Asociaţia pentru Protecţia Păsărilor şi a Naturii ”Grupul Milvus“ "Milvus Csoport" Madártani és Természetvédelmi Egyesület” “Milvus Group” Bird and Nature Protection Association office: str. Crinului 22, 540343 Tg.-Mureş, Romania Tel: +40 265 264726, E-mail:
[email protected] web: www.milvus.ro postal address: O.P. 3 C.P. 39, 540620 Tg.-Mureş, Romania
Nr. 73 din 11.09.2006
Raport de activitate Evaluarea populaţiilor de păsări din Parcul Naţional Munţii Măcinului Deoarece contractul pentru evaluarea populaţiilor de păsări din teritoriul Parcului Naţional Munţii Măcinului a fost semnat la data de 12 iulie 2006, după perioada sezonului de cuibărit a speciilor de păsări din Munţii Măcinului, evaluarea acestor specii se va face în sezonul următor adică în 2007 lunile mai, iunie. Conform literaturii de specialitate, pentru a obţine date reale despre abundenţa şi distribuţia populaţiilor cuibăritoare de păsări dintr-o zonă, studiile trebuie făcute în timpul sezonului de cuibărit (Bibby et al. 1998). În acest an se va pune accent pe studiul efectivelor migratoare care folosesc Munţii Măcinului ca loc de hrănire şi adăpost pe timpul nopţii. In perioadele 7-10 mai şi 14-16 iunie 2006 (peroade neincluse în programul de activităţi) s-au efectuat deplasări de teren în zonele valea Fagilor, Culmea Pricopanului şi Zona Greci pentru a identifica zonele de cercetare “model” caracteristice. Perioada 12 August – 10 Septembrie Evaluarea efectivelor migratoare de Pelecanidae, Phalacrocoridae, Ciconiiformes, Anseriformes, Accipitriformes, Gruiformes, Laridae, Columbidae, Apodiadea, Meropidae, Hirundinidae şi Corvidae din Culmea Pricopanului Metode: Pentru evaluarea efectivelor migratoarte s-a folosit metoda observărilor directe din punct fix. Observaţiile directe au fost făcute cu binocluri de 10x50 şi lunete de 30x60, zilnic între orele 9 şi 19. Pentru determinarea speciilor s-au folosit determinatoarele de teren (Forsman 1999, Svenson & Grant 1999). Datele meteorologice (temperatura, direcţia şi intensitatea vântului, vizibilitatea, proporţia acoperirii cerului, precipitaţia) şi de migraţie (specia, numărul de exemplare, vârsta, sexul direcţia, altitudinea şi intensitatea zborului, distanţa de la locul de observaţie, localizarea locurilor de înnoptare) au fost notate pe formulare standard, folosite şi în alte locuri unde sunt studii de acest gen (Gibraltar, Hawk Mountain) (SEO 1999). Numărul persoanelor implicate: 16 Perioada 12 -17 August Cartarea teritoriilor de hrănire Metode:
Cartarea teritoriilor de hrănire după sezonul de cuibărit a păsărilor răpitoare diurne din Culmea Pricopanului s-au făcut din două puncte de observare fixem, situate pe vârful Râioasa respectiv Sulucu Mare. Pentru colectarea datelor s-au folosit binocluri de 10x50 şi lunete de 30x60 şi s-au întocmit formulare standard şi au fost marcate zonele importante pe hărţi 1:50.000, după care acestea vor fi prelucrate pe calculator folosind software GIS. Observaţiile au fost făcute zilnic între orele 9-19. Numărul persoanelor implicate: 4 Evaluarea efectivelor migratoare ale speciilor de Passeriformes în afara celor amintite mai sus nu se poate efectua deoarece metoda inelării, singura metodă propice pentru a studia acest fenomen nu este aprobat pe teritoriul Parcului.
Bibliografie: • Bibby, C., Jones, M. and Marsden, S. 1998 – Bird Surveys, Expedition Field Techniques – Published by the Expedition Advisory Centre, London • Forsman, D. 1999, The raptors of Europe and the middle East, T& D Poyser • SEO 1999, Programa migres, Seguimentedo de la migration en el estrecho ano 1999, SEO Madrid • Svenson, L., Grant, P. J., 1999 – Bird Guide – Harper Collins, London
11.09.2006
Semnătura: Pap Péter László
Asociaţia pentru Protecţia Păsărilor şi a Naturii ”Grupul Milvus“ "Milvus Csoport" Madártani és Természetvédelmi Egyesület” “Milvus Group” Bird and Nature Protection Association office: str. Crinului 22, 540343 Tg.-Mureş, Romania Tel: +40 265 264726, E-mail:
[email protected] web: www.milvus.ro postal address: O.P. 3 C.P. 39, 540620 Tg.-Mureş, Romania
Nr. 90 din 07.11.2006
Raport de activitate Evaluarea populaţiilor de păsări din Parcul Naţional Munţii Măcinului Perioada 12 August – 23 Octombrie (12 August-10 Septembrie – perioade incluse in contract) Scop: Evaluarea efectivelor migratoare de Pelecanidae, Phalacrocoridae, Ciconiiformes, Anseriformes, Accipitriformes, Gruiformes, Laridae, Columbidae, Apodiadea, Meropidae, Hirundinidae şi Corvidae din Culmea Pricopanului Teren şi metode
Punctul de observare se localizează la 28 11' longitudine estica si 45 15' latitudine nordică, la o altitudine de 344m pe vârful Râiosa, culmea Pricopanului. Observaţiile au început în 12 august şi au durat până la 23 octombrie 2006 acoperind tot sezonul de migraţie a păsărilor răpitoare. Observaţiile directe au fost făcute cu binocluri de 10x50 şi lunete de 30x60, zilnic între orele 9 şi 19. Datele meteorologice (temperatura, direcţia şi intensitatea vântului, vizibilitatea, proporţia acoperirii cerului, precipitaţia) şi de migraţie (specia, numărul de exemplare, vârsta, sexul direcţia, altitudinea şi intensitatea zborului, distanţa de la locul de observaţie) au fost notate pe formulare standard folosite şi în alte locuri unde se studiază migraţia (Gibraltar, Hawk Mountain). Pe tot parcursul taberei s-au efectuat şi observaţii faunistice pe culmea Pricopanului, respectiv Lacul Sărat şi Slatina din apropierea Parcului. Rezultate
Pe timpul studiului au fost observate 11.775 de păsări răpitoare aparţinând la 27 de specii (tabel 1.). Din cele 24 de specii non-răpitoare studiate 38800 de berze albe (Ciconia ciconia) şi 476 exemlare de berze negre (Ciconia nigra) au migrat peste punctul de observare (tabel 2.). În total au fost observate 122 de specii de păsări (tabel 3.) în care unele cuibăresc pe teritoriul Parcului Naţional, iar altele apar numai în migraţie. Numărul persoanelor implicate: 51 (România, Ungaria, Slovacia, Republica Cehă, Marea Britanie, Franţa)
Perioada 12 -17 August Scop: Cartarea teritoriilor de hrănire a păsărilor răpitoare diurne clocitoare în teritoriul PN, Culmea Pricopanului Teren şi metode
Cartarea teritoriilor de hrănire după sezonul de cuibărit a păsărilor răpitoare diurne din Culmea Pricopanului s-au făcut din două puncte de observare fixe, situate pe vârful Râioasa respectiv Sulucu Mare. Pentru colectarea datelor s-au folosit binocluri de 10x50 şi lunete de 30x60 şi s-au întocmit formulare standard şi au fost marcate zonele importante pe hărţi 1:50.000, după care acestea vor fi prelucrate pe calculator folosind software GIS. Observaţiile au fost făcute zilnic între orele 9-19. Rezultate
Ca urmare a studiului am delimitat mai multe arii importante de hrănire. Toate zonele neînpădurite din teritoriul PN sunt frecventate de către păsări răpitoare în căutare de hrană, dar şi unele teritorii din afara limitei Parcului sunt importante pentru procurarea hranei (hartă 1.). Limitele Parcului nu funcţionează ca barieră, păsările răptoare folosesc în egală măsură teritoriile de hrănirte din interiorul Parcului ca şi în afara limitei acesteia. Numărul persoanelor implicate: 4 Importanţa locului Dealurile de la poalele munţilor oferă condiţii favorabile pentru formarea curenţilor de aer ascendenţi în zilele însorite iar culmile abrupte ale Pricopanului deviază vântul (în special vântul dinspre NE si NV) creând curenti de aer verticali pe care păsările le utilizează pentru menţinerea altitudinii de zbor. Terenurile agricole şi păşunile oferă posibilitaţi de hrănire pentru răpitoarele aflate în migraţie, iar pădurile sunt folosite ca loc de înnoptare. În pădurile aflate pe versanţii culmii Pricopanului migrează anual zeci de mii de Passeriforme. Aceştia folosesc pădurile pentru a se odihni şi îşi procură hrana, care oferă energia necesară pentru drumul lung străbătut de-alungul migraţiei. Multe specii de baltă care traversează Munţii Măcinului se odihnesc şi se hrănesc pe Lacurile Sărata şi Slatina. Recomandări Păşunile şi terenurile agricole mozaicate din vecinătatea Parcului Naţional asigură o sursă de hrană neânlăturată atât pentru păsările răpitoare diurne şi nocturne cuibăritoare în Parc cât şi celor care migrează în zonă. Popândăul (Citellus citellus), hârciogul (grivan) dobrogean (Mesocricetus newtoni) şi şobolanul cenuşiu (Rattus norvegicus) sunt unele din cele mai importante animale de hrană a mai multor specii de răpitoare rare precum şoimul dunărean (Falco cherrug), acvilă mică (Hieraetus pennatus) şerparul (Circaetus gallicus), şorecarul mare (Buteo rufinus), buha (Bubo bubo). Distrugerea acestor păşuni sau schimbarea radicală a activităţilor de agricultură ar putea cauza dispariţia din zonă ale acestor specii. Considerăm foarte importantă includerea acestor teritorii în interiorul Parcului Naţional sau obţinerea unui statut de protecţie. Lacurile Sărata şi Slatina sunt importante atât speciilor cuibăritoare cât şi speciilor migratoare. Ele fac parte integrantă a peisajului unic de la poalele Munţilor Măcinului.
Desecarea lor precum şi desecarea Lacului Suhaia (unul din cele mai importante lacuri din punctul de vedere al migraţiei din Dobrogea de Nord) ar putea aduce daune ireversibile care afectează păsările clocitoare şi migratoare. Considerăm foarte importantă includerea acestor locuri în interiorul Parcului Naţional sau obţinerea unui statut de protecţie. Deranjul uman poate afecta deosebit de grav natura. De exemplu, un singur grup de turişti prea gălăgioşi trecând în apropierea unui cuib de şoim dunărean (specie periclitată, după clasificarea IUCN) poate cauza distrugerea pontei. Folosirea autovehiculelor de teren in scop sportiv în interiorul Parcului, precum s-a întâmplat de mai multe ori anul acesta pe Culmea Pricopanului (unii au urcat cu maşini de teren până-n vârful Vraju) pot aduce daune însemnate. Autovehiculele pot distruge foarte uşor vegetaţia şi pot avea efecte negative asupra faunei călcând reptile sau cuiburi de păsări. Considerăm important blocarea drumurilor de acces în interiorul Parcului în faţa traficului public.
