preotul Ghiurcău Vasile, biserica are hramul “ Schimbarea la Faţă”, este construită în anul 1785. 19

76. Parohia Ortodoxă Română Valea Morii: Preotul Tamas Iuliu Ovidiu, biserica are hramul “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este construită în anul 1886. 77. Mănăstirea Scărişoara –exarh si staret- arhim.dr. Timotei Bel. 78. Mănăstirea Ţeghea –stareţă –Emanuela Mateiu.

20

BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ În apropierea localităţii Carei după atestările arheologice exista o localitate numită Bobald ( numele localităţii astăzi este o toponimie în hotarul oraşului ) unde locuiau români, care aveau o Biserică (desoperită în 2oo2 ),dar datorită ravagiilor săvârşite de către curuţi, tătari, turci, prin jefuire sau prădare unele sate din jurul Careiului devin depopulate sau pustiite, de exemplu: Bobald, Kide, Vada, Kozard, Tubulteleke. Astfel în 169o românii din Bobald se mută în Carei formând Cartierul Haiducilor şi astfel devin slujitorii cetăţii (haiduci ) familiei nobiliare Károlyi (Asztalos,1892)24.

BISERICA „SFINŢII ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIIL”.

Preot al românilor la 17oo a fost Elek Bone, ştim acest lucru din registrul matricol al bisericii. Pînă în 1738 românii au folosit împreună cu ortodocşii ruteni o singură biserică, construită din lemn, care a existat din anul 1.5oo, ştim acest lucru din însemnarea găsită în Cartea de Aur a Bisericii rutene că „...ruşii din Nagy –Károly în centrul oraşului posedă un locaş de rugăciune, mai cu seamă împreună cu românii, o bisericuţă din lemn ...”. În 1752 cu sprijinul administratorului contelui Károlyi, Demetriu Raţ, se construieşte o biserică din cărămidă, sub pastoraţia preotului Iovan Pop, care poartă hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil„ un teren aparţinând contelui Karolyi este donat pentru construirea unei Biserici pentru românii aşezaţi aici, este acoperită cu şindrilă avînd formă de corabie în stil baroc, cu ocazia seismului din 1834 suferă avarii deosebite. Într-un act emis de către preotul Alexandru Gurzov, paroh al Parohiei Racova din 29 septembrie 1864 reiese că în Carei era 24

Asztalos György-Nagy-Károly rendezett tanácsu város története 1848-ig(Istoria oraşului Carei pînă la 1848 ),Nagy Károly ,1892,pag.24

21

Arhi –Diaconul Părţilor Sătmărene şi Paroh în Careii Mari - Toma Şerban, iar în 1897 apare în documente ale vremii preotul Dr.Felician Bran. Biserica este restaurată în 1876 sub pastoraţia preotului Demetrius Cherecheş, iar în anul 19o6 a necesitat o nouă restaurare sub îngrijirea preoţilor Romulus Marchiş –protopop 1918-1924, Ludovic Vida, Vasile Terdic. Transformări mai mari şi restaurări s-au făcut în anii 1923-1925 cînd a fost schimbat acoperişul, fiind pusă tablă zincată, tot atunci fiind electrificată. Ca valoare artistică şi istorică este considerată catapeteasma (iconostasul), care este sculptată în lemn de tei având o dantelărie cu mult gust în stil bizantin cu mici elemente de baroc. Sfintele moaşte au fost aşezate în sfânta masă de către P.S.Sa.Valeriu Traian Frenţiu episcop al Oradiei, în anul 1925. Din 1931-1939 a slujit ca preot şi protopop Alexandru Gera. Icoanele în special cele împărăteşti au fost executate de un pictor care manifestă multă înţelegere a stilului bizantin, presupunîndu-se a fi pictorul bănăţean Constantin Daniel. Sculptura este acoperită cu foiţe din metal aurit care a primit o patină foarte frumoasă. Alt element care dă valoare artistică bisericii este pictura în tempera executată de pictorul Vasile Paşcu din Focşani, în 1965 având stilul bizantin. Astfel în 13 iunie 1965 biserica a fost sfinţită de către P.S.Sa.Valerian Zaharia, episcopul Oradiei. Distribuţia picturilor iconografice este făcută potrivit erminiei şi cu simbolica corespunzătoare. Desenul este corect, formele anatomice ale personajelor sunt fireşti păstrând un echilibru cromatic, astfel că întreg ansamblul pare unitar, chipurile sfinţilor sunt pline de expresii duhovniceşti. Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” se găseşte în apropierea Protopopiatului Ortodox Român Carei, fapt pentru care în această sfântă biserică au slujit majoritatea preoţilor protopopi de Carei, fiind şi singura biserică ortodoxă de aici. Dintre cărţile de slujbă care s-au păstrat amintim câteva: Octoih tipărit la Liov în anul 1733; Antologhion, tipărit în anul 1737 la Râmnic având următoarea însemnare” Anume Trefelogu am cumpărat ...cu 30 de florinţi pînă şeptea seminţenie şi lui să fie pomană şi cine va fura să fie afurisit şi blăstămat. Scris-am eu Protopopu Ştefan din Terem anume Mezzo Teremeni fiind Voievodu...”; Psaltirea, tipărită la Blaj în anul 1764; Ceaslov, tipărit la Blaj în anul 1766; Minologhion, tipărit la Blaj în anul 1781 având următoarea însemnare” Această carte anume Euhologhion adică Molitvenic este anume a Ecleziei cea rumâneşti din Car(ei). Cine o va fura sau o va ascunde sau o va potropoci să fie în blestemul celor 314 Sfinţi şi părinţi de la Nicea. Anul de Hs.1816”.”Şorban”; Irmologhion, tipărit la Viena în anul 1791; Psaltire, tipărită la Braşov în anul 1816 ( Doru Radosav, Catalogul cărţii tipărite şi manuscrise din nord –vestul Transilvaniei ( sec. XVII-XVIII). Cluj –Napoca, 1995, Ed. Philobiblon, pag. 38 -39)25. Între preoţii şi protopopii care au slujit în această Sfântă biserică amintim pe: Ioan Lobonţiu, Iuliu Pop, Iosif Ciorbea -protopop, Andrei Coman –protopop, Gheorghe Munteanu – secretar protopopesc, Gheorghe Buzilă - secretar protopopesc, Sorin Nistor - secretar protopopesc, Ţolescu Ioan -protopop, Pordea Pavel –secretar protopopesc, Andron Mircea protopop, Opriş Ghoerghe –secretar, Mirea Costache –protopop, Gheorghe David paroh la Parohia Carei 2 din 199o până în o5.o2.2oo2 cînd a decedat, Berar Ioan paroh din 1976 şi protopop din 1994, Mircea Pintea secretar protopopesc , masterand Călin Buzura paroh din anul 1998 până în ziua de azi, care se osteneşte pentru înfrumuseţarea Bisericii renovând atît interiorul ei dar mai ales exteriorul, adăugând sfintei biserici un impunător aghiasmatar realizat prin osteneala credincioşilor vrednici de toată lauda. După decesul preotului Gheorghe David, Parohia Ortodoxă Carei 2 se desfiinţează, iar în cadrul Parohiei Carei 3 se înfiinţează postul de preot 2 fiind numit Bontea Cosmin care slujeşte până în ziua de azi (Ist.Paroh.Carei 3)26. 25

