CETATEA RÂŞNOV O PARCURGERE DE ISTORIA ARTEI Karácsony István
1. CONSIDERENTE GENERALE Monument de primă importanţă istorică, cetatea Râşnov, ridicată pe formaţiunea de stâncă situată la est de localitate este rezultatul unei evoluţii arhitecturale îndelungate, întruchipând soluţiile constructive şi de apărare a mai multor secole, amprentate sub forma a diferite faze de construcţie. Cercetarea de istoria artei a obiectivului s-a bazat pe conspectarea bibliografiei de specialitate a documentelor scrise dar şi a unui material de surse vizuale (fotografii, relevee de epocă, releveul anilor 1997–2001), acestea fiind deosebit de relevante în studierea dezvoltării mai recente (de secol XIX–XX.) a construcţiei.
2. ASPECTE ISTORICE, DE CRONOLOGIE, MORFOLOGIE ŞI STIL În pofida ideilor larg vehiculate în literatura de specialitate, bazate pe datarea obiectivului din perioada instalării cavalerilor teutoni (anii 1211–1225)1, ni se pare mult mai veritabilă o altă interpretare, după care zidurile cetăţii nu pot să fie mai vechi de mijlocul secolului XIV.2 Nu dispunem de surse epigrafice sigure referitoare la o posibilă împrejurare a unui şantier desfăşurat în cursul secolelor XIII3. Conform surselor documentare cercetate cavalerii teutoni au dispus doar de cinci cetăţi de piatră şi alte trei fortificaţii de pământ. Nici una nu este identică cu obiectivul nostru vizat4. Mai mulţi scriitori de specialitate cum ar fi Varjú Elemér sau istoricul de artă Entz Géza şi Virgil Vătăşianu5 respectiv Victor Roth6 pledează în favoarea construirii cetăţii de la Râşnov în cursul secolului XIV–XV., în condiţiile generate de invaziile tătare şi turceşti din această perioadă, respectiv din anul 1438 şi 1442. Prima consemnare a toponimului Râşnov se leagă de menţionarea nobilului Nicolaus Magnus greav local, care mediază în anul 1331 1
Kühlbrandt, Ernst– Gross, Julis, Die Rosenauer Burg, Wien, 1896, p. 12.; Curinschi Vorona, Gheorghe, Istoria arhitecturii în România, Bucureşti, 1981, p. 78–79., Drăguţ, Vasile, Dicţionar enciclopedic de artă medievală românească, Bucureşti, 1976, p. 261., Micu, Emil, Cetatea ţărănească a Rîşnovului, Braşov, 1969, p. 13. 2 Varjú Elemér, Magyar várak, Budapest, 1932. 3 Îndreptarul lui e Georgius Deidritius din anul 1630 –cu referirile sale la atacul tătarilor din anul 1335, care ar fi pustiit totul, mai puţin oraşul Brassovia şi cetatea Râşnov situată pe culmi abrupte– este o sursă indirectă asociată greşit cu cetatea Râşnovului în condiţiile unei interpretări mai confuze. Kühlbrandt, Ernst– Gross, Julis, op. cit., p. 12. (Este vorba de fapt de o fortificaţie de pământ, cunoscut sub numele de Orlenburg, văzut în urmele ei încă şi în zilele noastre între Râşnov şi Vulcan. Rusu, Andrei Adrian, Castelarea carpatică, ClujNapoca, 2005, p. 78. 4 scrisoarea papală adresată regelui Béla al Ungariei pomeneşte pentru anul 1231 cinci cetăţi „puternice” ale cavalerilor teutoni, ele sunt identificate de istoricul de artă Entz Géza ca fiind cele de la Cetatea Crucii (dealul Mândrii), Rucăr, Feldioara, Codlea şi Braşovia. Entz Géza, Erdély építészete a 11–13. században, Kolozsvár, 1994, p. 35-36. 5 Vătăşianu, Virgil, Istoria artei feudale în Ţările Române, Bucureşti, 1959, p. 278. 6 Roth, Victor, Die Deutsche Kunst in Siebenbürgen, Berlin, 1934, p. 65.