07.11.2006
Asistent: Komáromi István
Coordonator: Pap Péter László
Tabel 1: Efective migratoare de păsări răpitoare diurne observate pe culmea Pricopanului în toamna anului 2006 Numele speciilor Pernis apivorus – Viespar Pandion haliaetus - Uligan pescar Milvus migrans - Gaie neagră Circaetus gallicus - Şerpar Haliaetus albicilla - Codalb Accipiter gentilis - Uliu porumbar Accipiter nisus - Uliu păsărar Accipiter brevipes - Uliu cu picioare scurte Circus aeruginosus - Erete de stuf Circus cyaneus - Erete vânăt Circus macrouros – Erete alb Circus pygargus - Erete sur Circus pyg/mac Circus sp Buteo buteo - Şorecar comun B. b. vulpinus - Şorecar comun ssp. Estică Buteo rufinus - Şorecar mare Buteo lagopus - Şorecar încălţat Buteo sp Aquila pomarina - Acilă ţipătoare mică Aquila clanga - Acvilă ţipătoare mare Aquila pom/cla Aquila nipalensis - Acvilă de stepă Aquila nip/pom Aquila heliaca - Acvilă de câmp Aquila chrysaetos - Acvilă de munte Aquila sp Hieraetus pennatus - Acvilă mică Falco tinnunculus - Vânturel roşul Falco vespertinus - Vânturel de seară Falco subbuteo - Şoimul rândunelelor Falco columbarius – Şoim de iarnă Falco cherrug - Şoim dunărean Falco peregrinus - Şoim călător Rapaces sp - specii de răpitoare neidentificate Total
14-20 Aug 193 0 14 5 0 0 0
21-27 Aug 341 0 3 2 0 0 1
28 Aug3-Sep 521 3 10 5 0 0 1
04-10 Sep 74 0 3 7 0 0 21
11-17 Sep 101 1 8 5 0 0 45
18-24 Sep 32 1 1 27 1 0 133
25 Sep01 Oct 8 4 1 16 2 6 67
02-08 Oct 4 0 0 12 0 0 92
09-15 Oct 0 0 1 2 0 4 102
16-22 Oct 0 1 0 0 0 2 70
Total
34
22
0
5
1
3
0
0
0
0
65
71 0 4 46 1 0 0
28 0 4 33 0 0 0
49 0 3 35 3 0 0
56 0 0 8 1 0 1
94 0 2 3 0 0 4
46 0 6 2 0 0 1
10 0 1 7 2 2 63
8 11 1 0 0 1 0
2 28 1 0 0 0 21
1 29 0 0 0 0 3
365 68 22 134 7 3 93
8
2
5
1
18
629
764
4577
820
1757
8581
0 0 0
0 0 0
0 1 0
0 0 0
0 0 0
1 0 0
3 0 1
9 0 0
3 1 0
5 3 3
21 5 4
7
7
1
19
51
112
76
4
2
0
279
0
0
0
0
0
1
0
0
0
1
2
0 0 0 0
0 0 0 0
0 0 0 0
0 0 0 0
0 0 0 1
0 0 0 0
0 0 0 0
6 1 1 1
1 0 0 0
0 0 0 0
7 1 1 2
0
0
0
0
0
0
0
1
0
0
1
0 6 0
0 2 0
0 5 0
0 2 0
0 23 0
0 10 8
0 1 5
1 0 8
0 0 3
0 0 3
1 49 27
0
1
1
0
1
2
13
0
0
0
18
3
0
3
1
2
16
10
4
0
0
39
0 1 0
0 0 0
0 0 2
0 0 0
0 0 0
0 0 2
0 0 1
0 0 1
1 0 3
2 0 0
3 1 9
0
0
1
3
1
0
1
0
0
8
14
393
446
649
203
360
1034
1064
4743
995
1888
11775
1274 10 41 81 3 12 532
Tabel 2: Efective migratoare de Pelecanidae, Phalacrocoridae, Ciconiiformes, Anseriformes, Gruiformes, Laridae şi Columbidae observate pe culmea pricopanului în toamna anului 2006 Numele speciilor Pelecanus onocrotalus-Pelican comun Pelecanus crispus-Pelican Creţ Phalacrocorax carbo-Cormoran mare Phalacrocorax pygmaeusCormoran mic Ardea cinerea-Stârc cenuşiu Nycticorax nycticorax-Stârc de noapte Egretta garzetta-Egretă mică Egretta alba-Egretă mare Ciconia ciconia-Barză albă Ciconia nigra-Barză neagră Grus grus-Cocor Cygnus olor-Lebădă de vară Anser anser-Gâscă de vară Anser albifrons-Gârliţă mare Anas querquedula-Raţă cârâitoare Mergus merganser-Ferestraş mare Larus ridibundus-Pescăruş râzător Larus cacchinans/michaelis Larus fuscus-Pescăruş negricios Larus sp Charadrius morinellus-Prundăraş de munte Tringa erythropus-Fluierar negru Philomachus pugnax-Bătăuş Columba oenas-Porumbel de scorbură Columba palumbus-Porumbel gulerat TOTAL
14-20 Aug
21-27 Aug
28 Aug3 Sep
4-10 Sep
642
11-17 Sep
18-24 Sep
25 Sep1 Oct
2-8 Oct
9-15 Oct
750
2112
798
45
24
14
36
31
13
8
2
6 39
5
16-22 Oct 14
4361 2
79
298
2 89
12
3
233 6 30
12550 76
8468 16
9 18 14 17694 56
5
63 73
23 94
26
1 101
26
7
50
36
6 295
1 34
4 112
58
10 199 21
30 5 116 7
1 36 5
11 46
14 5 1
59 7
4
51 8
1 22
5 1 20 3
3
8532
18762
155
969
15 48 14 38800 476 30 19 604 28 14 1 162 72 22 5 1 4 20
4
12853
Total
36 2217
2 974
1291 1572
6 74 364
90 398
1493 46796
Tabel 3: Lista speciilor de păsări observate pe Culmea Pricopanului şi pe Lacurile Sărata şi Slatina pe perioada de 14aug-22oct 2006 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
PELECANUS ONOCROTALUS PELECANUS CRISPUS PHALACROCORAX PYGMAEUS PHALACROCORAX CARBO NYCTICORAX NYCTICRAX EGRETTA GARZETTA EGRETTA ALBA ARDEA CINEREA CICONIA CICONIA CICONIA NIGRA CYGNUS OLOR ANSER ALBIFRONS ANSER ANSER ANAS PLATYRHYNCHOS ANAS QUERQUEDULA MERGUS MERGANSER HALIAETUS ALBICILLA PANDION HALIAETUS AQUILA CHRYSAETOS AQUILA HELIACA AQUILA POMARINA AQUILA CLANGA AQUILA NIPALENSIS CIRCAETUS GALLICUS HIERAAETUS PENNATUS MILVUS MIGRANS CIRCUS AERUGINOSUS CIRCUS CYANEUS CIRCUS PYGARGUS CIRCUS MACROUROS BUTEO BUTEO BUTEO VULPINUS BUTEO RUFINUS BUTEO LAGOPUS PERNIS APIVORUS ACCIPITER NISUS ACCIPITER BREVIPES ACCIPITER GENTILIS FALCO TINNUNCULUS FALCO VESPERTINUS FALCO SUBBUTEO FALCO PEREGRINUS FALCO COLUMBARIUS FALCO CHERRUG COTURNIX COTURNIX GRUS GRUS CHARADRIUS MORINELLUS VANELLUS VANELLUS TRINGA ERYTHROPUS LARUS RIDIBUNDUS LARUS CACCHINANS LARUS FUSCUS CHLDONIAS HYBRIDA COLUMBA LIVIA COLUMBA PALUMBUS COLUMBA OENAS
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80 81 82 83 84 85 86 87 88 89 90 91 92 93 94 95 96 97 98 99 100 101 102 103 104 105 106 107 108 109 110 111 112
STREPTOELIA DECAOCTO STREPTOPELIA TURTUR STRIX ALUCO BUBO BUBO ASIO OTUS ATHENE NOCTUA CAPRIMULGUS EUROPAEUS APUS APUS UPUPA EPOPS MEROPS APIASTER CORRACIAS GARRULUS DRYOCOPS MARTIUS PICUS VIRIDIS DENDROCOPOS MEDIUS DENDROCOPOS MINOR ALAUDA ARVENSIS GALERIDA CRISTATA LULLULA ARBOREA RIPARIA RIPARIA HIRUNDO RUSTICA DELICHON URBICA ANTHUS CAMPESTRIS ANTHUS TRIVIALIS ANTHUS PRATENSIS ANTHUS CERVINUS MOTACILLA ALBA MOTACILLA FLAVA TROGLODYTES TROGLODYTES PRUMOD ERITHACUS RUBECULA PHOENICUROS PHOENICURTOS PHOOCH OENANTHE OENANTHE OENANATHE ISABELLINA OENANTHE HISPANICA OENANTHE PLESHANCA SAXICOLA RUBETRA SAXICOLA TORQUATA MONTICOLA SAXATILIS TURDUS PHILOMELOS TURDUS VISCIVORUS TURDUS MERULA SYLVIA ATRICAPILLA SYLVIA COMMUNIS PHYLOSCOPUS SIBILATRIX PHYLOSCOPUS TRICHILUS PHYLOSCOPUS COLLYBITA FICEDULA PARVA PARUS MAJOR PARUS CAERULEUS PARUS LUGUBRIS SITTA EUROPEA LANIUS COLLURIO GARRULUS GLANDARIUS CORVUS MONEDULA CORVUS FRUGILEGUS
113 114 115 116 117 118 119 120 121 122
CORVUS CORNIX CORVUS CORRAX STURNBUS VULGARIS PASSER DOMESTICUS FRINGILLA COELEBS CARDUELIS CANNABINA CARDUELIS CHLORIS EMBERIZA HORTULANA EMBERIZA CITRINELLA MILLIARIA CALANDRA
Harta 1.: Teritorii de hrănire ale păsărilor răpitoare în interiorul şi în afara Parcului Naţional Munţii Măcinului – partea Nordică
Asociaţia pentru Protecţia Păsărilor şi a Naturii ”Grupul Milvus“ "Milvus Csoport" Madártani és Természetvédelmi Egyesület” “Milvus Group” Bird and Nature Protection Association office: str. Crinului 22, 540343 Tg.-Mureş, Romania Tel: +40 265 264726, E-mail:
[email protected] web: www.milvus.ro postal address: O.P. 3 C.P. 39, 540620 Tg.-Mureş, Romania
Raport de activitate Evaluarea populaţiilor de păsări din Parcul Naţional Munţii Măcinului Perioada 30 martie-6 aprilie Scop: Evaluarea efectivelor speciilor cuibăritoare de pădure Teren şi metode
Evaluarea de specii cuibăritoare de pădure s-a efectuat în partea înpădurită a Parcului Naţional Munţii Măcinului, incercându-se să se acopere toate tipurile majore de pădure. Vezi shp file ataşat. Ca metodă de lucru s-a ales metoda transectelor, cele 12 transectele fiind alese în mod randomizat din 77 de transecte în total. Fiecare transect cuprindea câte 5 puncte de observare la 300 de m îndepărtare unul de celălalt. Transectele erau orientate E-V sau V-E la 150 m de la marginea pădurii. Vezi shp file ataşat. Observatiile s-au făcut zilnic între orele 630 şi cond 830 în condiţii meteo favorabile (fără vânt şi precipitaţii). Fiecare transect era parcurs de 2 persoane. În fiecare punct s-au efectuat observaţii timp de 10 minute. În cursul observaţiilor sau notat atât speciile cântătoare cât şi cele observate vizual. La fiecare punct de observare s-a notat şi tipul vegetaţiei. Rezultate În cursul deplasării de teren am reuşi să adunăm date pe toate punctele de observaţie. S-au adunat date despre 15 specii de păsări cuibăritoare de pădure (Columba palumbus, Dendrocopos major, Dendrocopos medius, Picus canus, Erithacus rubecula, Turdus merula, Turdus phylomelos, Phyloscopus collybita, Parus major, Parus caeruleus, Sitta europea, Sturnus vulgaris, Fringilla coelebs, Carduelis chloris, Coccothraustes coccothraustes ), care îşi încep activitatea de cuibărire cel mai devreme (ocupă teritoriilor de cuibărire la sfârşitul lunii martie, începutul lui aprilie). La prima analiză a datelor se pare că habitatul mai ales procentajul copacilor bătrâni influenţează în mare parte componenta listei de specii, şi abundenţa unor specii, a căror biologie se conectează strâns de existenţa copacilor bătrâni (ciocănitori, piţigoi). Datele despre abundenţa speciilor cuibăritoare în păduri şi marimea populaţiilor acestora vor fi analizate statistic după efectuarea deplasării de teren din luna mai. Numărul persoanelor implicate: 4
Scop: Recensămâtul păsărilor răpitoare cuibăritoare pe stâncării Teren şi metode
În cursul deplasărilor de teren am vizitat toate stâncăriile care pot oferi loc de cuibărit şoimului dunărean (Falco cherrug), şorecarului mare (Buteo rufinus) şi şerparului (Circaetus gallicus). Deoarece cele două specii din urmă îşi incep cuibărtiul mai târziu ca şoimul dunărean, recensământul lor va continua şi în luna mai urmând să ne întoarcem la cuiburile găsite în luna aprilie.
Locaţia cuiburilor a fost marcată pe GPS (vezi shp file ataşat) şi au fost adunate date privind starea cuiburilor, respectiv starea lor de ocupare. Pe lângă observaţiile despre locul de cuibărit ale acestor specii am adunat date despre locurile importante de hrănire din afara limitei Parcului. Rezultate
Datorită observaţiilor de teren am reuşit să identificăm 3 perechi de şoim dunărean, 2 dintre ele cuibăresc în interiorul Parcului iar cel din urmă în vecinătatea imediată a parcului. De menţionat este că aceste 3 perechi sunt singurele perechi din România cuibăritoare cărora li se cunoaşte exact locaţia cuibului, deşi primăvara anului acesta membrii Grupul Milvus în colaborare cu Andrei Doroşencu (INCDDD) au efectuat un recensământ amplu în locurile unde ar fi posibil cuibărirea speciei. Pe lângă observaţiile legate de şoim dunărean am adunat date despre xx cuiburi de şorecar mare(vezi shp file ataşat). Recomandări şi sugestii
Este recomandat păstrarea copacilor bătrâni în păduri, deoarece pădurile mai bătrâne adăpostetsc semnificativ mai multe specii de păsări cuibăritoare, biodiversitatea avifaunei aici fiind mult mai mare. Unele specii depind de existenţa scorburilor din copaci, de ex. bufniţe, ciocănitori, piţigoi etc. Şoimul dunărean este una din cele mai periclitate specii din ţara noastră, muţii Măcinului fiind singurul loc cert de cuibărire a speciei din România. Considerăm foarte important protejarea speciei. Cele mai importante măsuri de protecţie practice sunt: păstratrea în secret locaţia cuiburilor (pe panourile informative din interiorul parcului nu ar trebui să apară specia ca cuibăritoare), devierea deranjului uman ce poate consta în prezenţa turiştilor în apropierea cuiburilor, oprirea redeschiderii carierei din apropierea Greciului. Un pericol real este jefurirea cuiburilor, puii fiind vânduţi pentru şoimărit în afara ţării. Ar fi necesar controlarea periodică a zonei de către angajaţii de pază a parcului, şi în mai ales în timpul week-end-ului, când deranjul uman poate fi cea mai mare. Păşunile şi terenurile agricole mozaicate din vecinătatea Parcului Naţional asigură o sursă de hrană neânlăturată atât pentru păsările răpitoare diurne şi nocturne cuibăritoare în Parc cât şi celor care migrează în zonă. Popândăul (Citellus citellus), hârciogul (grivan) dobrogean (Mesocricetus newtoni) şi şobolanul cenuşiu (Rattus norvegicus) sunt unele din cele mai importante animale de hrană a mai multor specii de răpitoare rare precum şoimul dunărean (Falco cherrug), acvilă mică (Hieraetus pennatus) şerparul (Circaetus gallicus), şorecarul mare (Buteo rufinus), buha (Bubo bubo). Distrugerea acestor păşuni sau schimbarea radicală a activităţilor de agricultură ar putea cauza dispariţia din zonă ale acestor specii. Considerăm foarte importantă includerea acestor teritorii în interiorul Parcului Naţional sau obţinerea unui statut de protecţie. Numărul persoanelor implicate: 8
27.04.2007
Asistent: Komáromi István
Coordonator: Pap Péter László
Asociaţia pentru Protecţia Păsărilor şi a Naturii ”Grupul Milvus“ "Milvus Csoport" Madártani és Természetvédelmi Egyesület” “Milvus Group” Bird and Nature Protection Association office: str. Crinului 22, 540343 Tg.-Mureş, Romania Tel: +40 265 264726, E-mail:
[email protected] web: www.milvus.ro postal address: O.P. 3 C.P. 39, 540620 Tg.-Mureş, Romania
Raport de activitate Evaluarea populaţiilor de păsări din Parcul Naţional Munţii Măcinului Perioada 18-26 iunie 2007 Scop: Recensământul populalaţiilor de păsări răpitoare din PN Munţii Măcinului Teren şi metode Colectarea datelor despre speciile de păsări răpitoare din interiorul şi în afara PN Munţii Măcinului s-a efectuat folosind metoda observaţiilor sincron. Conform metodei s-au făcut observaţii din mai multe locuri simultan. Punctele de observaţie au fost alese în aşa fel, încât observatorul să aibă vizibilitate bună spre teritoriul recensat (vezi shp file ataşat), adică teritoriul parcului şi zonele deschise favorabile pentru procurarea hranei pentru specii de păsări răpitoare. Pentru a alege aceste puncte s-au luat în considerare caracteristicile reliefului pe baza hărţilor 1:50000 şi a imaginilor satelitare, respectiv pe baza cunoştinţelor preliminare adunate pe teren. Pe fiecare punct de observaţie timpul colectării datelor a fost minim 3 ore. Colectarea datelor s-a făcut între orele 9-19. Datele adunate au fost introduse pe formulare standard iar mişcarea păsărilor răpitoare au fost desenate pe harţi tipărite. S-au notat numărul, sexul, vârsta tuturor speciilor de păsări răpitoare. Colectarile au fost efectuate doar în condiţii meteo favorabile Rezultate În cursul recensământutlui s-au adunat date din 16 puncte de observaţii (vezi shp. file ataşat) totalizând 46 ore de observaţii. Au fost observate 15 specii de păsări răpitoare diurne din care 13 cuibăresc în teritoriul parcului. Rezultetele preliminare arată că şorecarul mare (Buteo rufinus), şorecarul comun (Buteo buteo) şi viesparul (Pernis apivorus) sunt speciile cele mai abundente fiind observate în cel mai mare număr în majoritatea punctelor de observaţie (vezi tabelul de mai jos). Cele mai rar observate specii sunt uliul porumbar (Accipiter gentilis), uliul păsărar (Accipiter nisus), eretele de stuf (Circus aeruginosus), şoimul dunărean (Faco cherrug), şoimul rândunelelor (Falco subbuteo) şi codalbul (Haliaetus albicilla). Şoimul dunărean, specie periclitată pe plan global conform categorizării IUCN este prezentă în zonăca specie cuibăritoare. 3 perechi au început cuibăritul în primăvara anului