Doru Radosav, Catalogul cărţii tipărite şi manuscrise din nord –vestul Transilvaniei ( sec. XVII-XVIII). Cluj –Napoca, 1995, Ed. Philobiblon, pag. 38 -39 26

Preot magistrand Buzura, Călin, Istoricul Parohiei Ortodoxe Române Carei 3.

22

BISERICA „SFÂNTUL DIMITRIE IZVORÂTORUL DE MIR „ În 22 iulie 199o P.S.Sa Justinian Chira episcop al Maramureşului şi Sătmarului a aşezat piatra de temelie punând hrisov de veşnică amintire pe locul unde se va înălţa o impunătoare Catedrală, înconjurat fiind de un frumos sobor de preoţi condus de pr. protopop Costache Mirea, iar preot paroh fiind Berar Ioan. Construcţia acestei biserici a început în 1991 având o arhitectură tradiţional Ortodoxă, de cruce greacă cu elemente româneşti plămădite în Transilvania secolelor XIX-XX, ridicată în centrul oraşului foarte aproape de Monumentul Ostaşului Român , şi poartă denumirea de „Catedrala Eroii Neamului”, având hramul”Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir”. Lucrările de construcţie au fost conduse de către preotul secretar protopopesc Ioan Berar până în anul 1994 când a fost ales ca protopop al Careiului, urmând la conducerea lucrărilor pr.Pintea Mircea pînă în anul 1998 când prin voia lui Dumnezeu şi a credincioşilor a fost ales ca preot paroh Ilie Popa, fost paroh al comunei Pişcolt, ajutat fiind de preotul drd. Dorel A.Silaghi .

23

În 1998 s-a terminat construirea Bisericii prin finisarea cupolei centrale, apoi s-a tincuit interiorul şi exteriorul bisericii, iar exteriorul a fost dat în terasit, s-au turnat două clopote la „Gutinul „Baia Mare a câte 5oo kg.fiecare, iar în mai 2005 a fost donat un clopot cu o greutate de peste 1.600 kg fiind turnat în acelaşi loc cu celelalte două mai mici, s-a montat iconostasul fiind şi pictat iar acum se lucrează la clopotniţa bisericii care se ridică în partea stângă a bisericii ( pr.Popa, Ilie, Istoricul Bisericii şi al Parohiei Carei 1 ).27.

Clopotul cel mare al bisericii care are o greutate de 1600 kg.

BISERICA GRECO - CATOLICĂ RUTEANĂ În vecinătatea Bisericii Ortodoxe se înalţă Biserica greco –catolică maghiară ruteană. Despre colonizarea rutenilor nu avem date precise, dar putem admite că, colonizarea lor de către familia Károlyi, are loc în prima jumătate al sec. XVIII-lea, populând partea de est a oraşului străzile Gheorghe Lazăr, Dobrogeanu Gherea şi Albinelor. În mare parte erau meseriaşi, olari, zidari, dulgheri. Aceştia la început au avut o bisericuţă de lemn, până în anul 1738 când administratorul domeniilor contelui Károlyi, Demetriu Raţ construieşte o biserică nouă pentru această comunitate. Iniţial biserica a fost construită pentru călugării ordinului Sf.BAZIL, care locuiau într-o clădire de lîngă biserică, iar mai târziu devine aripa vestică a Prefecturii . În sec.al XVIII –lea Parohia greco –catolică ruteană era atît de puternică încât avea şcoală proprie.Ajungem la această concluzie din datele istorice a Gimnaziului Piariştilor, unde se specifică faptul că în anul 1738 din 5o de elevi majoritatea au fost ruteni şi români. Éble Gábor în cartea sa despre tiporgafia lui Károlyi Francisc scrie, că în anul 1755 în această tipografie au fost tipărite abecedare maghiare şi ruse (Éble G. -Egy magyar nyomda a XVIII .században .pag.26)28.