1
conflictul între regalitate şi fratele său legat de cetatea Codlea, ocupată abuziv de cel din urmă.7 Cetatea este retrocedată regalităţii, fiind abandonată la scurt timp după acest eveniment datorită poziţiei sale strategice dezavantajoase, dar şi tehnicii sale depăşite. În legătură cu aceste evenimente putem presupune că greavii prezenţi la Râşnov iniţiază ridicarea unei cetăţi care să preia funcţia defensivă a amintitului obiectiv abandonat, aflându-se într-un loc strategic de mare importanţă, în apropierea fostului castru roman, Cumidava. Nu întâmplător cercetările de parament susţin existenţa unei incinte în cadrul cetăţii de sus, urme, care ar putea fi legate de o eventuală ctitorie a greavilor. Planimetria acestei incinte masive, evidenţiate mai ales în partea nordică a incintei superioare se încadrează perfect în tipologia cetăţilor mai timpurii aferente secolelor XIII–XIV., ele dispunându-se de ziduri groase de 1,5 – 2 m şi care de regulă urmăresc aliniamentul terasamentelor şi în majoritatea cazurilor fiind lipsite de turnuri.8 Revenind la amintitele invazii, ele produc avarii serioase asupra aşezărilor săseşti din Ţara Bîrsei, motivând şi iniţiând un amplu proces de fortificare a zonei rezultând aşa numitele fortificaţii ţărăneşti ridicate în amintita regiune geografică cât şi în împrejurimile acesteia9. Cetatea de la Saschiz, mult citată în contextul acestor idei similare, se evidenţiază şi printr-un document de atestare care face o trimitere directă spre ideea construirii ei în cursul anilor 1470.10 Similitudinile morfologice ale unor elemente defensive (cum ar fi turnurile de apărare amplasate cu corpul ei în interiorul incintei) practicate atât la cetatea Saschizului cât şi la Râşnov constituie un reper destul de sigur pentru datarea similară a celui din urmă obiectiv. Dezvoltând ideea într-o aplicare strictă asupra cetăţii Râşnovului trebuie să ne oprim asupra dispunerii planimetrice a Turnului Armelor şi a unui fost turn de nord din cadrul incintei de jos. În ambele cazuri avem de a face cu două corpuri de apărare trase în interiorul incintei (cu zidurile exterioare dispuse la aceiaşi filă faţă de paramentul exterior al curtinelor) dând realizare unor soluţii mai timpurii de apărare, dar perpetuate în cadrul geografic al Regatului Ungar până pe la sfârşitul secolului XV.11 Apărată de o barbacană ulterior adosată, Turnul Armelor se poate vedea şi în zilele noastre pe când turnul nordic a cetăţii de est se păstrează doar parţial sub forma unor ruine compuse din golul de poartă semicirculară înzidită, flancată de rămăşiţele zidurilor laterale. Al patrulea zid, de fapt închiderea spre incintă a turnului a fost depistat doar în fundaţiile sale în cursul investigaţiilor arheologice executate în anul 1998.12 Primul turn face parte din complexul cetăţii de sus, iar cel din urmă –în pofida interpretărilor de studiu arheologic13– a fost integrat organic prin înţesările de parament de curtinele cetăţii 7
Pepene, Nicolae et alii, Râșnov. O istorie în imagini, Râșnov, 2006. p 6., Fabini, Hermann, Atlas der siebenbürghisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen. Band. 1, Hermannstadt–Heilderberg, 1988, p. 616, Nussbächer, Gernot, Aus Urkunden und Chroniken, Bukarest, 1981, vol. 1, p. 450. 8 vezi cazul cetăților Hunedoara, Rupea, Orlat, Malnaș, Cetatea de Baltă, Rimetea, Feldioara etc. 9 Entz Géza, Erdély építészete a 14–16. században, Kolozsvár, 1996, p. 131. 10 Ibidem, p. 451., Zimmermann, Fr.–Werner, C.–Müller, G.: Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen. VI. Bucharest 1975, p. 468. 11 Gerő László (Red.), Várépítészetünk, Budapest, 1975, p. 21. 12 Marcu, Daniela–Rusu, Adrian A., Cetatea Râşnov, judeţul Braşov. Cercetări arheologice. Studiu istoricoarheologic. 1998. p. vol. I. 30-31. Piesă scrisă păstrată în Arhiva I.N.M.I. Bucureşti. 13 Ibidem. Executarea bastionului într-o etapă ulterioară, alta decât cea a zidului şi a golului de poartă ni se pare lipsită de susţinere. Fără a cometa larg aceste sesizările, observaţiile da la faţa locului contrazic argumentele studiului arheologic antrenate în favoarea provenienţei secundare a turnului: spre deosebirile de constatările discursului de studiu arheologic zidurile laterale ale fostului turn prezintă în porţiunile lor originale bolovani de piatră cioplită similare în limitele lor gabaritice cu dimensiunile pietrei folosite la constituirea paramentului de curtină propriu-zisă. Mai mult, cele două tipuri de ziduri discutate sunt executate clar în ţesere, fiind astfel contemporane.