2007. Conform observaţiilor nici una dintre aceste perechi nu a cuibărit cu succes, nefiind observat nici o pasăre juvenilă în cuiburi sau în apropierea acestora. Motivele cuibăritului fără succes sunt probabil deranjul uman prea mare, şi la una dintre perechi semnele arată că cuibul probabil a fost jefuit. Observaţiile arată că majoritatea păsărilor răpitoare vânează în terenurile deschise din vecinătatea parcului, cele mai frecventate fiind păşunile. Date despre mărimea populaţiilor cuibăritoare vom obţine după compararea tuturor datelor adunate pe teren în anul acesta, care vor fi incluse într-un raport final al recensământului. Puncte de observatie/specii Accipiter brevipes Accipiter gentilis Accipiter nisus Aquila pomarina Buteo b. vulpinus Buteo buteo Buteo rufinus Circaetus gallicus Circus aeruginosus Falco cherrug Falco subbuteo Falco tinnunculus Haliaetus albicilla Hieraetus pennatus Pernis apivorus
1
6 1
2
2
3
2 3 3
4
5
6
3
1
2 2 1
7
8
11
12
1
3
4
1
1 1 8 2 1
1
4 2 1
3
1 1
9
10
2 1
1
1
13
2 1
14
1
15
3 3
16
1 2
17
1 4 2
4
1
3
2 4
1
1
1
19
1 2 1 1
2
3 4 1
3 6 2 1 2 1
1
1
1
18
2
1
2
1 1
2
1
1 1 1
Numărul persoanelor implicate: 9
27.07.2007
1
Asistent: Komáromi István
Coordonator: Pap Péter László
2 1
TOTAL Exemplare 15 2 1 5 1 34 39 15 2 3 2 8 1 5 20
Asociaţia pentru Protecţia Păsărilor şi a Naturii ”Grupul Milvus“ "Milvus Csoport" Madártani és Természetvédelmi Egyesület” “Milvus Group” Bird and Nature Protection Association office: str. Crinului 22, 540343 Tg.-Mureş, Romania Tel: +40 265 264726, E-mail:
[email protected] web: www.milvus.ro postal address: O.P. 3 C.P. 39, 540620 Tg.-Mureş, Romania
Raport de activitate Evaluarea populaţiilor de păsări din Parcul Naţional Munţii Măcinului 1. Scop: Recensămâtul păsărilor cântătoare cuibăritoare pe pajişti Perioada 5-12 mai 2007 Teren şi metode În cursul ieşirilor de teren am efectuat recensământ pe 5 grupuri de pajişti din punct de vedere a avifaunei: pajişti umede, zonele stepice de pe munţi cu sau fără stâncării, stepele de la poalele munţilor respectiv pajiştile secundare de vârstă mică (pârloage). Pajişti umede se găsesc în Valea Taiţa. Stepe cu stâncării se găsesc pe Culmea Pricopan şi la Greci. Stepe de deal cu pietre, dar fără stâncării se găsesc pe Culmea Pricopan, la Greci, la Cerna, Culmea Priopcea, la Mircea Vodă şi la Balabancea. Stepe de şes se găsesc la Măcin (lângă Culme Pricopan), la Greci şi la Cerna. O arie extinsă de pârloage, folosit momentan pentru păşunat este localizat la nord de Îmbulzita. Pentru recensământul de păsări cântătoare am ales şase transecte: pajiştea la nord de Îmbulzita, stepa de la poalele Culmii Pricopan, stepa de la Greci (păşunea de la poalele munţilor), o zonă la nord-est de Cerna (Priopcea şi păşunile la est), o zonă la sudest de Cerna şi două păşuni mai mici la Balabancea. În fiecare zonă am considerat toate transectele cu 500 m între ele, care trec longitudinal peste zona respectivă. Dintre transecte am ales în mod randomificat una pentru fiecare zonă. Lungimea totală a transectelor a fost: 22.97 km. Recensământul a fost completat între. Observaţiile au fost făcute între 6:00-9:00 în condiţii meteorologice favorabile (nu au fost făcute observaţii în vânt şi ploaie). Hărţile vor fi incluse în raportul final. Rezultate
Lista speciilor şi numărul exemplarelor observate pe fiecare transect vor fi incluse în raportul final. Speciile, din care am reuşit să observăm destule exemplare, ca să fie posibil analiza datelor, sunt următoarele: ciocârlia de câmp (Alauda arvensis), fâsa de câmp (Anthus campestris), pietrarul răsăritean, pietrarul sur (Oenanthe oenanthe), sfrânciocul roşiatic (Lanius collurio) şi presura sură (Miliaria calandra). În cazul ciocîrliei de câmp am obţinut estimări pentru transectul nr. 1 (pârloage) şi restul transectelor, care au fost destul de similare.În cazul pietrarului răsăritean am
obţinut densităţi pentru transectul 1, unde nu am detectat nici o pereche, şi restul transectelor, pentru transectele 2 şi 3, care erau habitatul cu cea mai mare densitate şi pentru transectele 4,5 şi 6, care conţineau atât habitat optim cât şi habitate nefolosite de specie. În sfârşit în cazul pietrarului sur am obţinut estimare pentru transectele 4,5 şi 6, care conţineau atât habitate optime cât şi habitate nefolosite de specie şi pe care am detectat 87% din totalul exemplarelor detectate. Numărul persoanelor implicate: 4
2. Scop: Identificarea celor mai importante zone pentru pasărea ogorului Perioada 7-11 mai 2007, 22 mai, 18 iunie Teren şi metode Pentru a identifica cele mai importante zone pentru pasărea ogorului am făcut observaţii la următoarele locaţii: stepa de la poalele Culmii Pricopan, stepa de la Greci (păşunea de la poalele munţilor), o zonă la nord-est de Cerna (Priopcea şi păşunile la est), o zonă la sud-est de Cerna, stepa la vest de drumul principal Măcin-Cerna (Dealul Bujorului) şi două păşuni mai mici la Balabancea. Observaţiile au fost efectuate între 7-11 mai 2007 şi au fost repetate la datele de 22 mai şi 18 iunie la păşunea de la Greci, între orele 20:30 şi 00:00. Metoda folosită a fost parcurgerea unei traseu cu maşina cu opriri la fiecare 500 m. În fiecare punct am petrecut 12 minute: în primele două minute am ascultat, dacă se aude ceva, apoi am derulat vocea păsării ogorului de pe un casetofon timp de cinci minute şi în final a urmat o altă perioadă de cinci minute în care am ascultat eventualele răspunsuri la vocea derulată. Deoarece au fost diferenţe considerabile între observaţiile din mai şi iunie în cea ce priveşte numărul exemplarelor observate în aceeaşi locaţie, nu am putut calcula o densitate pentru această specie. Rezultate
Dintre zonele cercetate pentru pasărea ogorului nu am detectat nici o pereche la fâşia de stepă de la poalele culmii Pricopan şi la păşunile de lângă Balabancea. În celălalte patru zone am avut mai multe perechi, care au răspuns la vocea derulată. În prima etapă am detectat 3 perechi la Greci, 3 perechi la nord-est de Cerna, 1 pereche la sud-est de Cerna şi 2 perechi pe Dealul Bujorului. Trebuie să accentuăm însă că sigur nu am detectat toate perechile din zonele respective. În doua etapă, pe păşunea de la Greci au fost observate 8 păsări, iar în a treia 9. La cariera Greci la data de 18 iunie erau 2 perechi. Astfel putem estima numărul perechilor cuibăritoare de pe păşunea de la Greci la 7-9 perechi. Hărţile vor fi incluse în raportul final. Numărul persoanelor implicate: 6
27.07.2007
Asistent: Komáromi István, Kovács István Coordonator: Pap Péter László
Asociaţia pentru Protecţia Păsărilor şi a Naturii ”Grupul Milvus“ "Milvus Csoport" Madártani és Természetvédelmi Egyesület” “Milvus Group” Bird and Nature Protection Association office: str. Crinului 22, 540343 Tg.-Mureş, Romania Tel: +40 265 264726, E-mail:
[email protected] web: www.milvus.ro postal address: O.P. 3 C.P. 39, 540620 Tg.-Mureş, Romania
Evaluarea populaţiilor de păsări din Parcul Naţional Munţii Măcinului Raport final 2006-2007 Studiul păsărilor din Parcul Naţional Munţii Măcinului a fost planificat şi efectuat în aşa fel încât să cuprindă nu numai perioada de cuibărire a păsărilor, ci şi perioada de migraţie. Au fost adunate date despre păsările cuibăritoare din interirorul parcului, şi în acceaşi timp au fost studiate şi speciile care cuibăresc în imediata vecinătate a parcului. În cursul studiilor efectuarte pe teren am încercat acoperim fiecare tip de habitat important pentru păsări (terenuri împădurite şi deschise).
1. Evaluarea efectivelor migratoare de Pelecanidae, Phalacrocoridae, Ciconiiformes, Anseriformes, Accipitriformes, Gruiformes, Laridae, Columbidae, Apodiadae, Meropidae, Hirundinidae şi Corvidae din Culmea Pricopanului Perioada: 12 August – 23 Octombrie Teren şi metode: Punctul de observare se localizează la 28 11' longitudine estica si 45 15' latitudine nordică, la o altitudine de 344m pe vârful Râiosa, culmea Pricopanului. Observaţiile au început în 12 august şi au durat până la 23 octombrie 2006 acoperind tot sezonul de migraţie a păsărilor răpitoare. Observaţiile directe au fost făcute cu binocluri de 10x50 şi lunete de 30x60, zilnic între orele 9 şi 19. Datele meteorologice (temperatura, direcţia şi intensitatea vântului, vizibilitatea, proporţia acoperirii cerului, precipitaţia) şi de migraţie (specia(Forsman, 1999), numărul de exemplare, vârsta, sexul direcţia, altitudinea şi intensitatea zborului, distanţa de la locul de observaţie) au fost notate pe formulare standard (SEO, 1999) folosite şi în alte locuri unde se studiază migraţia (Gibraltar, Hawk Mountain). Pe tot parcursul taberei s-au efectuat şi observaţii faunistice pe culmea Pricopanului, respectiv Lacul Sărat şi Slatina din apropierea Parcului. Rezultate Pe timpul studiului au fost observate 11.775 de păsări răpitoare aparţinând la 27 de specii (tabel 1.). Din cele 24 de specii non-răpitoare studiate 38800 de berze albe (Ciconia ciconia) şi 476 exemlare de berze negre (Ciconia nigra) au migrat peste punctul de observare (tabel 2.). Numărul participanţilor: 51 (România, Ungaria, Slovacia, Republica Cehă, Marea Britanie, Franţa)
Numele speciilor Pernis apivorus – Viespar Pandion haliaetus - Uligan pescar Milvus migrans - Gaie neagră Circaetus gallicus - Şerpar Haliaetus albicilla - Codalb Accipiter gentilis - Uliu porumbar Accipiter nisus - Uliu păsărar Accipiter brevipes - Uliu cu picioare scurte Circus aeruginosus - Erete de stuf Circus cyaneus - Erete vânăt Circus macrouros – Erete alb Circus pygargus - Erete sur Circus pyg/mac Circus sp Buteo buteo - Şorecar comun B. b. vulpinus - Şorecar comun ssp. Estică Buteo rufinus - Şorecar mare Buteo lagopus - Şorecar încălţat Buteo sp Aquila pomarina - Acilă ţipătoare mică Aquila clanga - Acvilă ţipătoare mare Aquila pom/cla Aquila nipalensis - Acvilă de stepă Aquila nip/pom Aquila heliaca - Acvilă de câmp Aquila chrysaetos - Acvilă de munte Aquila sp Hieraetus pennatus - Acvilă mică Falco tinnunculus - Vânturel roşul Falco vespertinus - Vânturel de seară Falco subbuteo Şoimul rândunelelor Falco columbarius – Şoim de iarnă Falco cherrug - Şoim dunărean Falco peregrinus - Şoim călător Rapaces sp - specii de răpitoare neidentificate Total
14-20 Aug 193 0 14 5 0 0 0
21-27 Aug 341 0 3 2 0 0 1
28 Aug3-Sep 521 3 10 5 0 0 1
04-10 Sep 74 0 3 7 0 0 21
11-17 Sep 101 1 8 5 0 0 45
18-24 Sep 32 1 1 27 1 0 133
25 Sep01 Oct 8 4 1 16 2 6 67
02-08 Oct 4 0 0 12 0 0 92
09-15 Oct 0 0 1 2 0 4 102
16-22 Oct 0 1 0 0 0 2 70
Total
34
22
0
5
1
3
0
0
0
0
65
71 0 4 46 1 0 0
28 0 4 33 0 0 0
49 0 3 35 3 0 0
56 0 0 8 1 0 1
94 0 2 3 0 0 4
46 0 6 2 0 0 1
10 0 1 7 2 2 63
8 11 1 0 0 1 0
2 28 1 0 0 0 21
1 29 0 0 0 0 3
365 68 22 134 7 3 93
8
2
5
1
18
629
764
4577
820
1757
8581
0 0 0
0 0 0
0 1 0
0 0 0
0 0 0
1 0 0
3 0 1
9 0 0
3 1 0
5 3 3
21 5 4
7
7
1
19
51
112
76
4
2
0
279
0
0
0
0
0
1
0
0
0
1
2
0 0 0 0
0 0 0 0
0 0 0 0
0 0 0 0
0 0 0 1
0 0 0 0
0 0 0 0
6 1 1 1
1 0 0 0
0 0 0 0
7 1 1 2
0
0
0
0
0
0
0
1
0
0
1
0 6 0
0 2 0
0 5 0
0 2 0
0 23 0
0 10 8
0 1 5
1 0 8
0 0 3
0 0 3
1 49 27
0
1
1
0
1
2
13
0
0
0
18
3
0
3
1
2
16
10
4
0
0
39
0 1 0
0 0 0
0 0 2
0 0 0
0 0 0
0 0 2
0 0 1
0 0 1
1 0 3
2 0 0
3 1 9
0
0
1
3
1
0
1
0
0
8
14
393
446
649
203
360
1034
1064
4743
995
1888
11775
1274 10 41 81 3 12 532
Tabel 1: Efective migratoare de păsări răpitoare diurne observate pe culmea Pricopanului în toamna anului 2006 Numele speciilor Pelecanus onocrotalus-Pelican
14-20 Aug
21-27 Aug
28 Aug3 Sep 642
4-10 Sep
11-17 Sep 750
18-24 Sep 2112
25 Sep1 Oct 798
2-8 Oct 45
9-15 Oct
16-22 Oct 14
Total 4361
comun Pelecanus crispus-Pelican Creţ Phalacrocorax carbo-Cormoran mare Phalacrocorax pygmaeusCormoran mic Ardea cinerea-Stârc cenuşiu Nycticorax nycticorax-Stârc de noapte Egretta garzetta-Egretă mică Egretta alba-Egretă mare Ciconia ciconia-Barză albă Ciconia nigra-Barză neagră Grus grus-Cocor Cygnus olor-Lebădă de vară Anser anser-Gâscă de vară Anser albifrons-Gârliţă mare Anas querquedula-Raţă cârâitoare Mergus merganser-Ferestraş mare Larus ridibundus-Pescăruş râzător Larus cacchinans/michaelis Larus fuscus-Pescăruş negricios Larus sp Charadrius morinellus-Prundăraş de munte Tringa erythropus-Fluierar negru Philomachus pugnax-Bătăuş Columba oenas-Porumbel de scorbură Columba palumbus-Porumbel gulerat TOTAL
2 89
12
3
233 6 30
12550 76
8468 16
9 18 14 17694 56
5
63 73
2 24
14
8
2
23 94
26
36
1 101
31
13
6 39
5
26
7
50
36
58
10 199 21
30 5 116 7
1 36 5
11 46
14 5 1
59 7
4
51 8
1 22
5 1 20 3
3
8532
18762
155
969
15 48 14 38800 476 30 19 604 28 14 1 162 72 22 5 1 4 20
4
12853
298 6 295
1 34
4 112
79
36 2217
2 974
1291 1572
6 74 364
90 398
Tabel 2: Efective migratoare de Pelecanidae, Phalacrocoridae, Ciconiiformes, Anseriformes, Gruiformes, Laridae şi Columbidae observate pe culmea pricopanului în toamna anului 2006
Discuţia rezultatelor Rezultatele observaţiilor asupra migraţiei efectuate în 2006 şi a anilor anteriori (2002, 2003, 2004, 2005) subliniează faptul că Munţii Măcinului sunt situaţi pe o rută importantă de migraţie, Via Pontica (ruta de migraţie, care ocoleşte Marea Neagră pe malul de V). După cunoştinţa noastră este singurul loc din ţară unde se poate observa anual în număr mare migraţia păsărilor cu zbor planat, cca 10.000 de păsări răpitoare, şi mai mult de 20000 de berze. Numărul speciilor de păsări răpitoare migratoare este foarte ridicată, nu este cunoscut nici un punct de observare a migraţiei din Europa, unde se pot observa 29 de specii de păsări răpitoare(Zalles & Bildstein, 2000). Munţii Măcinului sunt importanţi pentru migraţia păsărilor cu zbor planat, deoarece dealurile de la poalele munţilor oferă condiţii favorabile pentru formarea curenţilor de aer ascendenţi în zilele însorite iar culmile abrupte ale Pricopanului deviază vântul (în special vântul dinspre NE
1493 46796
si NV) creând curenti de aer verticali pe care păsările le utilizează pentru menţinerea altitudinii de zbor. Plasarea eolienelor la poalele Măcinului reprezintă un real şi important pericol pentru păsările migratoare (în special păsări de talie mare). Fapt cunoscut este, că speciile de păsări, care migrează în stoluri şi folosesc zborul planat se lovesc în număr mare de rotoarele eolienelor. Aceste amplasamente pot provoca daune serioase dacă se află în zone pe unde trec rute de migraţie. Eolienele pot avea un efect negativ semnificativ asupra păsărilor răpitoare migratoare şi asupra berzelor, acestea Terenurile agricole şi păşunile oferă posibilitaţi de hrănire pentru răpitoarele aflate în migraţie, iar pădurile din parc sunt folosite ca loc de înnoptare. În pădurile aflate pe versanţii culmii Pricopanului migrează anual zeci de mii de Passeriforme. Aceştia folosesc pădurile pentru a se odihni şi îşi procură hrana, care oferă energia necesară pentru drumul lung străbătut de-alungul migraţiei. Multe specii de baltă care traversează Munţii Măcinului se odihnesc şi se hrănesc pe Lacurile Sărata şi Slatina.