27 28

pr.Popa, Ilie, Istoricul Bisericii şi al Parohiei Carei 1 Éble G. -Egy magyar nyomda a XVIII .században .pag.26

24

În şcoala ruteană limba de predare a fost maghiara, aceasta fiind construită şi susţinută de credincioşi. În secolul al XVIII-lea numărul rutenilor greco-catolici a fost sub 1ooo de suflete. Ludovicus Nagy în statistica sa din 1828 enumeră împreună greco-catolicii cu romano-catolicii. După datele lui Fényes Elek în anul 185o în oraşul Carei din cei 11.284 locuitori, 2.2oo erau greco-catolicii români şi ruşi împreună(Fényes,1851,I,pag181)29. În 1936 din 16.o63 locuitori, 59o sunt ruteni maghiari (Danciu ,1991)30. Comunitatea greco –catolică ruteană a aparţinut de eparhia Munkács (Mukacevo în Ucraina) pînă în anul 1911, cînd se ataşează al Eparhia de Hajdudorog (azi în Ungaria). În anul 1918 cînd se înfiinţează Vicariatul Naţional Român din Carei, fiind vicar Romul Marchiş, comunitatea este ataşată acestuia apoi Eparhiei de Oradea. Între anii 1991-1999 comunitatea a aparţinut Eparhiei Maramureşului, iar din anul 1999 este în cadrul Eparhiei greco –catolice a Oradiei. Dacă din lipsa însemnărilor datele despre comunitatea greco –catolică ruteană sunt puţine, în schimb cunoaştem mai bine istoricul bisericii (Szócska,1926,Benedek,2oo1)31. Biserica cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil „este în formă de cruce cu altarul spre răsărit, fiind construită de meşteri italieni în stil neo-bizantin cu elemente de baroc, cu o cupolă centrală şi două turnuri în faţă pentru clopote, fiind monument arhitectural din 188o (Borovszky S. Szatmar megye 191o, pag.181-182 )32. În secolul al XIX-lea biserica a suferit mai multe deteriorări atît din cauza cutremurelor din anii 1829 şi 1834, cât şi din cauza uraganului din 1869 care a dărâmat turnul bisericii. A fost acoperită toată cu şindrilă, iar în 1873 a fost înlocuită cu tablă. În interiorul bisericii găsim iconostasul care a fost donat de către credincioşii Brodi Vasile şi soţia sa numită Kihan Maria în anul 1857, fiind pictat pe lemn de către Hippo Ioan, iar sculptura fiind executată de către Czinka Ladislau. În cupola centrală se află basoreliefele celor patru evanghelişti: Matei, Marcu, Luca şi Ioan fiind executate de către Fenczik Cornel în 1888. În anul 1967 pe cheltuiala credincioşilor, dar mai ales cu ajutorul acordat de către Patriarhia Ortodoxă Română din Bucureşti, s-a executat repararea în întregime a acoperişului sfintei biserici .

29

Fényes Elek - Magyarország geographiai szótára.I-II.Pesten ,1851. Paul Danciu - Stabilirea rutenilor în aşezările actualului judeţ Satu Mare. Satu Mare,1991,pag.213-219. 31 Szócska János -A Nagykárolyi renovált gör.kath.kupolás templom története. Careii Mari ,1926. 32 Borovsky Samu - Szatmar varmegye , Budapest,191o, pag.181-182. 30

25

În 1973 cu ajutorul Episcopiilor Ortodoxe a Oradiei şi a Râmnicului Vâlcea şi cu ajutorul credincioşilor s-a reparat exteriorul bisericii, aceasta fiind trecută pe lista monumentelor de arhitectură. La 14 octombrie 1973 în ziua prăznuirii Cuv. Maicii noastre Paraschiva a fost târnosită de către Prea Sfinţia Sa Dr.Vasile Coman, protopop al Careiului fiind preotul Mircea Andron, iar preot paroh Páll István (Ist .Paroh.Rutene-Carei)33. În arhiva parohială se găsesc numele preoţilor care au slujit în această sfântă biserică, între anii 1779-179o se găsesc doar nume de călugări baziliţi: Kovács György, Bileczky, Laborszky, Kovács, Szemanovicz, Dobrojszky, Suücs, Munkácsi, Lubkai, iar începînd cu 179o cunoaştem şi anul slujirii preoţilor: 179o-Olsanovszky György, 1794-Krisfalusi János, 18oo-Baradács János, 183o-Nikita Máté, 1831-Riskó Mihály, 1845-Pintyé Văzul, 1849-Gajdics Antal, 1872-Pazuchanics Ignác, apoi pînă în 19oo nu cunoaştem numele preoţilor slujitori . După însemnările lui Péterffy Gyula în Cartea de Aur, numele preoţilor slujitori este următorul: 19oo-1914 Mitrovics Elek, 1914-1934 Szócska János, 1934-1941 Pap Aurel, 19411953 Zékány Gábor, 1953-1956 biserica a fost fără preot. Din 1956-1958 Cordis Antal, 1959196o Péterffy Gyula, 196o-1962 Pulszky Gyula, 1962-1967 din nou Péterffy Gyula, iar din 1967 -1993 Páll István fiind ajutat de Pallai Béla, protopop principal de Satu Mare, din 1998 este Zelicskovics József.(Cartea de Aur a Bisericii Rutene )34.