2
de jos, creionându-ne o clară împrejurare spre favoarea existenţei în cursul secolului XV. a ambelor turnuri, şi în consecinţă a ambelor incinte aferente acestora. Obţinerea unei imagini planimetrice mai avansate a acestei prime faze ar presupune elucidarea unei serii mai largi de probleme fundamentale, care în limitele stării actuale a obiectivului pare a fi un scop oarecum nelipsit de utopie. În orice caz Turnul Báthory înglobat pe flancul de est a incintei de jos aparţine foarte probabil la fel acestei perioade mai timpurii. Rosturile de construire observabile la întâlnirea de curtină şi turnul de apărare nu indică neapărat o provenienţă ulterioară a corpului din urmă. Săpăturile arheologice întreprinse în interiorul turnului nu semnalează nicicum o continuitate anterioară a zidului de apărare pe porţiunea de amplasament a corpului discutat.14 Parte componentă a platformei de construire aferentă secolului XIV–XV., Turnul Báthory se încadrează bine în caracteristicile morfologice ale acelei vremi. Ne referim în acest context la dispoziţia ei planimetrică şi volumetrică, la stilul de constituire al zidăriilor de piatră, armate la colţ cu blocuri cvadrate, fasonate. Deşi au o desfăşurare cronologică mai amplă, aceste din urmă elemente invocă (la nivelul Regatului Ungar, respectiv a Transilvaniei) o recuzită de analogii aparţinătore în mare parte aceluiaşi etape de dezvoltare de secol XV. În cea ce priveşte configuraţia ei planimetrică, Turnul Báthory prezintă o diferenţă majoră faţă de celelalte turnuri anterioare ale cetăţii Râşnov, diferenţă ce constă în poziţionarea construcţiei în exteriorul liniei de curtină. Deşi marchează o nouă etapă esenţială de dezvoltare în evoluţia tehnicii defensive, în aria geografică a Regatului Ungar acest sistem al turnurilor exterioare aplicat începând cu secolul XV. (şi perpetuat până la mijlocul secolului următor) va fi sortit unei convieţuiri destul de îndelungate cu mai vechile variante şi soluţii de turnuri interioare de apărare adosate pe latura interioară a liniei de curtină15. În acest context de dezvoltare aplicarea concomitentă a celor două modalităţi de amplasare a turnurilor în cadrul cetăţii de la Râşnov este lipsită de orice problemă. În ceea ce priveşte posibilitatea datării operate prin surse scrise, monografia lui Ernst Kühlbrandt aminteşte de o diplomă a regelui Sigismund datată în anul 1427, care atestă funcţionarea cetăţii Râşnovului.16 Fără a nega existenţa la vremea aceea a unei părţi a elementelor de apărare atribuite anterior secolului XV. sugerăm o interpretare mai prudentă a documentului în cauză, care rezumându-se la o acordare de privilegiu locuitorilor râşnoveni, concretizat sub forma unui drept de iarmaroc, exclude orice formulare referitoare la vreo cetate.17 În atare împrejurări trebuie să ne mulţumim de condiţiile unei prime atestări documentare a cetăţii plasate cronologic abia în primele decenii ale secolului următor. În 1522 râşnovenii au cumpărat de la braşoveni două archebuze pentru 10 fl.(guldeni), pentru întrebuinţarea lor în „castel”.18 Documentul relevă un aspect important de dezvoltare militară, care culminată într-un fel în introducea artileriei va impune o adaptare la noile cerinţe a sistemului defensiv a regiunii, implicit a cetăţii de la Râşnov. Aceste schimbări se vor concretiza în primă instanţă prin introducerea barbacanei în faţa accesului aferent Turnului Armelor. Evenimentul trebuie identificat cronologic în preajma secolului XVI. când manifestările similare ale fenomenului, motivate de apariţia armelor de foc vor rezulta 14
Ibidem. p. 33. Gerő László (Red.), op. cit., p. 29. 16 Kühlbrandt, Ernst– Gross, Julis, op. cit., p. 15. 17 Textul de oppido nostro Rosno se referă clar la statutul administrativ al oraşului, nicicum la existenţa unor ziduri fortificate. 18 Kühlbrandt, Ernst– Gross, Julis, op. cit., p. 16. 15
3