2. Cartarea teritoriilor de hrănire a păsărilor răpitoare diurne clocitoare în teritoriul PN, Culmea Pricopanului Teren şi metode Cartarea teritoriilor de hrănire după sezonul de cuibărit a păsărilor răpitoare diurne din Culmea Pricopanului s-au făcut din două puncte de observare fixe, situate pe vârful Râioasa respectiv Sulucu Mare. Pentru colectarea datelor s-au folosit binocluri de 10x50 şi lunete de 30x60 şi s-au întocmit formulare standard şi au fost marcate zonele importante pe hărţi 1:50.000, după care acestea vor fi trasate pe hărţi digitale folosind software GIS. Observaţiile au fost făcute zilnic între orele 9-19. Rezultate Ca urmare a studiului am delimitat mai multe arii importante de hrănire. Toate zonele neînpădurite din teritoriul PN sunt frecventate de către păsări răpitoare în căutare de hrană, dar şi unele teritorii din afara limitei Parcului sunt importante pentru procurarea hranei (vezi habitate hranire, shp file atasat). Limitele Parcului nu funcţionează ca barieră, păsările răptoare folosesc în egală măsură teritoriile de hrănirte din interiorul Parcului ca şi în afara limitei acesteia. Numărul participanţilor: 4 Discuţia rezultatelor Păsările răpitoare cuibăritoare în PN procură în mare parte din habitatele deschise din împrejurimea parcului bogate în animale de hrană: rodenţi, reptile şi insecte. Unul din cele mai importante teritorii de hrănire pentru şerpar (Circaetus gallicus), şorecar mare (Buteo rufinus), uliu cu picioare scurte (Accipiter brevipes) şi vânturel roşu (Falco tinnunculus) este culmea Pricopanului, singura zonă neîmpădurită din parc. Acestă arie este însă mult prea mică pentru a oferi destulă hrană pentru toate perechile de păsări răpitoare cuibăritoare în parc. Foarte importante sunt terenurile deshise care se află între drumul Măcin, Cerna, Mircea Vodă, Horia şi partea de V şi SV a parcului. Dintre aceste terenuri, cele mai importante sunt păşunile, care au populaţii importante de popândău (Citellus citellus).
Popândăul este principala hrană a şoimului dunărean (Falco cherrug), cea mai periclitată specie de pasăre din cele cuibăritoare în parc. Popândăul este de asemenea importantă sursă de hrană pentru acvila pitică (Hieraetus pennatus) şi şorecarul mare. Ar fi indicat să se facă monitorizarea populaţiei de popândău. În partea nordică a parcului importante locuri de hrănire sunt păşunile, care se află între drumul Măcin-Luncaviţa şi parc. Aici îşi procură hrana perechile de acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina), şerpar, acvila pitică şi şorecarul mare. Au fost observate de repetare rânduri păsări răpitoare procurându-şi hrana la NV de Măcin, iar în alt loc la V de Cerna.
3. Recensământul păsărilor cântătoare şi a ciocănitorilor din păduri: Cea mai mare parte a Parcului Naţional Munţii Măcinului este acoperit de păduri. Astfel în cadrul acestui proiect ne-am propus trei obiective pentru identificarea păsărilor cuibăritoare în păduri: 1. identificarea speciilor de păsări cuibăritoare 2. recensarea unor specii de ciocănitori respectiv păsări cântătoare, abundenţa cărora permite obţinerea unei estimări într-un timp relativ scurt În acest capitol vom descrie metodele folosite, rezultatele şi discuţia obiectivului nr. 2. Totodată vom menţiona şi speciile importante din punctul de vedere a conservării, accentuând ameninţările. Lista totală a speciilor se găseşte în Anexa 1. Acest capitol nu include păsările răpitoare. Perioada: 30. martie – 6. aprilie 2007 Teren şi metode Recensământul a fost efectuat între 30. martie – 6. aprilie 2007. Această perioadă a fost aleasă, pentru că majoritatea păsărilor cântătoare de pădure residente, parţial migratoare sau migratoare de distanţă scurtă respectiv a ciocănitorilor încep cuibăritul în această perioadă, şi detectarea respectiv identificarea lor este cel mai uşor în aceată perioadă. Astfel însă nu am obţinut date despre câteva specii, care se întorc de la teritoriile de iernare mai târziu (de ex. silvia cu cap negru, muscarii, pitulicele sfârâitore, frunzăriţa galbenă). Observaţiile au fost efectuate de la 60 de puncte. Metoda alegerii punctelor a fost următorul: am considerat toate transectele cu direcţie est-vest, cu 500 m distanţă între ei, care trec peste pădure. Am marcat punctele de la marginea pădurii a transectelor, în total 78. Am ales randomificat câte şase puncte de la marginea estică respectiv vestică a pădurii. Am completat câte 5 puncte de pe fiecare transect ales. Primul punct era la o distanţă de 150 m de la marginea pădurii, iar distanţa dintre două puncte vecine era de 300 m. Observaţiile au fost efectuate dimineaţa între 7:00-8:30, activitatea păsărilor scăzând mult după ora 9:00, care ar conduce la subestimărea densităţii. Observaţiile au fost efectuate numai în condiţii meteorologice favorabile. Pe fiecare punct de observaţie am petrecut 10 minute. Despre fiecare exemplar observat a fost notat specia, genul, dacă a fost văzut sau auzit, şi a fost încadrat într-o categorie de distanţă de la obsrevator. Am folosit 8 categorii de distanţă: 0-10 m, 10-20 m, 20-30 m, 30-40 m, 40-50 m, 50-75 m, 75-100 m şi 100-150 m. Toate observaţiile au fost efectuate de acelaşi două grupuri de câte două persoane.
Pe fiecare punct am notat timpul începerii observaţiilor. Am făcut şi o caracterizare a pădurii, notând dacă este vorba despre o pădure tânără (<30 ani), de vârstă mijlocie (30-70 ani) sau bătrână (>70 ani). Pădurile scunde de silvostepă au fost incluse în categoria de păduri tinere, încât aspectul lor din punctul de vedere a păsărilor se asemăna cel mai mult cu aceştia. Toate punctele au fost încadrate în unul dintre următoarele categorii: 1-pădure tânără, 2pădure tânără şi de vârstă mijlocie, 3- pădure de vârstă mijlocie, 4- pădure tânără şi bătrână, 5pădure de vârstă mijlocie şi bătrână, 6- pădure bătrână. Specia
F
p
Ciocănitori (Picidae) Măcălandru (Erithacus rubecula) Mierlă (Turdus merula) Sturz cântător (Turdus philomelos) Pitulice mică (Phylloscopus collybita) Piţigoi mare (Parus major) Piţigoi albastru (Parus caeruleus) Ţiclean (Sitta europaea) Gaiţă (Garrulus glandarius) Graur (Sturnus vulgaris) Cinteză (Fringilla coelebs) Florinte (Carduelis chloris) Botgros (Coccothraustes coccothraustes) Presură galbenă (Emberiza citrinella)
3,59 1,09 1,77 1,65 1,69 0,41 0,006 9,67 1,27 7,88 0,77 2,00 0,46 0,23
<0,04 0,34 0,17 0,2 0,19 0,66 0,99 <0,0003 0,28 <0,001 0,46 0,14 0,63 0,79
Tabel 3: Diferenţa în numărul exemplarelor speciilor observate între pădurile cu vârstă diferită. Datele au fost analizate cu ANOVA, resultatele significante sunt scrise cu caractere cursive
La prelucrarea datelor un punct de observaţie a fost eliminat datorită vântului puternic. Astfel am folosit datele de la 59 de puncte. Există posibilitatea, ca activitatea unor specii să se schimbe în timpul celor 90 de minute în care au fost completate observaţiile în fiecare dimineaţă. Astfel ar trebui să existe diferenţe între cele cinci puncte completate. În cazul fiecărei specii am analizat dacă este necesar excluderea unor puncte cu testul ANOVA. Aceeaşi test a fost folosit şi pentru detectarea diferenţelor dintre punctele cu păduri de vârstă diferită. În această analiză am grupat şi mai mult punctele, încât anumite vârste de păduri au fost prea puţin reprezentate: 1; 2 şi 3; respectiv 4, 5 şi 6. Pentru toate analizele statistice am folosit programul Statistica 7.0.
Specia
F
p
Ciocănitoare pestriţă mare/de stejar (Dendrocopos major/medius) Măcălandru (Erithacus rubecula) Mierlă (Turdus merula) Sturz cântător (Turdus philomelos) Pitulice mică (Phylloscopus collybita) Piţigoi mare (Parus major) Ţiclean (Sitta europaea) Cinteză (Fringilla coelebs)
0,33 1,04 1,43 0,25 1,19 0,59 0,79 1,94
0,85 0,39 0,23 0,9 0,32 0,66 0,53 0,11
Tabel 4: Diferenţa în numărul exemplarelor speciilor observate între cele cinci puncte de observaţie de pe fiecare transect. Datele au fost analizate cu ANOVA.
La estimările efectivelor am folosit metoda „distance sampling” (pentru descrierea metodei vezi Buckland et al., 1993). În analize am inclus toţi masculii, toate exemplarele, care au fost singurele observate pe punctul respectiv şi jumătate din exemplarele ai căror gen nu a fost stabilit. Pentru prelucrarea datelor am folosit programul Distance 5.0.
Rezultate: Lista speciilor respectiv numărul exemplarelor observate pe fiecare punct de observaţie se găseşte în Anexa 2. Rezultatele analizei diferenţelor dintre pădurile cu vârste diferite sunt sumarizate în Tabelul 3. Diferenţe semnificative au fost detectate în cazul ţicleanului (Sitta europaea), graurului (Sturnus vulgaris) şi a ciocănitorilor, toate cele trei arătând o preferinţă faţă de pădurile bătrâne (în cazul ţicleanului vezi Diagrama 1) În grupul „ciocănitori” toate cele 7 specii observate de pe puncte au fost incluse în analiză.
Diferenţa în numărul de ţicleni (Sitta europaea) observate între pădurile cu vârste diferite F(2, 56)=9,6785, p=0,00025 Liniile verticale arată 95% din intervalul de confidenţă 1,6 1,4 1,2 1,0 0,8 0,6 0,4 0,2 0,0 -0,2 Media num
-0,4
1
2
3
Categoria de vârstă a pădurii
Diagramă 1: Diferenţa în numărul de ţicleni (Sitta europaea) observate între pădurile cu vârstă diferite. Datele au fost analizate cu ANOVA. Categoriile de vârstă a pădurilor: 1-pădure tânără, 2conţine pădure de vârstă medie, 3-conţine pădure bătrână
În ceea ce priveşte cele 5 puncte completat în timp diferit în interiorul celor 90 de minute nu am detectat diferenţe în cazul niciunui specii. Astfel datele din toate cele cinci puncte au fost incluse în analize la fiecare specie (Tabelul 4). Speciile cu destule exemplare observate, pentru a fi posibilă analiza datelor, sunt: ciocănitoarea pestriţă mare/de stejar (Dendrocopos major/medius), măcăleandrul (Erithacus rubecula), mirela (Turdus merula), sturzul cântător (Turdus philomelos), pitulicele mică (Phylloscopus collybita), piţigoiul mare (Parus major), ţicleanul (Sitta europaea) şi cinteza (Fringilla coelebs). Observaţiile pentru graur (Sturnus vulgaris) şi botgros (Coccothraustes coccothraustes) au fost iarăşi destul de numeroase, aceste două specii însă nu au fost incluse în analize datorită numărului mare de exemplare neteritoriale.