BISERICA ROMANO –CATOLICĂ

Comunitatea romano catolică ia fiinţă odată cu întemeierea oraşului. Deşi despre localitatea „Karul „ sau „Villa Karul” cum mai este numită, avem atestări documentare din secolul al XIV –lea, despre biserica romano –catolică nu avem documente decât foarte puţine. Astfel în anul 1332 „sacerdos Paulus” din villa Karul a plătit 6 groşi ca şi contribuţie la decimale papale. La început biserica a fost condusă de către abatele călugărilor benedictini din Căpleni. Acestă biserică amintită în secolul al XV –lea cu hramul „Tuturor Sfinţilor”( Mindenszentek), după Éble G. a existat în anul 1264( Éble Gábor: A nagykárolyi gróf Károlyi csálad összes jószágainak birtoklási története. Budapest, 1911, pag.3). În această biserică a slujit preotul Paulus” Solvit in primis Paulus sacerdos de Karul VI.grossos”( În Monumenta Vaticana Historiam Regni Hungariae Illustratia. Series I. Tomus I, Budapest, 1887). Tot despre această biserică se face referire în anul 1387, când Ladislau şi Andreas Károlyi, ca danie regală primesc dreptul de a ţine în „oppido”-ul lor târguri” Quia ecclesia nomine / Tuturor Sfinţilor/ omnium sanctorum extitit constructa”.

33 34

Preot Pál István - Istoricul parohiei greco catolice rutene din Carei Cartea de Aur a Bisericii Rutene

26

După ce familia Károlyi trece la religia reformată în anul 1550 Károlyi Mihai(+ 1595) dăruieşte biserica romano –catolică, reformaţilor, care au avut –o în stăpânire până în anul 1723. Deşi familia Károlyi în secolul al XVII –lea revine la religia romano –catolică, în oraş nu au biserică nici măcar iobagii romano –catolici. De aceea Károlyi Mihai (+ 1626), fiul lui Mihai construieşte în cetate o biserică, fiind slujitor un preot romano –catolic. În anul 1649 Károlyi Adamus colonizează la Carei iezuiţii( scrisoarea de întemeiere a fost semnată de către Károlyi Adamus şi Tomas Jaszberini, societatis Jesu, ex comisione r. p. Provintialis), dar ei locuiau în cetate nefiind construită nici biserică nici mănăstire pentru aceştia. În 1689 după moartea lui Károlyi László, fiul său, Károlyi Sándor se mută împreună cu soţia sa Barkóczi Kristina şi cu slujitorii săi de la Satu Mare la Carei, unde abia erau 10 -12 romano –catolici (Károlyi Sándor: Providentia Dei 1728 în Tempfli Imre: Kaplony-adalékok egy honfoglaláskori település történetéhez. Szatmárnémeti, 1996, pag. 107). În oraş nu era nici un preot romano –catolic, iar contele Károlyi Sándor aducea preoţi din Ecsed, abate din Sătmar şi monahi din Kosice( Kassa), pentru oficierea serviciului religios. Odată cu colonizarea şvabilor la Carei, începînd cu anul 1712, creşte numărul sufletelor romano –catolice în oraş. Pentru sprijinirea iobagilor săi romano –catolici, contele Károlyi Sándor în 1723 printr –o concesiune reia de la reformaţi biserica, argumentând faptul că bunicul său Károlyi Mihai este înmormântat în fosta biserică „ A Tuturor Sfinţilor”. Pentru ca biserica să aibă slujitori în 1727 contele Károlyi aduce în localitate călugări piarişti, pînă la această dată biserica a fost condusă de călugării franciscani din Căpleni. După cum promite în scrisoarea de fondare făcută pentru piarişti, contele Károlyi construieşte o casă de locuit( convict) şi o şcoală pentru piarişti (fondarea ei a fost semnată în anul 1725 de către contele Károlyi Sándor şi Zajkányi Lénárt, iar în 1726 de Kubranszky László reprezentantul piariştilor. Textul tradus în limba maghiară se găseşte în arhiva bisericii „ Sfîntul Iosif Kalasanti” din Carei. În anul 1727 directorul şcolii a fost Bencsik Gábor, iar copiii au fost puşi în două clase. Ultimul director al Liceului Piariştilor a fost Kovács Béla în anul 1948, cînd acest liceu este desfiinţat. Între anii 1923-1940 liceul este transformat în liceu român având denumirea de „Vasile Lucaciu”, primul director fiind Chira Ioan ( rk: 200 esztendö. A nagykárolyi” Piarista Gimnázium”története nagy vonásokban. În Szatmármegyei Közlöny, Carei 1927, noiembrie 16, nr. 92 şi Mézinger István: A nagykárolyi piaristák története. În Nagykároly és Vidéke, ziar local careian, 1993, ian.10, nr.2). 27