implicarea unor forme identice de întărire ale acceselor atât în părţile mai vestice ale regatului aflat în dezmembrare (la Budavár, Pécs, şi Siklós19), cât şi în regiunile săseşti ale Transilvaniei. În acest ultim caz trebuie remarcat exemplul fortificaţiei de la Slimnic (înzestrată cu barbacană după anul 1529)20 alături de barbacana bisericii fortificate de la Prejmer, ceea din urmă aflându-se în apropierea cetăţii Râşnovului21. Secolul XVI. va aduce şi răspândirea pe scară largă a tunurilor portabile, implicit o schimbare esenţială la nivelul morfologiei construcţiilor de apărare materializată în aplicarea bastioanelor poligonale. Inginerul italian Giovann’ Andrea Gromo, bun cunoscător al arhitecturii militare, cu prilejul itinerarului său din Transilvania localizat între anii 1564 şi 1567 este martorul deja a unui număr însemnat de asemenea bastioane italieneşti, remarcabile prin forma lor gândită „alla moderna”22. În discutatul mediu de dezvoltare se integrează şi linia de apărare a Tării Bârsei cu Braşovul şi Râşnovul care se evidenţiază printr-o serie de documente scrise referitoare la utilizarea noilor tehnici de luptă încă din prima jumătate a anilor 1500. La data de 21 mai 1540 Johann Hofen este trimis la Râşnov pentru a chema ochitorii şi rotarii râşnoveni la Braşov deoarece se dorea comandarea a 8 roţi mari pentru bombardele regelui; rotarii râşnoveni au primit pe 11 iulie pentru lucrările lor 17 forinţi, fierul şi ferecatul roţilor se deconta separat. Ca şi celelalte sate, Râşnov îşi avea propria moară de praf de puşcă, Erasmus. Braşovenii au cumpărat de la el în 1544 un chintal de praf de puşcă, mai puţin de 14 funţi, chintalul cu 10 forinţi.23 În mediul acestor evenimente se integrează o altă etapă de modificări de secol XVI. aparţinătoare cetăţii Râşnov, modificări puse în legătură cu dublarea zidurilor, cu introducerea platformelor de tragere (fosta platformă surpată a curtinei de sud, precum şi terasa de tragere aferentă accesului de vest) şi construirea Turnului Triunghiular, toate subordonate cerinţelor luptei de artilerie. Înlesnirea acordată în 1540 prin reducerea impozitului anual al localităţii cu 25 de forinţi cu scopul efectuării unor reparaţii la cetate se leagă clar de aceste din urmă extinderi şi modernizări ale sistemului defensiv24. Avem de a face cu seria unor intervenţii şi măsuri absolut necesare în condiţiile militare tulbure ale vremii, generate de consecinţele bătăliei de la Mohács. În anul 1529 voievodul moldovean, Petru atacă de trei ori Ţara Bârsei, fiind preocupat la porunca voievodului valah Ţepeş şi cu ocuparea Branului. În anul următor Vlad şi Mehemed Begk însoţiţi de un număr mare de valahi, turci şi tătari trec graniţa la Râşnov pustiind întreaga zonă. În timp ce poposeau în Rucăr, braşovenii le trimit o solie cu daruri către ei, printre ei şi Mathias Wynnyrts de Râşnov. În mai 1532 ştim de prezenţa aventurierului şi pretendentului la funcţia de guvernator al Ungariei, Aloisio Gritti, acesta făcând-uşi tabăra în apropierea cetăţii Râşnovului.25 Starea tensionată se va perpetua şi în cursul următorului deceniu. În anul 1540, după moartea lui Ioan de Zápolya, voievod al Transilvaniei, apoi rege ales al Ungariei, se redeschid luptele între armata acestuia şi casa domnitorilor austrieci. Ţara 19
Gerő László (Red.), op. cit., p. 90, 214, 238–239. Barbacana de la Slimnic s-a construit odată cu extinderea cetăţii spre sud prin introducerea incintei triunghiulare, fapt identificat la mijlocul secolului XVI. Vezi: Szatmári Tamás, Szelindek. In: A történeti Magyarország várai. Castles of Historical Hungary. http://jupiter.elte.hu 21 Fabini, Hermann, Atlas der siebenbürghisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen. Band. 1, Hermannstadt–Heilderberg, 1988, p. 727–735. 22 Kovács András, Késő reneszánsz építészet Erdélyben 1541–1720, Budapest–Kolozsvár, 2003, p. 47. 23 Kühlbrandt, Ernst– Gross, Julis, op. cit., p. 16. 24 În contradicţie cu interpretările istoricului Varjú Elemér, suma precizată de 25 forinţi de aur se consideră a fi pe deplin eficientă pentru executarea unor lucrări de o asemena anvergură. Vezi: Varjú Elemér, op. cit. 25 Kühlbrandt, Ernst– Gross, Julis, op. cit., p. 17. 20