Specia
95% Limita 95% Limita Estimare (asumând că Estimare Standard inferioară a superioară a toate exemplarele au 2 (pe km ) error intervalului de intervalului de fost detectate la dist. confidenţă confidenţă <100m)
Piţigoi mare (Parus major) Cinteză (Fringilla coelebs) Măcălandru (Erithacus rubecula) Mierlă (Turdus merula) Pitulice mică (Phylloscopus collybita) Ţiclean (Sitta europaea) Sturz cântător (Turdus philomelos)
48,11 145,77 43,09 33,72 34,97 7,89 21,65
Ciocănitoare pestriţă mare/de stejar 7,51 (Dendrocopos major/medius)
9,8 20,68 6,45 6,02 6,12 2,25 3,93
32,27 110,33 32,09 23,72 24,76 4,52 15,16
71,73 192,6 57,86 47,92 49,38 13,78 30,91
35,55 110 43,88 36 37,77 13,33 37,77
1,68
4,84
11,64
18,88
Tabel 5: Estimările densităţilor cuibăritoare a unor specii de pădure din Munţii Măcinului. La toate speciile, în afară de ciocănitori, estimările se referă la densitatea masculilor . În cazul ciocănitorilor se referă la densitatea exemplarelor. În cazul speciilor marcate cu caractere groase densităţile au fost serios subestimate.
Rezultatele estimărilor sunt sumarizate în Tabelul 5. Metoda are la bază condiţia, ca la punctul de observaţie (0 m distanţă de la observator) toate exemplarele sunt detectate. Deşi am depus un efort considerabil pentru îndeplinirea acestei condiţii, şansa ca să nu observăm toate exemplarele la această distanţă este destul de mare, iar acesta conduce la subestimări. Pentru a detecta această posibilă eroare, am calculat densitatea fiecărei specii, presupunând că în cercul cu raza de 100 m am detectat toate exemplarele (vezi ultima coloană din Tabelul 5.). Densitatea reală trebuie să fie întotdeauna mai mare, sau cel mult egal cu această estimare. Comparând cu estimarea pe baza metodei alese, se vede, că în cazul a trei specii (Sitta europaea, Turdus philomelos, Dendrocopos major/medius) datele sunt total eronate şi nu pot fi folosite. În cazul altor trei specii (Turdus merula, Erithacus rubecula, Phylloscopus collybita) estimările calculate iarăşi par a fi subestimări, încât limita inferioară a intervalului de confidenţă este mult mai mică decât acest număr. Discuţia rezultatelor: Cele mai importante specii cuibăritoare (în afara păsărilor răpitoare) identificate în pădurile din Parcul Naţional Munţii Măcinului au fost: ghionoaiele sur (Picus canus), ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius), ciocănitoarea de stejar (Dendrocopos medius), ciocănitoarea cu spate alb (Dendrocopos leucotos) respectiv muscarul mic (Ficedula parva), al cărui cuibărit însă nu este sigur. Toate cele cinci specii sunt incluse în Anexa 1 a Directivei de Păsări. Dintre aceştia două specii au populaţii semnificative în parc: ciocănitoarea de stejar cuibăreşte într-o densitate foarte mare respectiv ciocănitoarea cu spate alb are o populaţie izolată în Valea Fagilor. Toate cele cinci specii necesită lemn mort, în picioare pentru cuibărit, deoarece îşi construiesc cuibul în scorburi. Astfel de condiţii se întâlnesc în păduri bătrâne, iar necurăţarea pădurilor de lemn mort este iarăşi benefică. Şi rezultatele obţinute în acest
recensământ arată, că speciile cuibăritoare în scorburi (ciocănitorii, ţicleanul, graurul), în afară de piţigoiul mare, au o preferinţă accentuată pentru pădurile bătrâne. Un caz interesant este prezenţa ciocănitorii cu spate alb, care are o populaţie cuibăritoare izolată în Valea Fagilor. În România specia preferă făgetele, astfel cea mai apropiată populaţie este în Carpaţi. Această populaţie mică însă este ameninţată serios de exploatările forestiere din interiorul parcului, pădurile bătrâne alcătuind un procent foarte scăzut din totalul pădurilor din parc. Dacă considerăm, că specia are nevoie de fagi, iar exploatări au loc şi în zone cu fag, este uşor să dăm seama că această populaţie mică este periclitată. Trebuie să accentuăm aici, că o populaţie viabilă de ciocănitori nu poate supravieţui pe câteva hectare, cât este Zona de protecţie specială „Valea Fagilor”. Astfel dacă nu se vor lua măsuri pentru oprirea exploatărilor forestiere, va dispărea şi ciocănitoarea cu spate alb. Din păcate nu am putut colecta date pentru estimarea densităţilor cuibăritoare decât la puţine specii. Iar în cazul unora (cele cu caractere groase în Tabelul 5) am obţinut subestimări semnificative datorită unor erori de observaţie. În aceste cazuri singurul lucru ce putem afirma, că densitatea reală este egală sau cel mai probabil mai ridicată, decât cifra din ultima coloană. În afara ciocănitorilor estimările se referă la masculi, care este de obicei egal cu numărul perechilor (în cazul speciilor poligami de obicei un anumit procent a masculilor este poligam, iar aproximativ aceeaşi procent nu are pereche, vezi de ex Hasselquist ). La ciocănitori am calculat o densitate a două specii împreună (ciocănitoarea pestriţă mare şi ciocănitoarea de stejar), încât sepărarea lor pe baza vocii nu întotdeauna este posibilă. Considerăm însă, că marea majoritate a exemplarelor auzite bătând darabana a fost ciocănitoarea pestriţă mare, încât cea de stejar bate darabana foarte rar, iar am detectat astfel aproximativ 80% dintre exemplare. Majoritatea ciocănitorilor de stejar probabil nu a fost detectate. Astfel această estimare este numai una orientativă şi reflectă mai mult o densitate a ciocănitorii pestriţe mari. În acest caz densitatea nu se referă la numărul masculilor, ci la numărul exemplarelor, numărul perechilor cuibăritoare fiind jumătate. Cea mai comună specie de pădure este cinteza, densitatea masculilor cântători pe kilometru pătrat a fost între 110-193. Acesta a fost urmat de piţigoiul mare, măcălandrul, pitulicele mic şi sturzul cântător. O altă sepcie extrem de comună este botgrosul, la care însă nu am putut calcula densitatea cuibăritoare, fiindcă erau multe exemplare neteriroriale, care se mişcau mult. Date comparabile nu există deocamdată în România pentru densităţile cuibăritoare a acestor specii.
4. Recensământul păsărilor de pajişti: Pajiştile din interiorul şi din jurul Parcului Naţional Munţii Măcinului sunt esenţiale pentru multe specii de păsări protejate, ca păsările răpitoare, care se hrănesc aici, cristelul de câmp (Crex crex), pasărea ogorului (Burhinus oedicnemus), pietrarul răsăritean (Oenanthe isabellina), etc. Astfel ne-am propus: 1. Identificarea speciilor de păsări cuibăritoare 2. Completarea unui recensământ de păsări cântătoare în zonele stepice 3. Identificarea celor mai importante zone pentru pasărea ogorului
În acest capitol vom descrie metodele folosite, rezultatele şi discuţia obiectivului nr. 2 şi 3. Totodată vom menţiona şi speciile importante din punctul de vedere a conservării, accentuând ameninţările. Lista totală a speciilor se găseşte în Anexa 1. Acest capitol nu include păsările răpitoare. Teren şi metode Pajiştile din interiorul parcului pot fi încadrate în cinci grupuri din punct de vedere a avifaunei: pajişti umede, zonele stepice de pe munţi şi dealuri cu sau fără stâncării, stepele de la poalele munţilor respectiv pajiştile secundare de vârstă mică (pârloage). Pajişti umede se găsesc în Valea Taiţa. Stepe cu stâncării se găsesc pe Culmea Pricopan şi la Greci. Stepe de deal cu pietre, dar fără stâncării se găsesc pe Culmea Pricopan, la Greci, la Cerna, Culmea Priopcea, la Mircea Vodă şi la Balabancea. Stepe de şes se găsesc la Măcin (dealungul Culmii Pricopan), la Greci şi la Cerna. O arie extinsă de pârloage, folosit momentan pentru păşunat este localizat la nord de Îmbulzita. a. Recensământul de păsări cântătoare Perioada: 5-12 mai 2007 Pentru recensământul de păsări cântătoare am ales şase transecte în felul următor: am identificat zonele stepice de pe hartă şi am ales şase, care să fie recensate: pajiştea la nord de Îmbulzita, stepa de la poalele Culmii Pricopan, stepa de la Greci (păşunea de la poalele munţilor), o zonă la nord-est de Cerna (Priopcea şi păşunile la est), o zonă la sud-est de Cerna şi două păşuni mai mici la Balabancea. În fiecare zonă am considerat toate transectele cu 500 m între ele, care trec longitudinal peste zona respectivă. Dintre transecte am ales în mod randomificat una pentru fiecare zonă (shp file transecte, vezi harta). Aspectul transectelor era destul de diferit. Primul, la nord de Îmbulzita trecea preponderent peste pajişti secundare de vârstă mică (pârloage). Cea de la Pricopan (nr 3) şi Greci (nr 2) erau stepe de şes, folosite pentru păşunat. Cea de la Pricopan era mai degradată şi mai îngustă. Cele două transecte de la Cerna (nr 4 şi 5) au trecut peste stepe de calitate foarte bună de şes şi de deal cu pietre. Cele două păşuni de la Balabancea (nr 6) pot fi încadrate în categoria stepelor de deal cu pietre, dar au fost destul de degradate. Lungimea transectelor era: T1 - 3,54 km, T2 – 3,79 km, T3 – 4,32 km, T4 – 2,8 km, T5 – 4,96 km, T6 – 3,56 km. Lungimea totală a transectelor a fost: 22.97 km . Recensământul a fost completat între 5-12 mai 2007. Observaţiile au fost făcute între 6:00-9:00 în condiţii meteorologice favorabile (nu au fost făcute observaţii în vânt şi ploaie). Transectele au fost parcurse de două grupuri de câte două persoane într-o viteză lentă, constantă. Despre fiecare exemplar observat a fost notat specia, genul, dacă a fost văzut sau auzit, şi a fost încadrat într-o categorie de distanţă perpendiculară la axa transecteului. Am folosit 8 categorii de distanţă: 0-10 m, 10-20 m, 20-30 m, 30-40 m, 40-50 m, 50-75 m, 75-100 m şi 100-150 m. La estimările efectivelor am folosit metoda „distance sampling” (pentru descrierea metodei vezi Buckland et al., 1993). În analize am inclus toţi masculii, toate exemplarele, la care a fost notat că aparţin la o pereche diferită şi jumătate din exemplarele ai căror gen nu a fost stabilit. Pentru prelucrarea datelor am folosit programul Distance 5.0. b. Identificarea celor mai importante zone pentru pasărea ogorului Perioada: 7-11 mai 2007, 22 mai, 18 iunie
Pentru a identifica cele mai importante zone pentru pasărea ogorului am făcut observaţii la următoarele locaţii: stepa de la poalele Culmii Pricopan, stepa de la Greci (păşunea de la poalele munţilor), o zonă la nord-est de Cerna (Priopcea şi păşunile la est), o zonă la sud-est de Cerna, stepa la vest de drumul principal Măcin-Cerna (Dealul Bujorului) şi două păşuni mai mici la Balabancea. Observaţiile au fost efectuate între 7-11 mai 2007 şi au fost repetate la datele de 22 mai şi 18 iunie la păşunea de la Greci, între orele 20:30 şi 00:00. Metoda folosită a fost parcurgerea unei traseu cu maşina, cu opriri la fiecare 500 m. În fiecare punct am petrecut 12 minute: în primele două minute am ascultat, dacă se aude ceva, apoi am derulat vocea păsării ogorului de pe un casetofon timp de cinci minute, iar în final a urmat o altă perioadă de cinci minute în care am ascultat eventualele răspunsuri la vocea derulată. Deoarece au fost diferenţe considerabile între observaţiile din mai şi iunie, în cea ce priveşte numărul exemplarelor observate în aceeaşi locaţie, am putut calcula o densitate pentru această specie numai pe păşunea de la Greci. Rezultate: a. Recensământul de păsări cântătoare: Lista speciilor şi numărul exemplarelor observate pe fiecare transect sunt incluse în Anexa 3. Speciile, din care am reuşit să observăm destule exemplare, ca să fie posibil analiza datelor, sunt următoarele: ciocârlia de câmp (Alauda arvensis), fâsa de câmp (Anthus campestris), pietrarul răsăritean, pietrarul sur (Oenanthe oenanthe), sfrânciocul roşiatic (Lanius collurio) şi presura sură (Miliaria calandra). Rezultatele estimărilor sunt sumarizate în Tabelul 6. Metoda are la bază condiţia, ca pe linia transectului (0 m distanţă de la linie) toate exemplarele sunt detectate. Deşi am depus un efort considerabil pentru detectarea acestor exemplare, şansa ca să nu observăm toate exemplarele la această distanţă este destul de mare, iar acesta conduce la subestimări. Pentru a detecta această posibilă eroare, am calculat densitatea fiecărei specii, presupunând că în banda de 200 m (100 m în stânga şi în dreapta transectului) am detectat toate exemplarele (vezi ultima coloană din Tabelul 6.). Densitatea reală trebuie să fie întotdeauna mai mare, sau cel mult egal cu această estimare. Se vede, că în majoritatea cazurilor nu există această eroare, iar în unele cazuri avem o subestimare minoră, încât limita inferioară a intervalului de confidenţă este puţin mai mică decât acest număr. La unele specii, unde erau diferenţe clare între diferitele tipuri de habitate, şi am avut şi destule exemplare observate, am calculat densităţile şi separat pentru aceste habitate. Astfel în cazul ciocîrliei de câmp am obţinut estimări pentru transectul nr. 1 (pârloage) şi restul transectelor, care au fost destul de similare. În cazul pietrarului răsăritean am obţinut estimări pentru transectul 1, unde nu am detectat nici o pereche, şi restul transectelor, pentru transectele 2 şi 3, care erau habitatul cu cea mai mare densitate şi pentru transectele 4,5 şi 6, care conţineau atât habitat optim cât şi habitate nefolosite de specie. În sfârşit în cazul pietrarului sur am obţinut estimare pentru transectele 4,5 şi 6, care conţineau atât habitate optime cât şi habitate nefolosite de specie şi pe care am detectat 87% din totalul exemplarelor detectate.