În anul 1720 biserica este reluată de la reformaţi, iar primul paroh este Mulszk János. Din 1804 când paroh a fost Kurcz Egyed pînă în 1983 aici au slujit preoţi piarişti, iar ultimul preot piarist a fost Dr. Gyulai László şi a slujit între anii 1944 -1983. Primul preot eclesiastic a fost Lieb József şi a fost paroh între anii 1983 -1995, iar în prezent este paroh Heinrich Antal. Lîngă biserica veche cu hramul „Tuturor Sfinţilor”, în 1769 este aşezată piatra de temelie a bisericii noi. Sub patronajul contelui Károlyi Antal în 1779 biserica este terminată şi sfinţită având hramul „Sfântul Iosif Kalasanti”, apoi biserica veche este demolată şi casa piariştilor e zidită lângă biserică. Biserica construită în stil baroc este creaţia arhitectului careian Sieber Francisc –lungimea bisericii fiind de 46,5 m, lăţimea ei de 18,5 m, iar înălţimea arcadei interioare are 20 m. Cu ocazia cutremurului din 1834 biserica şi convictul piariştilor au fost grav avariate. După planurile arhitectului Ybl Miklós, şi pe cheltuiala contelui Károlyi György, între anii 1857 -1860 biserica este reconstruită în forma actuală. Altarul principal sculptat în marmură este creaţia sculptorului careian Gui Demeter, în anul 1988. Tabloul altarului îl reprezintă pe Sfântul Iosif de Kalasant, care în 1926 a fost restaurat de către Hosszu Márton şi pictorul careian Ujházi Sándor. Tablourile din biserică sunt pictate în anul 1780 de către artistul vienez Johan Czimbel, iar biserica este considerată monument istoric de arhitectură. În oraşul Carei mai sunt două parohii romano –catolice, fiecare având biserică proprie. Astfel biserica parohială cu hramul „ Sfântul Duh” se găseşte pe drumul Petreştiului ( B –ul 25 Octombrie). Biserica nouă este construită după anul 2000, arhitect fiind sătmăreanul Varga Lajos. Biserica veche a fost „amenajată” în diferite clădiri care au avut destinaţii după cum urmează: prima biserică a fost „amenajată” în clădirea Sediului Direcţiunii Financiare lîngă oborul vechi în centrul oraşului. În anul 1926 când centrul judeţului a fost mutat la Satu Mare, clădirea a rămas în paragină. Contele Károlyi Gyula în anul 1940 cere de la Primăria oraşului ca această clădire să fie donată „Ordinului Salvatorianus”. Astfel a fost amenajată aici o biserică pe care careienii au nimut –o „Biserica Mică”, în 1948 a fost secularizată şi transformată în locuinţe. Comunitatea primeşte o locuinţă veche pe B –ul 25 Octombrie(Imobilul Weiss) unde s-a amenajat o biserică. Preotul paroh Ardai László între anii 1985 1987 a reuşit să reconstruiască această clădire veche, care azi este demolată şi lîngă care se găseşte biserica nouă. A treia biserică romano –catolică se găseşte pe drumul Moftinului( Str. Mihai Viteazul) şi a fost construită între anii 1994 -1996 după planurile arhitectului sătmărean Gunthner Tibor, şi are hramul „ Sfânta Maria de la Fatima” fiind construită într-un stil modern. 28

Primul preot paroh al bisericii a fost Papellás István ( Benedek Zoltán: Nagykároly kulturtörténete. Satu Mare, 2000, pag.100 -108). După datele ultimului recensământ din 2002 în oraşul Carei numărul sufletelor romano – catolice este de 8240.

BISERICA REFORMATĂ CALVINĂ

În statistica recensămîntului populaţiei din anul 2oo2, în oraşul Carei sunt 4.89o reformaţi formînd două parohii. Istoria comunităţii reformate începe în sec.al XVI-lea, când în primele decenii a secolului ideile şi învăţămintele reformatorului Martin Luther ajung în părţile sătmărene şi sălăjene. Ideile şi învăţăturile reformate sunt propovăduite de personalităţi care învaţă la universităţile germane şi elveţiene. În sec.XVI-lea, 12 studenţi din Carei învaţă la Universitatea din Wittenberg(Tonk,1979 )35,dintre care amintim: Károlyi Gáspár (Carolus Radics Gasparus ), traducător al Bibliei în limba maghiară, s-a născut la Carei în anul 1529, în 1556 este student la Wittenberg, iar în 1562 devine predicator în oraşul Gönc (în Ungaria ) unde a tradus Biblia în întregime, care apare la Vizsoly în 159o(Nagy,1996). Fratele său Károlyi Nicolaus a fost predicator în Protopopiatul „Casoviensi”(împrejurimile oraşului Kosice din Slovacia ). Károlyi Péter (Carolinus Petrus ) în 1563 este student la Universitatea Wittenberg, devine episcopul diecezei „Trans Tibiscana „(TiszántulDincolo de Tisa). Károlyi Boldi Sebastianus a fost predicator la Beltiug şi la Ardud, iar în 1555 a fost ales Protopopul diecezei Sătmarului. Pentru ideile sale luterane părăseşte Sătmarul calvinist şi devine profesor la Cluj, apoi pleacă în comitatul Albensis (jud.Alba). Istoricul comunităţii reformate îl cunoaştem din registrele prezbiteriale existente din anul 171o, dar mai ales din cartea lui Asztalos Görgy, care a fost şi preotul comunităţii între anii 1845-1918(Asztalos ,1864)36. Populaţia oraşului la mijlocul sec.al XVI-lea devine reformată, datorită faptului că familia nobiliară Károlyi a acceptat noua religie şi pe baza dreptului „cuius regio,eius religio „ iobagii devenind reformaţi. Data exactă a acestui eveniment 35

Tonk, 1979 -Tonk Sándor-Erdélyiek egyetemjárása a középkorban. Bucureşti , 1979. Asztalos ,1864-Asztalos György – A Nagy –Károlyi ref.egyház története. Debrecen, 1864. Această lucrare întregită şi completată cu noi date a reapărut în anul 19oo în „Debreceni Protestáns Lapok”. 36