4
Bârsei este expusă unor ameninţări multiple. Ameninţarea secuilor mult legaţi de casa regelui decedat se vor dubla de tensiunile create de trupele soţiei lui Zápolya, Izabella, dar şi de voievozii extracarpatici susţinuţi de Poartă. Conjunctura creată va da o amploare deosebită acţiunilor de apărare. În anul 1550 braşovenii trimit patru delegaţi din consiliu în persoana lui Petrus Sartor, Damasus, Jacobus Kyrsch şi Thomas cu scopul de a inspecta capacitatea defensivă din „Ţara de Jos şi în Ţara de Sus, începând cu Prejmer şi Râşnov”, verificând cetăţile şi dotarea lor cu arme, flinte, ghiulele, plumb şi alimente. 26 Cea din urmă informaţie se dovedeşte a fi deosebit de utilă şi în ceea ce priveşte amenajarea interioară a cetăţii Râşnov, care în condiţiile precizărilor de mai sus trebuia să dispună la vremea discutată de o parte a căsuţelor din interiorul incintei, fapt motivat de amintitele funcţiuni de depozitare. Situaţia zonei se va ameliora abia în anul 1563, dar fără nici o diminuare a importanţei strategice a cetăţii Râşnovului, care, drept dovadă a rolului esenţial de apărare va fi vizitată foarte probabil în anul 1562 de Ioan Sigismund. Prezenţa în cetate al regelui (ales apoi ca prim principe al Transilvaniei) a fost consemnată printr-o inscripţie văzută încă la sfârşitul secolului XIX. în aşa numita casă a paznicului27. Pacea de la Speyer ratificată cu patru zile înainte de moartea principelui Ioan nu va aduce nicicum un echilibru a zonei. Forţând condiţiile actului de pace, ordinele îl vor alege drept principe pe Ştefan Báthory, exercitând astfel un prim gest de independenţă faţă de imperialitate, precum şi un pas decisiv în ridicarea voievodatului la rang de principat. Deşi primele acţiuni ale principelui –dând dovadă de o deosebită abilitate diplomatică– reuşesc să obţină o detensionare a relaţiilor atât faţă de imperialii Habsburgici cât şi cu Poarta Otomană, Principatul va rămâne prin politica oscilantă a celor ce îl conduceau în următoarele decenii un obiect de joacă a celor două mari puteri. Instabilitatea nu va scădea nici în perioada principelui Gabriel Báthory. Prin adoptarea unui mod agresiv de guvernare agravat de o atitudine imorală, principele Gabriel îşi va face mulţi duşmani în rândul nobilimii ardelene, ducând ţara în prăpastia unui război civil marcat şi de răscularea naţiunii săseşti. Principele va recurge la ocuparea oraşului liber Sibiu iar în primăvara anului 1612 va ocupa Ţara Bârsei pornindu-se cu o armată de 7000 de oameni împotriva oraşului Braşov. După cucerirea cetăţii de la Codlea, a aşezărilor Cristian şi Gimbav se va îndrepta împotriva cetăţii Râşnovului28. La data de 17 {12} martie 1612 este prezent în cetate luptătorul şi memorialistul Michael Forgáts, care venit împreună cu voievodul Petru Cercel va acorda sprijin de apărare obiectivului.29 Asediul se va deschide la data de 27 {28} martie, când trupele principelui lovesc cu tunurile latura de sud a cetăţii, dar fără a-i produce avarii mai însemnate. Momentul critic al înfruntării va interveni odată cu acţiunea căpitanului Mathis (Matics) János, care în fruntea unei divizii de 200 secui va ocupa dinspre est intrarea cetăţii, trăgând asupra incintei de sus prin folosirea clădirii părăsite a turnului numit acum Báthory şi blocând accesul apărătorilor la „groapa de tragere”, singura sursă de apă. Concomitent este trimisă o solie, principele încercând să obţină o abdicare prin căi cât de cât paşnice. Oferta lui Báthory este refuzată, iar râşnovenii cer un sprijin din partea Braşovului. În pofida suportului braşovenilor, care încearcă o 26