Specia
Transecte Estimare incluse în 2 (pe km ) estimare
Ciocârlia de câmp 1-6 (Alauda arvensis) Ciocârlia de câmp 1 (Alauda arvensis) Ciocârlia de câmp 2-5 (Alauda arvensis) Fâsa de câmp 1-6 (Anthus campestris) Sfrânciocul roşiatic 1-6 (Lanius collurio) Presura sură 1-6 (Miliaria calandra) Pietrarul răsăritean 1-6 (Oenanthe isabellina) Pietrarul răsăritean 2-3 (Oenanthe isabellina) Pietrarul răsăritean 4-6 (Oenanthe isabellina) Pietrarul răsăritean 2-6 (Oenanthe isabellina) Pietrarul sur 1-6 (Oenanthe oenanthe) Pietrarul sur (Oenanthe oenanthe)
4-6
95% Limita 95% Limita Estimare (asumând că Standard inferioară a superioară a toate exemplarele au error intervalului de intervalului de fost detectate la dist. confidenţă confidenţă <100m)
36,93
9,85
19,19
71,04
26
114,72
21,33
78,97
166,65
55,7
25,06
6,56
13,14
47,78
21,02
10,88
2,69
5,99
19,76
5,86
14,01
2,8
8,76
22,41
8,69
22,08
6,23
11,03
44,19
18,47
27,04
8,56
12,78
57,19
13,04
44,38
6,82
32,56
60,5
23,45
18,96
5,37
7,09
50,65
9,73
31,97
8,26
16,99
60,15
15,38
16,74
6,77
6,72
41,69
8,26
2 4,69
5 ,3
13,79
44,22
14,6
Tabel 6: Estimările densităţilor cuibăritoare a unor specii de Stepă di n Munţii Măcinului. Estimările se referă la densitatea masculilor.
b. Identificarea celor mai importante zone pentru pasărea ogorului Dintre zonele cercetate pentru pasărea ogorului nu am detectat nici o pereche la fâşia de stepă de la poalele Culmii Pricopan şi la păşunile de lângă Balabancea. În celălalte patru zone am avut mai multe perechi, care au răspuns la vocea derulată. În prima etapă am detectat 3 perechi la Greci, 3 perechi la nord-est de Cerna, 1 pereche la sud-est de Cerna şi 2 perechi pe Dealul Bujorului. Trebuie să accentuăm însă că sigur nu am detectat toate perechile din zonele respective. În a doua etapă, pe păşunea de la Greci au fost observate 8 păsări, iar în a treia 9. La cariera Greci la data de 18 iunie erau 2 perechi. Astfel putem estima numărul perechilor cuibăritoare de pe păşunea de la Greci la 7-9 perechi şi densitatea perechilor la 2-3 perechi/km2.
Discuţia rezultatelor: O specie importantă identificată în pajiştile umede din Valea Taiţa a fost cristelul de câmp (Crex crex). Deşi este prezentă în număr destul de mic, totuşi considerăm importantă prezenţa acestuia, fiind o specie cuibăritoare rară în Dobrogea. Necesită menţinerea pajiştilor umede. Zonele stepice cu stâncării şi pietrişuri sunt caracteristice Munţilor Măcinului şi au o importanţă considerabilă pentru multe specii de păsări importante. Dintre ei putem menţiona ciocârlia de pădure (Lullula arborea), pietrarul negru (Oenanthe pleschanka), mierla de piatră (Monticola saxatilis) şi presura de grădină (Emberiza hortulana), care toţi au efective importante în interiorul şi vecinătatea parcului. Pietrarul negru în România cuibăreşte numai în Dobrogea. Dintre speciile de stâncării prezente trebuie să amintim buha (Bubo bubo) şi corbul (Corvus corax). Aceste habitate însă sunt ameninţate de mai mulţi factori. Transformarea pajiştilor în păduri se poate întâmpla natural, dar există şi multe plantaţii, mai ales pe Culmea Pricopan. Înfiinţarea unor noi plantaţii ar afecta grav aceste specii. O altă ameninţare este invazia pajiştilor de unele specii străine. O astfel de specie este cenuşarul (Ailanthus altissima), care a început să invadeze deja pajiştile şi va avea efecte serioae, dacă nu se vor lua măsuri urgente. Carierele nu numai conduc la dispariţia unor habitate, dar sunt şi o sursă de deranj important. Stepele de la poalele munţilor şi de dealuri mai plate au şi ei câteva specii caracteristice importante. Aici cuibăresc efective importante a păsării ogorului, a fâsei de câmp şi a pietrarului răsăritean. Cele mai importante ameninţări pentru acest tip de habitat sunt transformarea lor în terenuri agricole şi deranjul uman. În cadrul recensământului de păsări cântătoare am obţinut estimări pentru mai multe specii importante şi pentru câteva specii comune de pajişte. Specia cu cea mai mare densitate a fost ciocârlia de câmp. Acest lucru s-a datorat însă în primul rând transectului nr.1, care a trecut peste o pajişte secundară de vârstă mică (pârloage) şi aici densitatea a fost considerabil mai mare, decât pe celălalte zone recensate (114,72±21,33 SE masculi/km2 în zona 1 respectiv 25,06±6,56 SE masculi/km2 în restul zonelor). Putem afirma deci că ciocârlia de câmp are o preferinţă clară faţă de acest tip de habitat. Alte două specii comune recensate, care au avut o distribuţie aproximativ egală în toate zonele, au fost sfrânciocul roşiatic şi presura sură. Estimările pentru sfrânciocul roşiatic însă foarte probabil sunt subestimări, datorită faptului că recensământul a avut loc între 5-12 mai, iar exemplarele speciei încep să se întoarcă pe teritoriile de cuibărit abia la începutul lunii mai. Astfel cu siguranţă nu au sosit înapoi toate perechile şi densitatea reală este mai ridicată. Sfrânciocul roşiatic, deşi este o specie foarte comună în România, este inclusă în Anexa 1 a Directivei Păsări. O altă specie inclusă în Anexa 1 a Directivei Păsări este fâsa de câmp, care deasemenea este destul de comună în sudul ţării. Cele două specii de pietrari ocupă habitate puţin diferite. Pietrarul răsăritean preferă stepele joase şi plate, şi cuibăreşte de obicei în găurile popândăului (Spermophilus citellus). Deşi nu este inclus în Anexa 1 a Directivei Păsări, considerăm că este o specie importantă, în ţară cuibărind numai în Dobrogea. Densitatea perechilor calculată pentru toate zonele recensate era 27,04±8,56 SE perechi//km2. Nu am observat însă nici o pereche pe pârloagele din zona 1, acest tip de habitat fiind ocolit în totalitate de specie. Excluzând acest transect obţinem o estimare de 31,97±8,26 SE perechi//km2. Habitatul optim pentru specie a fost stepa de câmpie, plată (păşunile de la Greci şi dealungul Culmii Pricopanului). Aici densitatea a atins
44,38±6,82 SE perechi//km2. În celălalte trei zone, unde era o alternanţă a habitatului optim şi a stepelor de deal cu pietrişuri, densitatea perechilor cuibăritoare era 18,96±5,37 SE perechi//km2. Pietrarul sur este o specie cuibăritoare în toată ţara, preferând habitatele deschise cu pietrişuri. Acesta însă nu exclude să apare şi în alte tipuri de habitate deschise. Astfel cele mai importante efective din zonele recensate au cuibărit pe dealurile cu pietriş. Densitatea pe transectele 4, 5 şi 6 (alternanţă de două habitate de stepă) era considerabil mai mare, decât incluzând toate transectele (24,69±5,3 SE perechi//km2 respectiv 16,74±6,77 perechi//km2). Pasărea ogorului a fost identificată în patru dintre cele şase zone cercetate. Aceştia sunt Păşunea de la Greci, Dealul Bujorului şi cele două zone cu stepe de lângă Cerna. Nu am găsit nici o pereche la Păşunea dealungul Culmii Pricopanului şi la Păşunile de lângă Balabancea. Credem, că deranjul uman ar putea fi cauza lipsei speciei de la aceste două locaţii. Deşi nu am reuşit să identificăm toate perechile cuibăritoare în toate cele patru zone, considerăm că cuibăresc efective semnificative pe toate cele patru şi ar merita să fie protejate. Zonele stepice cu copaci răzleţe sau cele graniţă între stepă şi pădure răzleţă pentru cuibărirea dumbrăveancăi (Corracias garrulus), a piţigoiului de livadă (Parus lugubris) şi a sfrânciocului cu cap roşu (Lanius senator), care cuibăresc doar în Dobrogea sau numai în câteva locuri sudice din ţară.
5. Recensământul păsărilor răpitoare cuibăritoare în parc Perioada: 18-26 iunie Teren şi metode Colectarea datelor despre speciile de păsări răpitoare din interiorul şi în afara PN Munţii Măcinului s-a efectuat folosind metoda observaţiilor sincron. Conform metodei s-au făcut observaţii din mai multe locuri simultan. Punctele de observaţie au fost alese în aşa fel, încât observatorul să aibă vizibilitate bună spre teritoriul recensat (Puncte observ. răpitoare, vezi shp file ataşat), adică teritoriul parcului şi zonele deschise favorabile pentru procurarea hranei pentru specii de păsări răpitoare. Pentru a alege aceste puncte s-au luat în considerare caracteristicile reliefului pe baza hărţilor 1:50000 şi a imaginilor satelitare, respectiv pe baza cunoştinţelor preliminare adunate pe teren. Pe fiecare punct de observaţie timpul colectării datelor a fost minim 3 ore. Colectarea datelor sa făcut între orele 9-19. Datele adunate au fost introduse pe formulare standard iar mişcarea păsărilor răpitoare au fost desenate pe harţi tipărite. S-au notat numărul, sexul, vârsta tuturor speciilor de păsări răpitoare. Colectarile au fost efectuate doar în condiţii meteo favorabile: vreme bună, fără precipitaţii şi vânt puternic, condiţii de vizibilitate bună.
Rezultate În cursul recensământutlui s-au adunat date din 19 puncte de observaţii (Tabel 7).Au fost observate 15 specii de păsări răpitoare diurne din care 12 cuibăresc în teritoriul parcului. Datelor adunate în cursul recensământului speciilor de păsări răpitoare le-au fost adăugate şi rezultatele observaţiilor făcute în timpul celorlalte recensăminte, şi au fost luate în considerare la calcularea efectivelor cuibăritoare (Tabel 8). Rezultetele arată că şorecarul comun (Buteo buteo), şorecarul mare (Buteo rufinus), şi viesparul (Pernis apivorus) şi vânturelul roşu (Falco tinnunculus) sunt speciile cele mai abundente fiind observate în cel mai mare număr în majoritatea punctelor de observaţie (Tabel 7). Cele mai rar observate specii sunt uliul porumbar (Accipiter gentilis), uliul păsărar (Accipiter nisus), eretele de stuf (Circus aeruginosus), şoimul dunărean (Faco cherrug), şoimul rândunelelor (Falco subbuteo) şi codalbul (Haliaetus albicilla). Codalbul (Haliaetus albicilla) nu cuibăreşte în teritoriul parcului, este observat doar ocazional în zonă. Eretele de stuf (Circus aeruginosus) şi uliul păsărar (Accipiter gentilis) este obervat regulat în zonă, dar nu cuibăreşte în parc ci în apropierea acestuia. Unul dintre cele mai rare specii cuibăritoare este şoimul dunărean (Falco cherrug), care are nevoie de cea mai mare atenţie atât ca şi monitorizare, cât şi acţiuni concrete de conservare. Puncte de observatie/specii Accipiter brevipes Accipiter gentilis Accipiter nisus Aquila pomarina Buteo b. vulpinus Buteo buteo Buteo rufinus Circaetus gallicus Circus aeruginosus Falco cherrug Falco subbuteo Falco tinnunculus Haliaetus albicilla Hieraetus pennatus Pernis apivorus
1
6 1
2
2
3
2 3 3
4
5
6
3
1
2 2 1
7
11
12
1
3
4
1
1 1 8 2 1
1
4 2 1
8
3
1
9
10
2 1
1
1
13
2 1
14
3 3 1
15
3 3
16
1 2
17
1 4 2
18
19
1 2 1 1
2
3 4 1
3 6 2
TOTAL Exemplare 15 2 1 5 1 35 41 16
1
2
2 1
3 2 8 1
2
5
1
20
1 1 1
4
1
2 1
3
4
2
1 1
1 1
1
1
2
1
2
1
Tabel 7: speciile de păsări răpitoare observate din punctele sincron.
1
1
1
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15.
Specii Accipiter brevipes Accipiter gentilis Accipiter nisus Aquila pomarina Buteo b. vulpinus Buteo buteo Buteo rufinus Circaetus gallicus Circus aeruginosus Falco cherrug Falco subbuteo Falco tinnunculus Haliaetus albicilla Hieraetus pennatus Pernis apivorus
Total perechi cuibăritoare în parc 10-12 3-5 0, cuibăreşte doar în apropierea parcului 3-5 0-1 25-30 20-25 5-7 0, 1 pereche cuibăreşte la lacurile sărate 2-3 2-3 10-15 nu cuibăreşte în parc 6-8 perechi 10-15 perechi
Tabel 8: efective de păsări răpitoare cuibăritoare în interiorul şi în apropierea PN Munţii Măcinului
Discuţia rezultatelor: Munţii Măcinului adăpostesc 13 specii de păsări răpitoare, se poate afirma că este unul din cele mai bine zone din punctul de vedere a cuibăritului răpitoarelor ca număr de specii şi ca număr de perechi la unele specii (Buteo rufinus, Falco cherrug). Speciile de păsări răpitoare prezente în parc cuibăresc, pe stâncării (Buteo rufinus, Falco tinnunculus, Falco cherrug), pe copaci bătrâni din pădurile parcului (Aquila pomarina, Circaetus gallicus, Hieraetus pennatus, Buteo buteo, Pernis apivorus, Accipiter gentilis) sau pe copaci din marginea pădurilor şi pe şiruri de copaci (Accipiter brevipes, Falco subbuteo). Teritoriile de cuibărire a speciilor mai importante pentru parc sunt vizibile pe shp. file-uri ataşate. Perechile de şorecar mare (Buteo rufinus) (20-25) din parc cuibăresc în număr semnificativ pe stânci, dar unele perechi cuibăresc şi pe copaci. Specia este una tipică de stepă, fiind prezent pe tot teritoriul Dobrogei, dar în număr atât de mare ca în parc, în puţine locuri. Putem aminti specia ca cea mai caracteristică specie pentru parc. O altă specie caracteristică pentru parc este şerparul (Circaetus gallicus). Acesta cuibăreşte (5-7 perechi) în pădurile din parc. Partea cea mai semnificativă a dietei speciei o reprezintă reptilele, conservarea reptilelor în parc şi în jurul acestui ajută şi la conservarea şorecarului. Este important păstrarea copacilor bătrâni din păduri, care oferă loc de cuibărit prielnice pentru această specie, dar şi pentru alte specii. Uliul cu picioare scurte (Accipiter brevipes) are o populaţie cuibăritoare semnificativă în parc (10-12 perechi). Specia fiind prezent în număr mai mare numai în Dobrogea şi în Partea de S a ţării numai pe alocuri, conservarea speciei este importantă pe nivel naţional. Acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina) cuibăreşte în număr mic în parc (3-5 perechi). Populaţia speciei din Dobrogea este mică (40-60 perechi), din acestă cauza populaţia din parc este semnificativă pentru Dobrogea. Pentru păstrarea populaţiei din parc este nevoie de prezenţa copacilor bătrâni şi teritorii de hrănire bogate în populaţii de şoarece de câmp (Microtus arvalis).