29

nu o ştim, dar predicatorul reformat născut la Carei, Károlyi (Boldi )Sebastian, a luat parte la sinodul de la Ovári (Oar-Satu Mare) în data de 4 aprilie 1554. Numele primului predicator reformat din Carei este Téglás Jakab şi apare într-un document din arhiva familiei Károlyi, în faţa căruia îşi face testamentul Károlyi Mihály. În 1591 se ţine un sinod la Carei la care au participat peste 2o de protopopi din Ungaria şi din împrejurimi, protestînd faţă de introducerea noului calendar îndreptat de către papa Grigoriu al XIII-lea în anul 1582, oraşul devenind astfel centrul eparhiei unde se vor ţine mai multe sinoade . Dacă familia Károlyi, a fost printre primele familii nobiliare reformate din Sătmar, tot ei vor fi primii care părăsesc această religie reîntorcîndu-se la catolicism, în frunte cu baronul Károlyi Mihály dar iobagii familiei nobiliare vor rămîne în cadrul religiei reformate, avînd o hegemonie faţă de celelalte confesiuni pînă în anul 178o. Locuitorii oraşului Carei au devenit reformaţi iar Biserica romano-catolică a fost transformată în Biserică reformată. În această Biserică au slujit în sec.al XVII-lea următorii predicatori: Simándi Boldizsár -1614, Kismarjai (Veszelin )Pál-1629, Rozgonyi Balázs-163o, Benej András-1635, Diószegi Dávid -1646-165o, Dobrai Pál-165o, Veresegyházi Tamás -16761678, Almási Mihályi -1679, Szalacsi Sámuel -169o. În secolul următor soarta comunităţii reformate a fost deplorabilă şi anevoioasă, datorită războaielor, a epidemiilor, dar şi a recatolicizării oraşului. Astfel contele Károlyi Sándor după pacea de la Satu Mare-1711 colonizează în oraş şvabii romano-catolici, care în comparaţie cu reformaţii au avut mai multe privilegii. Astfel în 1723 ia Biserica de la reformaţi pe motivul că în aceasta sunt înmormântaţi strămoşi ai familiei nobiliare, şi o dă catolicilor, aducînd în oraş „piariştii” pentru sprijinirea cultului romano-catolic. Printr-un hrisov semnat la 29 octombrie 1723, donează reformaţilor un teren pentru construirea unei Biserici, unde în 1724 sub conducerea preotului Németi István, construieşte o bisericuţă (oratoriu) din „năglag „care după scurt timp era pe punctul de a se prăbuşi. Astfel comunitatea a fost nevoită ca între anii 1746-1752 să construiască o Biserică, din cărămidă, acoperită fiind cu şindrilă avînd o clopotniţă. Predicatorii parohiei reformate calvine în această perioadă au fost: Gere Bátori János 1728-1748, Pesti Mihály 1749, Szoboszlai János 1749-1752, Huszti György 1752-1756, Bátori Filep János 1756-1759, Mátyus István -1759-1769, Odor Mihály1769-1791. La sfârşitul sec. XVIII-lea numărul reformaţilor a depăşit 2.ooo, iar Biserica fiind mică pentru comunitate, în timpul preotului Keresztes Mihály -1791-18o3, a fost mărită între anii 1792-1795 şi i s-a adăugat un turn. Sub această formă se găseşte Biserica pînă în ziua de azi, şi a fost proiectată de către arhitectul familiei Károlyi, Josef Bitthauser şi a fost clădită de meşteri careieni: dulgherul Vintzentz, zidar-Ioan Vittenhalter, şi tinichigiu George Krepper. Prima orgă a Bisericii a fost instalată în anul 1833, şi a fost grav avariată în 1834, iar cea care există şi azi a fost donată de către „bresla nobilă a tăbăcarilor careieni „. Orga a fost construită de către maestrul Ştefan Kiszeli din localitatea Debreţin, azi fiind monument de arhitectura la fel cu Biserica.(Silimon,V.Z.1996)37. Preoţii care au slujit în Biserica reformată în secolele XIX-XX au fost: Hájos Nagy András-18o3-1845, Asztalos György -1845-1918, Gönczi Sándor -1918-1944, Orosz Árpád 1945-1983 fiind şi protopopul diecezei Carei, Márkus Endre 1984-1998,Tukacs Sándor din anul 1998 pînă azi, iar preotul comunităţii „Kertváros”este Tolnai István(Benedek,2ooo,pag 113)38.

37

Silimon V.Z.1996-Silimon Várday Zoltán –A nagykárolyi református templom. In anuarul ziarului careian „Nagykárolyi és Vidéke „(Nagykárolyi és Vidéke Evkönyv,1996)pag.125-126. 38 Benedek, 2ooo-Benedek Zoltán –Nagykároly kulturtörténete.Szatmárnémeti (Satu Mare),2ooo,pag.113