Ibidem, p. 18. „HIC FUIT JOHANNES SECUNDUS REX 1526”. Datarea nu corespunde cu perioada regalităţii lui Sigismund. Se presupune o inversare a celor două cifre din urmă, varianta corectă fiind 1562. Ibidem. p. 18. nota 2. 28 Ibidem, p. 22. 29 Ibidem, p. 23. vezi şi Szinnyei József, Magyar írók élete és munkái, Arcanum, Budapest, 2000 27
5
despresurare a cetăţii prin lansarea unui atac dinspre Poiana Braşovului, judecătorul Durmen va fi nevoit să predea obiectivul trupelor princiare la data de 3 {4} aprilie 161230. Nefericitul episod –marcat şi printr-o inscripţie, actualmente dispărută, dar descifrabilă încă în anul 1837 pe barbacana de est31– va fi urmat de un an de ocupaţie princiară asupra cetăţii Râşnovului, reaşezată în posesia saşilor abia în 1613 printr-o răscumpărare.32 Împrejurările şi documentele scrise legate de această confruntare se dovedesc a fi deosebit de relevante şi asupra unor constatări de evoluţie arhitecturală. Cvantumul redus al daunelor cauzate de tunurile principelui ţintite asupra curtinelor de sud ne confirmă modernizarea sistemului de apărare – operaţiune efectuată deja în cursul secolului trecut, şi pusă în legătură cu discutatele înlesniri din impozitul anual al localităţii. Mult mai interesantă ne este scrisoarea judecătorului Durmen adresată lui Michael Weiss, oficialului de acelaşi rang din fruntea oraşului Braşov33. Documentul întocmit cu scopul cererii de ajutor precizează mai multe detalii interesante ale confruntării, printre ele starea cetăţii de jos. Conform celor scrise de judele Râşnovului oastea princiară atacă folosind turnul vechii cetăţi, săpând şi un şanţ. Folosirea de atacatori a turnului vechi fără precizarea vreunui asediu ne dovedeşte clar statutul de construcţie părăsită a acestui corp (identic clar cu turnul Báthory) şi a curtinei aferente ambele scoase deja la aceia vreme din sistemul elementelor de apărare. O intervenţie motivată în mod evident de experienţele ostilităţilor este cea legată de realizarea între anii 1623–1640 a fântânii din incintă.34 În ultima treime a secolului XVII. s-a construit bastionul de est, „Turnul pentagonal” cum ne arată o inscripţie de pe latura de sud-est a corpului. [„AN(n)O/1679”]. Cercetarea surselor de arhivă a relevat încă în anii primelor manifestări de exerciţiu istoriografic (anii 1830) un alt moment semnificativ al istoriei cetăţii: în anul 1650 este construită capela incintei şi casa preotului35. Deşi dispărută, capela este documentată în ruinele ei în anul 1896 de mult citata lucrare a lui Ernst Kühlbrandt, care publică un plan al cetăţii Râşnov, surprinzând situaţia ultimelor decenii ale secolului XIX. Astfel putem observa pe formaţiunea de stâncă din zona de est a primei incinte (incinta de vest) urmele
30
Ibidem, p. 24–25. „1612 GABRIELEBATHORI OPUGNATUR”. Orbán Balázs, A Székelyföld leírása, vol. 6, Pest, 1867, p. 366., vezi şi Unterhaltungsblätte für Geist, 1837, p. 150–151. 32 Varjú Elemér, op. cit., Kühlbrandt, Ernst– Gross, Julis, op. cit., p. 26. 33 Scrisoarea avea următorul conţinut:„ Mai întâi salutare şi prietenie! Mult stimate domnule judecător şi mult stimaţi consilieri! Nu vă pot descrie starea în care suntem şi anume că duşmanul dvs. şi al nostru ne-a ocupat, Mathis Janos este la intrarea în cetate cu 200 de secui, trag în castel din turnul vechii cetăţi, a săpat miercurea trecută noaptea un şanţ, a înfipt 27 de pari, va introduce bucăţile noaptea aceasta, care erau înainte stejari ; pe muntele din faţa castelului, pe care îl numim Abrupt, a pus stăpânire şi acolo ca apoi să tragă în noi; acum pentru că are această ocazie, ca războinicii să fie distruşi, Vă rugăm pe Înţelepciunea Voastră să ne veniţi în ajutor prin pădurea locului amintit, vrem să atacăm pe partea noastră ambele aşezări ale castelului, dacă simţim că primim ajutor, sigur am vrea să arătăm duşmanului dispreţ şi distrugere şi aşa să şi fie azi sau mâine seară. Astăzi