Acvila pitică (Hieraetus pennatus) cuibăreşte (6-8 perechi) în număr semnificativ în pădurile din parc. Acesta se hrăneşte de obicei cu specii de păsări cântătoare, dar o parte semnificativă din dieta ei este alcătuită de popândău. Pentru conservarea speciei este important prezenţa copacilor bătrâni din păduri şi menţinerea pajiştilor cu popândău. Viesparul (Pernis apivorius) este prezent în parc (10-15 perechi), dar fiind o specie larg răspândită în ţară nu reprezintă o specie de deosebit interes pentru parc. Şorecarul comun (Buteo buteo) este o specie larg răspândită pe tot teritoriul ţării, populaţia cuibăritoare în parc nu reprezintă un areal foarte important pentru conservarea speciei. Vânturelul roşu (Falco tinnunculus) cuibăreşte în număr mare în parc. Deoarece populaţia speciei pe nivel de ţară este în descreştere datorită tăierii şirurilor de plopi (important loc de cuibărire pentru specie) de lângă drumuri, este importantă protejarea speciei în alte habitate de cuibărire, ca de ex. stâncăriile. Şoimul dunărean (Falco cherrug), specie periclitată pe plan global conform categorizării IUCN este prezentă în zonă ca specie cuibăritoare. 3 perechi au început cuibăritul în primăvara anului 2007. Conform observaţiilor nici una dintre aceste perechi nu a cuibărit cu succes, nefiind observat nici o pasăre juvenilă în cuiburi sau în apropierea acestora. Motivele cuibăritului fără succes sunt probabil deranjul uman prea mare, şi la una dintre perechi semnele arată că cuibul probabil a fost jefuit. Observaţiile arată că majoritatea păsărilor răpitoare vânează în terenurile deschise din vecinătatea parcului, cele mai frecventate fiind păşunile cu populaţii de popândău. Numărul participanţilor: 9
Concluzii finale • • • •
Parcul Naţional Munţii Măcinului se află pe o rută importantă de migraţie (Via Pontica), anual trecând aici mai mult de 10.000 de păsări răpitoare şi mai mult de 20.000 de berze, respectiv numărul altor specii de păsări migratoare este semnificativ. Păsările migratoare se hrănesc şi înnoptează în parc şi în teritoriile învecinate cu acesta. Plasarea eolienelor în apropierea Munţilor Măcinului reprezintă un pericol real pentru păsările migratoare cu zbor planat Din cele 13 specii de păsări răpitoare cuibăritoare în PN Munţii Măcinului cele mai caracteristice zonei sunt: şerparul (Circaetus gallicus), uliul cu picioare scurte (Accipiter brevipes), şorecarul mare (Buteo rufinus) şi acvila pitică (Hieraetus pennatus).
Cea mai importantă specie este şoimul dunărean (Falco cherrug), Munţii Măcinului fiind ultimul loc unde de unde avem date certe asupra cuibăririi speciei. • Terenurile deschise din interiorul parcului sunt mult prea mici pentru a susţine populaţia de păsări răpitoare cuibăritoare în parc. • Păsările răpitoare cuibăritoare în parc se hrănesc şi în afara parcului, zone importante pentru procurarea hranei sunt: pe Culmea Pricopan, între drumul Măcin, Cerna, Mircea Vodă, Horia şi partea de V şi SV a parcului, între drumul Măcin-Luncaviţa şi parc, la NV de Măcin, iar în alt loc la V de Cerna. • Păşunile cu popândăi sunt unele din cele mai importante teritorii de hrănire pentru mai multe specii (Falco cherrug, Buteo rufinus, Hieraetus pennatus). • Cele mai importante specii de păsări nonrăpitoare (Picus canus, Dryocopus martius, Dendrocopos medius, Dendrocopos leucotos, Ficedula parva) cuibăritoare în păduri necesită prezenţa lemnului mort. • Ciocănitoarea cu spatele alb (Dendrocopos leucotos) este cea mai ameninţată specie de pădure, dacă se fac exploatări forestiere. • Conform recensământului efectuat, ele mai comune specii de pădure sunt: cinteza (Fringilla coelebs), piţigoiul mare (Parus major), măcăleandrul (Erithacus rubecula), pitulicele mic (Phylloscopus collybita) şi sturzul cântător (Turdus phylomelos). • Cristelul de câmp (Crex crex) cuibăreşte în pajiştile umede din Valea Taiţa. Prezenţa sa este importantă, fiindcă specie cuibăreşte rar în Dobrogea. • Speciile reprezentative zonelor stepice cu stâncării şi pietrişuri una dintre cele mai importante şi caracteristice habitate din Munţilor Măcinului sunt: ciocârlia de pădure (Lullula arborea), pietrarul negru (Oenanthe pleschanka), mierla de piatră (Monticola saxatilis) şi presura de grădină (Emberiza hortulana), care toţi au efective importante în interiorul şi vecinătatea parcului. • Cenuşarul (Ailanthus altissima) a început să invadeze deja pajiştile punând în pericol aceste habitate foarte importante pentru păsări. • Carierele nu numai conduc la dispariţia unor habitate, dar sunt şi o sursă de deranj important, mai în cazul speciilor de păsări, care cuibăresc în stâncării (Falco cherrug, Bubo bubo). • Cele mai comune specii de stepă sunt: ciocârlia de câmp (Alauda arvensis), sfrânciocul roşiatic (Lanius collurio) şi presura sură (Miliaria calandra). • Caracteristice stepei din măcin sunt şi cele 2 specii de pietrari: pietrarul sur (Oenanthe oenanthe) şi cel răsăritean. Pietrarul răsăritean preferă stepele joase şi plate, şi cuibăreşte de obicei în găurile popândăului (Spermophilus citellus). Deşi nu este inclus în Anexa 1 a Directivei Păsări, considerăm că este o specie importantă, în ţară cuibărind numai în Dobrogea. • Efective semnificative de pasărea ogorului (Burhinus oedicnemus) cuibăresc în Păşunea de la Greci, Dealul Bujorului şi pe cele două zone cu stepe de lângă Cerna. •
Acţiuni de conservare recomandate: •
Lărgirea suprafeţei parcului sau administratea SPA-ului Munţii Măcinului.
•
Monitorizarea perechilor de şoim dunărean (Falco peregrinus) pe timpul clocitului, nedivulgarea locurilor de cuibărit a speciei (nu este indicat să apară specia ca cuibăritor nici măcar pe panouri informative).
•
Monitorizarea şi susţinerea păşunilor cu popândău (Citellus citellus).
•
Controlarea sau deviarea traficului de turişti în apropierea cuiburilor de păsări răpitoare (în special la şoim dunărean).
•
În cazul apariţiei unor specii ca cuibăritor, de ex acvilă de câmp (Aquila heliaca), crearea unei zone de protecţie în jurul cuibului.
•
Oprirea exploatărilor forestiere, ami ales a tăierii copacilor bătrâni (importante din cauza scorburilor şi pentru cuibărirea păsărilor răpitoare).
•
Oprirea exploatărilor de piatră din cariere.
•
Oprirea amlasării eolienelor.
•
Oprirea expansiunii oţetarului (Ailanthus altissima).
•
Închiderea drumurilor cu bariere în faţa accesului public, în special pe culmea Pricopan.
Literatură: •
Buckland S.T., Anderson D.R., Burnham K.P., Laake J.L., 1993: Distance Sampling: Estimating Abundance of Biological Populations, Chapman and Hall, London
•
Forsman, D. 1999, The raptors of Europe and the middle East, T& D Poyser
•
SEO 1999, Programa migres, Seguimentedo de la migration en el estrecho ano 1999, SEO Madrid Zalles, J. I., and Bildstein, K. 2000. Raptor Watch: A global directory of raptor migration sites, Bird Life Conservation series No. 9, Cambridge, England and Hawkmountain Sanctuary USA
•
25.11.2007
Asistent: Komáromi István, Kovács István Coordonator: Pap Péter László
Anexa 1
Nr. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45
Lista speciilor de păsări observate în interiorul şi împrejurimea Parcului Naţional Munţii Măcinului, observaţii faunistice 1998-2007 Denumire românească Denumire ştiinţifică Statut* Cuibăritor** IUCN WBD 462/2001 Cufundar polar E Gavia arctica LC I III Corcodel mic R VP Tachybaptus ruficollis LC IV Corcodel mare R VP Podiceps cristatus LC IV Corcodel cu gât negru R Podiceps nigricollis LC IV Cormoran mare RC Phalacrocorax carbo LC IV Cormoran mic RC Phalacrocorax pygmeus LC III Pelican comun RC, P Pelecanus onocrotalus LC I III Pelican creţ R Pelecanus crispus VU I III Buhai de baltă R VP Botaurus stellaris LC I III Stârc pitic R VP Ixobrychus minutus LC I III Stârc de noapte RC, P Nycticorax nycticorax LC I III Stârc galben R Ardeola ralloides LC I III Egretă mică RC Egretta garzetta LC I III Egretă mare RC Egretta alba LC I III Stârc cenuşiu RC,P Ardea cinerea LC I Stârc roşu R Ardea purpurea LC I III Barză neagră C,P C Ciconia nigra LC I III Barză albă F,P VP Ciconia ciconia LC I III Ţigănuş R Plegadis falcinellus LC I Lopătar R Platalea leucorodia LC I Lebădă de vară RC VP Cygnus olor LC II/2 III Lebădă de iarnă E Cygnus cygnus LC I III Gâscă de semănătură E Anser fabalis LC II/1 Gârliţă mare P Anser albifrons LC II/2 Gâscă de vară P Anser anser LC II/1 Gâscă cu gât roşu P Branta ruficollis LC I III Călifar roşu R VP Tadorna ferruginea LC I III Călifar alb R VP Tadorna tadorna LC III Raţă fluierătoare P Anas penelope LC II/1 *III Raţă pestriţă P Anas strepera LC II/1 Raţă mică P Anas crecca LC II/1 Raţă mare F VP Anas platyrhynchos LC II/1 Raţă suliţar P Anas acuta LC II/1 Raţă cârâitoare P Anas querquedula LC II/1 Raţă lingurar P Anas clypeata LC III/2 Raţă cu ciuf P Netta rufina LC II/2 Raţă cu cap castaniu P Aythya ferina LC II/1 Raţă roşie P Aythya nyroca NT I Raţă moţată P Aythya fuligula LC II/1 Ferăstraş mare P Mergus merganser LC II/2 Viespar RC,P C Pernis apivorus LC I III Gaie neagră P C? Milvus migrans LC I III Codalb RC VP Haliaeetus albicilla LC I *III Hoitar E Neophron percnopterus LC I III Vultur sur E Gyps fulvus LC I III
Bern II III III II III II II II II II II II II II III II II II II II III II III III III II II II III III III III III III III III III III III III II II II II II
Bonn II
II I I II II
II II II II II II
II II II II II II II II II II II II II II I
Anexa 1 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80 81 82 83 84 85 86 87 88 89 90 91 92 93
Şerpar Erete de stuf Erete vânăt Erete alb Erete sur Uliu porumbar Uliu păsărar Uliu cu picioare scurte Şorecar comun Şorecar mare Şorecar încălţat Acvilă ţipătoare mică Acvilă ţipătoare mare Acfvilă de stepă Acvilă de câmp Acvilă de munte Acvilă mică Uligan pescar Vânturel mic Vânturel roşu Vânturel de seară Şoim de iarnă Şoimul rândunelelor Şoim dunărean Şoim călător Potârniche Prepeliţă Fazan Cârstel de baltă Cristel de câmp Găinuşă de baltă Lişiţă Cocor Scoicar Piciorong Ciocîntors Pasărea ogorului Prundăraş gulerat mic Prundăraş de sărătură Prundăraş de munte Nagâţ Fugaci mic Fugaci de ţărm Bătăuş Becaţină comună Sitar de pădure Sitar de mal Culic mare
Circaetus gallicus Circus aeruginosus Circus cyaneus Circus macrourus Circus pygargus Accipiter gentilis Accipiter nisus Accipiter brevipes Buteo buteo Buteo rufinus Buteo lagopus Aquila pomarina Aquila clanga Aquila nipalensis Aquila heliaca Aquila chrysaetos Hieraaetus pennatus Pandion haliaetus Falco naumanni Falco tinnunculus Falco vespertinus Falco columbarius Falco subbuteo Falco cherrug Falco peregrinus Perdix perdix Coturnix coturnix Phasianus colchicus Rallus aquaticus Crex crex Gallinula chloropus Fulica atra Grus grus Haematopus ostralegus Himantopus himantopus Recurvirostra avosetta Burhinus oedicnemus Charadrius dubius Charadrius alexandrinus Charadrius morinellus Vanellus vanellus Calidris minuta Calidris alpina Philomachus pugnax Gallinago gallinago Scolopax rusticola Limosa limosa Numenius arquata
RC,P RC,P P,OI P P R P RC F F P,OI RC,P P P R,P E RC,P P E F,P P P,OI R,P R P R R RC R R R F E E R R RC R R E RC R R R R R RC R
C VP
C C? C C C C
C
C
C C C VP C VP VP VP VP
VP VP VP VP
VP
LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC VU LC VU LC LC LC VU LC NT LC LC EN LC LC LC LC LC NT LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC NT LC
I I I I I
I I I I I I I I I I I I I I II/1 II/2 II/1 II/2 I II/2 II/1 I II/2 I I I I I II/2
III III III *III III IV IV III IV III IV III *III III *III III III III *III IV III III IV *III III
IV III
III IV III III III IV III III IV III
I II/1 II/1 II/2 II/2
III III
II II II II II II II II II II II II II II II II II II II II II II II II II III III III III II III III II IIII II II II II II II III II II III III III III III
II II II II II II II II II II II II II II II II II II II II II II II II II II
II II II II II II II II II II II II II II II
Anexa 1 94 95 96 97 98 99 100 101 102 103 104 105 106 107 108 109 110 111 112 113 114 115 116 117 118 119 120 121 122 123 124 125 126 127 128 129 130 131 132 133 134 135 136 137 138 139 140 141