30

BISERICA EVANGHELICĂ LUTHERANĂ Învăţăturile (doctrinele) lutherane ajung pe meleagurile sătmărene în anul 154o, când Ardudul fiind moşia lui Dragffy Gáspár devine centrul de propagare a noilor idei reformiste .Astfel predicatorii, vestitorii noii învăţături reformiste în anul 1545 vor ţine la Ardud primul lor sinod, unde în XII articole au acceptat noua confesiune lutherană. La sinodul ţinut în 1554 la Oar (Satu Mare), predicatorii lutherani sunt în majoritate, iar după sinodul ţinut la Debreţin în anul 1567, se formează dieceza Transtibiscana(dincolo de Tisa), populaţia comitatului Sătmar devenind calvină . Pînă în sec.al XVIII-lea în oraşul Carei nu avem date despre prezenţa evanghelicilor lutherani, de abia în anul 1753 erau 8-1o familii care însă nu aveau nici predicator nici învăţător. Probabil cu ocazia colonizărilor au venit aceste familii în oraş, iar după numele lor probabil erau germani, slovaci (tot) şi maghiari, avînd în fruntea micii comunităţi pe farmacistul Silassy. În anul 177o numărul evanghelicilor a fost de 7o-9o sub îndrumarea lui Koeler Sámuel, slujbele religioase fiind ţinute în casa sa. Datorită legii regale semnată de împăratul Carol al IIIlea, în anul 1731 acest cult este scos în afara legii, casa lui Koeler fiind confiscată de moşier iar evanghelicii erau obligaţi să participe la slujbele religioase ţinute în Biserica romano –catolică. După „decretul de toleranţă” emis de împăratul Iosif al II-lea în anul 178o, religiile minoritare (reformaţii,evanghelici etc.), primesc libertatea cultului adică faptul de a avea preot, învăţător pentru această comunitate , precum şi dreptul de a-şi construi biserică. Astfel, comunitatea din Carei devine filie la Parohia de Olosig, iar în anul 1778 Zsolnay András, parohul Bisericii din Olosig va ţine prima slujbă religioasă(Köncze,1986)39. Pe baza „decretului de toleranţă„ emis, evanghelicilor l-i s-a permis ca slujbele religioase să fie ţinute într-o casă particulară. Astfel în anul 1797 primul preot –învăţător al comunităţii a fost Koláry Mátyás, după care a urmat Polánszki. Comunitatea s-a străduit să devină independentă, dorind să aibă şcoală şi biserică proprie. Astfel, din partea comitatului au primit aprobarea pentru construirea unei şcoli precum şi aducerea unui învăţător, iar contele Károlyi Antal în anul 18oo dăruieşte evanghelicilor lutherani un teren intravilan, lîngă drumul Tireamului la marginea oraşului pentru cunstruirea Bisericii, şcolii, precum şi a casei parohiale. În anul 18o8 comunitatea devine de sine stătătoare şi vor angaja ca preot pe Barts Sámuel 39

Köncze G. –A Nagykárolyi evangélikus Egyház története.(Manuscris al Parohiei Evanghelice lutherane ,Carei,1986).

31

(Asztalos,1892)40, iar după doi ani este preot Matheák György. În timpul pastoraţiei sale, în 1815 este aşezată piatra de temelie a bisericii care va fi sfinţită la 7 septembrie 1823. Pînă la această dată slujbele religioase erau ţinute în casă particulară. Cu ocazia seismului din anul 1834 turnul bisericii a fost distrus, fiind reconstruit din donaţia credincioşilor şi a fost terminat de-abia în 1851, iar în 1863 Biserica a fost înzestrată cu o frumoasă orgă(Nemeti,1998)41. Biserica a avut două clopote care în primul război mondial au fost confiscate şi duse pentru muniţie de război, în locul lor în 1923 au fost turnate alte două clopote în oraşul Bochum din Germania-regiunea Ruhr. Predicatorii, apoi preoţii care au slujit comunitatea evanghelică lutherană din Carei au fost: Bartsch András (18o8-181o), Matheák György (181o-1835), Berczy Pál (1844- 1863), Boross János (1865-?), Rédey Károlyi senior (1926-1928), Rédey Károlyi junior (1928-1943 ), Matos Pál (1943-1946), Rimár Jenö(1946-1948), Szedresi Pál (1948-195o), Péter Gusztáv (195o1958), Nikodémusz Károly(1958-1963), Mózes Árpád(1963-1983), Köncze Árpád (1983-1989), Zelenák József(1989-1997), şi din 1998 Jakab Bela. Comunitatea evenghelică, încă din anul 1797 avea şcoală şi pînă în anul 1823 preotul era şi învăţătorul elevilor. După această dată comunitatea a chemat un învăţător care a fost şi primul Vilim János, urmat de Medzihrádszky Vilmos pînă în anul 1831, cînd din nou este unită profesia de preot cu cea de învăţător, funcţie îndeplinită de către Matheák György, iar după moartea acestuia a fost chemat preotul Greskovics József din parohia Olosig. În anul 1859 comunitatea cumpără o casă pe care o transformă în şcoală, dar clădirea devenind neîncăpătoare pentru elevi, în anul 1888 este cumpărată casa contelui Dégenfeld József, în partea de est a târgului din centrul oraşului. După 1948 această şcoală, ca şi alte şcoli ecleziastice îşi închide porţile. Dacă în 185o numărul sufletelor credincioşilor evanghelici lutherani a fost de 248, în prezent numărul lor este de 25 suflete .