am trimis după multe insistenţe ale lui Gabor 2 oameni, şi anume pe Moitzen Loerintzen şi pe Urek, cu care a vorbit iar lui Urek i-a dat 30 de taleri, i-a promis şi Tohan şi Zărneşti şi ca să îl înobileze, ca să îi ademenească pe valahi în castelul nostru, să îi ţină de partea sa, să mă trădeze pe mine şi să mă predea lui Gabor, ceea ce mi-a destăinuit, după ce a venit la mine. Codleni, locuitorii Ghimbavului şi din Cristian au ieşit din castelele lor. Ne supunem lui Dumnezeu. De la Râşnov 28 martie 1612. E.N.W. Ostaşi Jedex et Senatus Rosoniensis. P.S. Războinicii să fie în total 2000. 34 Orbán Balázs, A Székelyföld leírása, vol. 6, Pest, 1867, p. 366. 35 Ibidem. În luna mai 1650 este consemnată o donaţie a preotului de Râşnov, Deutritius (Dietrich) cu scopul de a sprijini construirea cepelei din cetate. 31
6
unei mici biserici tip sală cu apsidă şi contraforturi.36 O fotografie de epocă realizată tot în preajma începutului de scol XX. ne permite o studiere mai amplă a acestor elevaţii, care prin factura ferestrelor sale largi concepute pe ambrazuri de închidere în segment de cerc se integrează bine în cadrul soluţiilor constructive practicate la acea vreme. Un alt aspect semnificativ este cel legat de datarea caselor amenajate la nivelul incintei de vest. Foarte probabil este vorba de o perioadă mai lungă în care se poate încadra acest fenomen. În orice caz „locuinţa paznicului” la sfârşitul secolului XVIII. trebuia să aibă o anumită vechime deoarece este supusă unor renovări comemorate prin inscripţia de pe frontonul ei: „x MK x RMK x HPW x VJR/PBB A(n)O 1794 Alle Tag/RENOVATUM”. Aceiaşi datare se repetă şi pe o grindă a planşeului de interior. Necesitatea de construire la mijlocul sec. XVII. a unei capele în incinta de vest este oarecum relevantă pentru determinarea cronologică aproximativă a funcţiunilor de locuit din cadrul cetăţii Râşnov. Începutul secolului XIX. se marchează în istoria cetăţii prin producerea unui cutremur la 26 octombrie 1802. Fenomenul a adus o avariere majoră cetăţii, influenţând net evoluţia ulterioară a construcţiei marcată de un proces sigur al transformării în ruină. În perioada anilor 1955-1956 Direcţia Monumentelor Istorice va iniţia anumite lucrări de restaurare. Documentele foto din arhiva D.M.I. ne arată că acestea s-au rezumat mai ales asupra caselor adosate curtinelor de nord-vest.37 Deteriorările acestor secole sunt urmate de o altă etapă în evoluţia monumentului, când în perioada anilor 2000–2006 în urma unor intervenţii de mare anvergură cetatea suferă modificări prin introducerea unor clădiri noi cu raportări discutabile faţă de masa construită originală. Menţiunea se face în contextul lipsei unor antecedente arhitecturale reale, şi implicit a unor susţineri ferme de bază documentară în favoarea anumitor construcţii nou introduse în incinta cetăţii. În tratarea acestei probleme apelăm în primul rând la o analiză comparativă fondată pe confruntarea situaţiei actuale cu cea documentată de o serie de fotografii aeriene, dar şi prin setul de relevee realizate în perioada anilor 1999200138. Ambele prezintă obiectivul în forma ei anterioară mai noilor intervenţii. La nivelul incintei de sus cea mai impregnantă este recenta clădire a terasei bar. Apelând la citatele documente nu am putut stabili nici un reper referitor la existenţa anterioară a vreunei construcţii originale pe locul discutat de amplasare. Observaţia este valabilă şi asupra unei zone mai extinse identificate la nord-est de terasa discutată în aria de incintă limitată de Casele Trabanţilor, Şcoala Cetăţii, şi casele curtinei de nord. Ne confruntăm şi aici cu o masă construită mai recentă, dispusă pe substratul unor ruine incerte, şi fără vreo supunere planimetrică faţă de amprentele de parament original. Depăşind ideea relaţiei problematice la nivel de plan faţă de masa construită originală, soluţia introducerii acestor construcţii noi ridică mai multe semne de întrebare şi în domeniul rezolvărilor de elevaţie (amplasări şi formări de goluri), fiindu-ne necunoscut acel documentar vizual de epocă pe care se puteau sprijini toate aceste soluţii de completare. În orice caz, deteriorarea la un moment destul de îndepărtat a majorităţii caselor din cetate diminuează esenţial posibilitatea existenţei unor 36