Fluierar negru Fluierar cu picioare roşii Fluierar de lac Fluierar cu picioare verzi Fluierar de zăvoi Fluierar de mlaştină Fluierar de munte Pescăruş mic Pescăruş râzător Pescăruş sur Pescăruş negricios Pescăruş pontic Pescăruş mediteran Pescăriţă mare Chiră de baltă Chirighiţă cu obraji albi Chirighiţă neagră Porumbel de stâncă Porumbel de scorbură Porumbel gulerat Guguştiuc Turturică Cuc Ciuş Buhă Cucuvea Huhurez mic Ciuf de pădure Ciuf de câmp Caprimulg Drepnea mare Drepnea neagră Pescăraş albastru Prigorie Dumbrăveancă Pupăză Capîntortură Ghionoaie sură Ghionoaie verde Ciocănitoare neagră Ciocănitoare pestriţă mare Ciocănitoare de grădini Ciocănitoare de stejar Ciocănitoare cu spate alb Ciocănitoare pestriţă mică Ciocârlie de bărăgan Ciocârlie de stol Ciocârlan
Tringa erythropus Tringa totanus Tringa stagnatilis Tringa nebularia Tringa ochropus Tringa glareola Actitis hypoleucos Larus minutus Larus ridibundus Larus canus Larus fuscus Larus cachinnans Larus michahellis Sterna caspia Sterna hirundo Chlidonias hybridus Chlidonias niger Columba livia f. domestica Columba oenas Columba palumbus Streptopelia decaocto Streptopelia turtur Cuculus canorus Otus scops Bubo bubo Athene noctua Strix aluco Asio otus Asio flammeus Caprimulgus europaeus Tachymarptis melba Apus apus Alcedo atthis Merops apiaster Coracias garrulus Upupa epops Jynx torquilla Picus canus Picus viridis Dryocopus martius Dendrocopos major Dendrocopos syriacus Dendrocopos medius Dendrocopos leucotos Dendrocopos minor Melanocorypha calandra Calandrella brachydactyla Galerida cristata
RC R R R R RC R E RC R R RC RC E RC F R RC R,P F,P A F A R R RC F RC E F E R,P R F,P RC F RC RC RC RC F RC F R R R RC RC
VP C C C C C C C C C C C C
VP C C C C C C C C C C C C VP VP C
LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC NT LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC
II/2 II/2 II/2 I I II/2 II/2 II/2
I I I I
IV IV IV IV IV III IV III IV IV IV IV IV III III III III
II/2 II/1 II/2 II/2
I
I I
I I
I I I I I I I
IV IV III IV IV IV III III IV IV III IV III III III IV III IV III III III IV III III
III III II III II II II II III III III III III II II II II III III III III III II II II II II II II II III II II II II II II II II II II II II II II II III
II II II II II II II
II
II
II II
Anexa 1 142 143 144 145 146 147 148 149 150 151 152 153 154 155 156 157 158 159 160 161 162 163 164 165 166 167 168 169 170 171 172 173 174 175 176 177 178 179 180 181 182 183 184 185 186 187 188
Ciocârlie de pădure Ciocârlie de câmp Lăstun de mal Rândunică Rândunică roşcată Lăstun de casă Fâsă de câmp Fâsă de pădure Fâsă de luncă Fâsă roşiatică Fâsă de munte Codobatură galbenă Codobatură de munte Codobatură albă Ochiuboului Brumăriţă de pădure Măcăleandu Privighetoare de zăvoi Privighetoare roşcată Codroş de munte Codroş de pădure Mărăcinar mare Mărăcinar negru Pietrar răsăritean Pietrar sur Pietrar negru Pietrar mediteranean Mierlă de piatră Mierlă gulerată Mierlă Cocoşar Sturz cântător Sturz de vâsc Greluşel de zăvoi Greluşel de stuf Lăcar mic Lăcar de mlaştină Lăcar de stuf Lăcar mare Frunzăriţă cenuşie Frunzăriţă galbenă Silvie porumbacă Silvie mică Silvie de câmp Silvie de zăvoi Silvie cu cap negru Pitulice sfârâitoare
Lullula arborea Alauda arvensis Riparia riparia Hirundo rustica Hirundo daurica Delichon urbica Anthus campestris Anthus trivialis Anthus pratensis Anthus cervinus Anthus spinoletta Motacilla flava Motacilla cinerea Motacilla alba Troglodytes troglodytes Prunella modularis Erithacus rubecula Luscinia luscinia Luscinia megarhynchos Phoenicurus ochruros Phoenicurus phoenicurus Saxicola rubetra Saxicola torquata Oenanthe isabellina Oenanthe oenanthe Oenanthe pleschanka Oenanthe hispanica Monticola saxatilis Turdus torquatus Turdus merula Turdus pilaris Turdus philomelos Turdus viscivorus Locustella fluviatilis Locustella luscinioides Acrocephalus schoenobaenus Acrocephalus palustris Acrocephalus scirpaceus Acrocephalus arundinaceus Hippolais pallida Hippolais icterina Sylvia nisoria Sylvia curruca Sylvia communis Sylvia borin Sylvia atricapilla Phylloscopus sibilatrix
F,P F,P RC,P A,P R RC,P F RC P P P F,P E RC,P F,P P A,P P F A,P P RC,P R,P A A RC R RC E A OI,P A,P R R R RC RC RC F R RC RC F R RC,P A,P RC
C C VP C C C C C
C C C C C C C? C C C C C C? C C C C C VP VP VP VP VP C? C C C C C? C C
LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC
I II/2
I
I
III IV IV IV IV III IV IV IV IV IV IV IV IV IV IV IV IV IV IV IV IV III IV III III
II/2 II/2 II/2
I
IV IV IV IV IV IV IV IV III IV IV IV IV IV
III III II II II II II II II II II II II II II II II II II II II II II II II II II II II III III III III II II II II II II II II II II II II II II
Anexa 1 189 190 191 192 193 194 195 196 197 198 199 200 201 202 203 204 205 206 207 208 209 210 211 212 213 214 215 216 217 218 219 220 221 222 223 224 225 226 227 228 229 230 231 232 233 234 235 236
Pitulice mică Pitulice fluierătoare Auşel cu cap galben Auşel sprâncenat Muscar sur Muscar mic Muscar gulerat Muscar negru Piţigoi de stuf Piţigoi codat Piţigoi sur Piţigoi de livadă Piţigoi de brădet Piţigoi albastru Piţigoi mare Ţiclean Cojoaică de pădure Grangur Sfrâncioc roşiatic Sfrâncioc cu frunte neagră Sfrâncioc mare Sfrâncioc cu cap roşu Gaiţă Coţofană Stăncuţă Cioară de semănătură Cioară grivă Corb Graur Lăcustar Vrabie de casă Vrabie negricioasă Vrabie de câmp Cinteză Cinteză de iarnă Cănăraş Florinte Sticlete Scatiu Cânepar Forfecuţă Mugurar Botgros Presură galbenă Presură de munte Presură de grădină Presură de stuf Presură sură
Phylloscopus collybita Phylloscopus trochilus Regulus regulus Regulus ignicapillus Muscicapa striata Ficedula parva Ficedula albicollis Ficedula hypoleuca Panurus biarmicus Aegithalos caudatus Parus palustris Parus lugubris Parus ater Parus caeruleus Parus major Sitta europaea Certhia familiaris Oriolus oriolus Lanius collurio Lanius minor Lanius excubitor Lanius senator Garrulus glandarius Pica pica Corvus monedula Corvus frugilegus Corvus cornix Corvus corax Sturnus vulgaris Sturnus roseus Passer domesticus Passer hispaniolensis Passer montanus Fringilla coelebs Fringilla montifringilla Serinus serinus Carduelis chloris Carduelis carduelis Carduelis spinus Carduelis cannabina Loxia curvirostra Pyrrhula pyrrhula Coccothraustes coccothraustes Emberiza citrinella Emberiza cia Emberiza hortulana Emberiza schoeniclus Miliaria calandra
A,P P P P RC F,P P P R F RC R P,OI A,P A F RC F A F OI R F R RC F RC R F R F RC F A P,OI R RC F P,OI RC P P,OI F RC R F RC A
C
C C?
VP? C C C C C C C C C C C C C C VP C C C OC C VP C C C C C C
C C C C VP C
LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC LC
I I
I I
IV IV IV IV IV III III IV IV IV IV IV IV IV IV IV IV IV III III IV IV
II II II II II II II II II II II II II II II II II II II II II II
II/2 II/2 II/2 II/2 IV II/2
I
III
III
IV
III III III III III III II II II II III III II II II II III
IV IV IV IV IV IV IV IV IV IV IV III III IV IV
II II II II
Anexa 1
Abrevieri: Statut, Cuibăritor F = Frecvent E = Eratic R = Rar RC = Relativ comun P = Pasaj VP = Vecinătatea Parcului C = Cuibăritor A = Abundent OI = Oaspete de iarnă OC = Ocazional cuibăritor IUCN – International Union for Conservation of Nature, Red List of Threatened Animals EN = Endangered NT = Near Threatened VU = Vulnerable LC = Least concern WBD - "Wild Birds Directive" = 79/409/EEC, EC Directive for the conservation of Wild Birds I = Annex I II = Annex II LEX 462 – Law of Protected Areas (No. 462/2001) III = Anexa III – specii, care necesită desemnarea ariilor speciale de conservare şi a ariilor de protecţie specială avifaunistică *III = specie prioritară IV = Anexa IV - specii care necesită o protecţie strictă Bern - Bern Convention II = Annex II - specii de fauna strict protejate III = Annex III - specii de fauna protejate BONN – The Bonn Convention I = Annex I II = Annex II
Anexa 2
Nr. Nr. Punct de Transect observaţie 3
60
64
65
72
58
37
29
5
22
39
69
1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 1 2 3 4 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5
Categoria Phasianus Columba Cuculus Upupa Picus Picus Dryocopus Dendrocopos Dendrocopos de pădure colchicus palumbus canorus epops canus viridis martius major medius 3 2 2 3 3 4 1 1 1 1 4 1 1 1 1 4 1 4 5 5 1 1 1 1 3 3 1 3 3 6 1 3 1 2 3 3 3 3 3 1 6 2 6 3 1 4 4 2 3 1 2 3 2 2 1 1 6 6 3
1
1
1
1 2 1 1
1
1
1
1 1
1
1 1 1 1 1
1
1 1
1 1
1 1 1
1 1 1
1 1
1 1
1 1 1
1
1
1
1 1
1 1
1 1
1 1
1 1
6 4
Anexa 2
Dendrocopos major/medius
Dendrocopos Dendrocopos leucotos minor
Anthus Erithacus Turdus Turdus Sylvia Phylloscopus Aegithalos trivialis rubecula merula philomelos atricapilla collybita caudatus
1 2 2 1 1 1 2 2
1 1 1 2 2 1 1 3 1 3 1 2 2 1
2 3 2 1 1 4 2 1 3
2 1
1 1
1 1 1 4 4
1 1
4 1 2 3 1 1 1 1 2 3 2 1 2 1 1 1 1 2 1 1
2
1 1 4 1 1 1 1 1 1
1 2 1 1 2
1
1 4 1 1 3 1
2 1 2 1 1 1 2 4 1 1
1 1 2 2 1 1 3 3 4 3 4 1 1 1 1 3 2 4 1 2 3 1 1 1 5 2 2 2
1 1 1 1 3 3 4 2 1
2 2 2 1 2 2 2 1 2
2 2 2 1 1 1
2 2 3 2 2 4 2 1 1 3 2 2 2 3 1 3
1 2 2 1 1 2 1 1 3 2 1
1 2 1 2 2 2
1
2 1 1 3 4 3 1 2 2
1
2 2
1
1 3 3
3 2
3 1 1 2 3 2 1 1 3 1 4 4 1 1 1
2
3 2 2 1
1
3 2 1 3 1 2
1
Anexa 2
Parus Parus Parus Parus Sitta Certhia Garrulus Sturnus Fringilla Carduelis Coccothraustes Emberiza caeruleus major palustris lugubris europaea familiaris glandarius vulgaris coelebs chloris coccothraustes citrinella 2
1
1
1
1
6
1
3 2
1 1 1 2 2 1
2
1
1
2 1 1
5 3 2
1 1
2 1 1 1 2 1 1 1 1 1 1 2
1 1 3 1 1
2 1 1
1
4
2 3 1 4
1 1
1 1
1 2
1
2 2 2 3 1
4 5 4 5 4 3 4 5 3 3 3 3 2 4 4 2 7 6 2 5 8 8 8 2 3 5 7 4 3 4
1 1 1
1 1
1
2 2 2
1 2 1 2
2 1 4 2
1 1 3 5
1 2
1 1 2
8
4 6 6
1 1 1 1
1 3 1 2 3 3 3 3 1 1
2
1 1 1
11 2
1 1 2
2 1 1
1
1
2 2 1
3
2 1 2 1 3 5
1
1
2 1
1 1
3 1
1
1 2
2 5 2 1
2 8 3
2 1 3 7 8 5 5 2 5 7 4 4 5 4 3 2 8 3 6
1 2
3 1
1
1 3
2 1
3
2
Anexa 3
Specia Nr. Transect Fazan (Phasianus colchicus ) Prepeliţă (Coturnix coturnix ) Turturică (Streptopelia turtur ) Cuc (Cuculus canorus ) Prigorie (Merops apiaster ) Dumbrăveancă (Coracias garrulus ) Pupăză (Upupa epops ) Ciocănitoare neagră (Dryocopus martius ) Ghionoaie sură (Picus canus ) Ciocănitoare pestriţă mare (Dendrocopos major ) Ciocârlan (Galerida cristata ) Ciocârlia de câmp (Alauda arvensis ) Ciocârlia de pădure (Lullula arborea ) Ciocârlia de stol (Calandrella brachydactyla ) Codobatură albă (Motacilla alba ) Fâsă de câmp (Anthus campestris ) Fâsă de pădure (Anthus trivialis ) Privighetoare roşcată (Luscinia megarhynchos ) Mărăcinar mare (Saxicola rubetra ) Pietrar răsăritean (Oenanthe isabellina ) Pietrar sur (Oenanathe oenanthe ) Mierlă (Turdus merula ) Sturz cântător (Turdus philomelos ) Silvie cu cap negru (Sylvia atricapilla ) Silvie de câmp (Sylvia communis ) Frunzăriţă galbenă (Hippolais icterina ) Pitulice mică (Phylloscopus collybita ) Pitulice sfârâitoare (Phylloscopus sibilatrix ) Piţigoi mare (Parus major ) Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor ) Sfrânciocul roşiatic (Lanius collurio ) Sfrâncioc cu cap roşu (Lanius senator ) Grangur (Oriolus oriolus ) Graur (Sturnus vulgaris ) Vrabie de casă (Passer domesticus ) Vrabie de câmp (Passer montanus ) Cinteză (Fringilla coelebs ) Sticlete (Carduelis carduelis ) Florinte (Carduelis chloris ) Cânepar (Carduelis cannabina ) Botgros (Coccothraustes coccothraustes ) Presură de grădină (Emberiza hortulana ) Presură sură (Miliaria calandra )
1
Numărul exemplarelor observate 2 3 4 5
6
Total
1 1 0 3 0 0 6 2 1 1 0 61 5 0 0 9 3 4 0 0 1 2 3 2 0 0 0 1 0 0 6 0 3 0 5 0 0 0 2 0 1 0 28
0 0 3 0 0 0 3 0 0 0 1 16 5 0 0 1 0 0 2 25 3 0 0 0 1 0 1 0 0 0 3 0 5 0 0 0 0 0 0 1 0 2 9
0 0 0 0 0 0 2 0 0 0 1 23 1 1 0 7 0 0 0 5 7 0 0 0 0 1 0 0 0 1 8 0 0 0 0 0 0 3 5 7 0 2 11
1 2 5 4 50 1 16 2 1 2 12 197 20 1 1 30 3 5 3 80 43 6 3 4 1 1 1 2 1 1 52 3 11 27 7 2 4 5 12 30 1 11 108
0 1 1 1 0 0 0 0 0 1 10 23 2 0 0 7 0 1 0 25 1 1 0 2 0 0 0 0 1 0 12 0 3 27 2 0 0 2 0 6 0 2 38
0 0 1 0 0 0 3 0 0 0 0 21 4 0 1 3 0 0 0 13 13 3 0 0 0 0 0 1 0 0 10 2 0 0 0 2 4 0 5 10 0 4 9
0 0 0 0 50 1 2 0 0 0 0 53 3 0 0 3 0 0 1 12 18 0 0 0 0 0 0 0 0 0 13 1 0 0 0 0 0 0 0 6 0 1 13