CULTUL

MOZAIC

Deşi numărul evreilor după datele recensământului din 1992 era de 12 persoane în oraş, trebuie să tratăm istoricul acestei etnii datorită faptului că evreii au jucat un rol important în viaţa economică şi culturală a oraşului Carei. În comitatul Satu Mare, evreii apar la începutul secolului al XVIII-lea, iar după datele statistice din anii 172o-1721, numărul lor era de 112 persoane ceea ce reprezenta un procent de 0,27% din totalul populaţiei comitatului.(Izv. 1988 )42. După încheierea răscoalei rákócziene prin pacea de la Satu Mare din 1711, contele Alexandru Károlyi colonizează şvabii catolici pe moşiile sătmărene, care după răscoală au rămas fără braţe de muncă . Tot în această perioadă anii 172o, evreii din Polonia au fost expulzaţi, iar contele Károlyi profită de această situaţie şi solicită Curţii regale aprobarea de a aşeza populaţia evreiască pe 40

Asztalos , 1892 –Asztalos György-Nagy-Károly rendezett tanácsu város 1848-ig(Istoria oraşului Carei pînă la 1848 ),Nagy Károly, 1892,pag.24 41 Dr.Németi János –A nagykárolyi evangélikus egyház története. 1-2.in Nagykárolyi és Vidéke(Ziar local careian), nr.23.IX.1998 (I), si 3o.IX.1998 (2). 42 Izv.1988 -Izvoare şi mărturii referitoare la evreii din România.I,II–1-2, Bucureşti,1986,1988,199o ,in II-1,pag.39.

32

moşia sa din Sătmar – colonizînd evrei la Ardud şi Carei. În 1724 trimite din Bratislava la Carei un rabin necesar cultului mozaic (Szatmár vm.). Contele Károlyi asigură evreilor un teren intravilan lângă castel, unde se formează Cartierul Evreiesc, majoritatea lor fiind arendaşi, comercianţi, mici meşteşugari, mai puţini agricultori. Dintre activităţile economice principale ale evreilor a fost arendăşia. Lázár Simon era cunoscut şi ca un bun negustor, stau mărturie în acest sens listele de cumpărături din anul 1738, cînd a importat din Nickolsburg pînză, mătase, nasturi de argint, zahăr, cafea, piper etc.(Anton E. Dörner, 1999)43.

Într-un act de aşezare a evreilor Sámson Frenkli şi Samson Izsak(unul săpunar, altul brutar) emis de contele Károlyi Sándor „in castro Nagy –Károly” la 31 iulie 1741, este vorba de o comunitate evreiască şi despre o sinagogă, din care se poate deduce prezenţa evreilor, înainte de anul 174o (Asztalos ,1892)44. Datorită colonizării şi a sporului natural, numărul evreilor la sfârşitul secolului al XVIII-lea a depăşit 1ooo de locuitori, iar sub patronajul familiei Károlyi, evreii din Carei dezvoltă un centru comercial important. Astfel la începutul secolului al XIX-lea din totalul de 11.o55 locuitori, evreii din oraş au fost în număr de 1796(L.Nagy,1828)45. După datele unei conscripţii din anul 1848, o parte însemnată a evreilor din oraş au fost comercianţi, iar din 1483 evrei, 222 au fost meşteşugari, care au practicat peste 2o de meserii, dar în conscripţie figurează şi 73 familii de săraci (Glück ,1996 )46. La sfârşitul sec. al XIX-lea şi la începutul sec. al XX-lea, numărul populaţiei izraelite creşte considerabil. În 19oo din totalul populaţiei oraşului de 13.142, 2.139 au fost 43

Anton E .Dörner,1999-Evreii din comitatul Satu Mare în veacul al XVIII- lea.În Relaţii interetnice în zona de contact româno- maghiaroUcrainiană din sec.al XVIII-lea pînă în prezent.Satu Mare- Tübingen,1999,pag.138. Despre prezenţa evreilor în oraşul Carei,în sec.XVIII-lea publică documente arhivistice valoroase Anton E. Dörner în cartea sa „Evreii din comitatul Satu Mare în sec.XVIII-lea (1723-176o),Cluj Napoca,1998 . 44 Asztalos , 1892 –Asztalos György-Nagy-Károly rendezett tanácsu város története 1848-ig(Istoria oraşului Carei pînă la 1848 ),Nagy Károly, 1892,pag.24. 45 L.Nagy,1928-Ludovico Nagy-Notitiae politico-geographico statisticae inclyti regni Hungariae partiumque eidem. Tomus primus, Budae,1828 pag.36o. 46 Glück,1996-Glück Jenö-Egyháztörténeti emlékek Izrael muzeumaiban. Magyar egyháztörténeti vázlatok,regnum. Budapest, 1996, pag.2o7215.

33

evrei(Sch.Cent.19o4 )47. Pe baza recensămintelor făcute în sec.al XX-lea numărul evreilor în oraşul Carei au evoluat astfel în: - 19oo au fost -2.139 - 191o au fost -2.491 - 192o au fost –2471 - 193o au fost –2329 - 194o au fost -3ooo - 1948 au fost –254 - 1956 au fost –361 - 1966 au fost –73 - 1972 au fost –43 - 1992 au fost -12 În decursul veacurilor în oraşul Carei se formează trei comunităţi confesionale izraelite: izraelită ortodoxă, izraelită ortodoxă veche şi izraelită sefard. Aceste comunităţi aveau sinagogă, casă de rugăciune, şcoli proprii, baie comunală şi un spital în sec.al XIX-lea. Prima sinagogă în oraş a fost construită în anul 175o şi a funcţionat pînă în anul 194o, această sinagogă a fost numită de careieni „Biserica mică evreiască „ în anii 198o a fost transformată în Fabrică de covoare, azi fiind locuinţă. Nu departe de aici se înalţă sinagoga mare, fiind construită în anul 1866 şi mărită în 189o. Ultima restaurare a acesteia a fost făcută în anul 1987, iar în faţa ei se înalţă „Obeliscul „dedicat victimelor holocaustului .

47

Sch.Cent.19o4-Schematismus Centenarius 18o4-19o4.Á Szatmári Püspöki Egyházmegye Emlékkönyve századik esztendejében. Szatmár 19o4, pag.161.

34