Kühlbrandt, Ernst– Gross, Julis, op.cit. omaginea 11. Documentaţie foto. Arhiva Institutului Naţional de Monumente Istorice. Fotografii realizate în anul 19551956 de Corina Nicolescu şi de I.C.S.OR. 38 Rusu, Andrei Adrian, Raport de expertiză a stărilor din monumentul istoric. Documentaţie în arhiva Primăriei Râşnov. Pl. 5. Foto aerian publicat în anul 1999. Idem, Castelarea carpatică, Cluj-Napoca, 2005, anexă CD cu documentaţie foto. Fotografie aeriană publicată în anul 2005 (realizată anterior). Consolidare, restaurare reamenajare ansamblul cetăţii Râşnov. Nr. pr. T122/1999 şi T 132/2001, sef proiect arh. Iliescu, Marina. Arhiva I.N.M.I. Bucureşti, 37
7
surse vizuale relevante în stabilirea formelor originale. Materialul vizual publicat de Ernst Kühlbrandt în lucrarea sa apărută în anul 1896 prezintă o mare majoritate a căsuţelor incintei de sus într-o formă deja avansată de ruinare.39 Afirmaţia este valabilă şi asupra unor ruine de case din grupul căsuţelor capelei (casa cu nr. 5 şi 640), aflate la sud de fosta capelă a cetăţii de sus. Resturile lor, supuse unor completări ample, sunt transformate în clădiri pentru rezervoarele de apă. Aspectul de elevaţie, terminarea celor două construcţii în formă de acoperiş plan, amenajat drept terasă circulabilă, se dovedeşte a fi incompatibilă cu modul de închidere caracteristic căsuţelor originale ale cetăţii, realizate în perioada secolelor XVI-XVIII. cu acoperişuri în două ape. O altă discuţie ar merita deschisă pe tema reconstruirilor de ziduri executate în zona ruinelor capelei descoperite în incinta de jos. Soluţia are implicaţii suspecte şi la nivel morfologic. Completările de ziduri sugerează o uşă pe latura de vest, pe când un acces al capelei a fost depistat arheologic pe latura sudică a resturilor de zid.41 Trecând peste existenţa sau inexistenţa unor surse sigure ca bază de reconstituire, ar mai rămâne de comentat în acest cadru de idei corectitudinea ca principiu de restaurare a acestor completări de ruine. O astfel de problemă însă depăşeşte cu mult limitele şi atribuţiile unui discurs de istoria artei, rezolvarea şi tratarea ei fiind lăsată la îndemâna reglementărilor în vigoare, a unor charte internaţionale şi abordări ideologice modelate prin măsurile legislative de domeniu.
3. CONCLUZII ŞI PROPUNERI Importanţa obiectivului privind aspectele istorice, respectiv de istoria artei fiind relevată şi evidentă pe parcursul capitolului anterior, dorim să ne concentrăm mai degrabă asupra unei sugestii de repunere în valoare a clădirii ca monument istoric, susţinând necesitatea aplicării unui principiu conservativ de restaurare. Acesta din urmă ar trebui să antreneze o serie de măsuri în favoarea identificării detaliate a elementelor suspecte aplicate asupra cetăţii, care în cele din urmă să fie înlăturate, redând construcţiei un aspect veridic bazat pe componente arhitecturale şi plastice autentice, cu o adevărată valoare artistică şi istorică.
39
Kühlbrandt, Ernst– Gross, Julis, op.cit., p. 27, 30, 54, 61. Numerotare conform planului general de situaţie releveu 2001. Consolidare, restaurare reamenajare ansamblul cetăţii Râşnov. Nr. pr. T 132/2001, sef proiect arh. Iliescu, Marina. Planşa A 39. 41 Capela datată în sec. XIV. se dovedeşte a fi o realizare arhitecturala mult anterioară cetăţii, fapt ce motivează ignorarea ei ca temă tratată în conţinutul acestui studiu. Pentru referiri legate de poziţia accesului original vezi Rusu, Andrei Adrian, Castelarea carpatică, Cluj-Napoca, 2005 p. 212. 40
8
