kiadja:

O autonomie de succes: Tirolul de Sud Egy sikeres autonómiamodell: Dél-Tirol

Editat de/Kiadja:

O autonomie de succes: Tirolul de Sud • Egy sikeres autonómiamodell: Dél-Tirol

Un model de convieţuire Regiunea Autonomă Tirolul de Sud din Italia este unul dintre cele mai bune exemple din Uniunea Europeană din punct de vedere al conviețuirii. Simpozionul din Miercurea-Ciuc organizat în data de 16 septembrie 2011 a fost o ocazie excelentă pentru prezentarea unor noi argumente în cadrul disputelor legate de reorganizarea regiunilor din România. Specialiști vorbitori de limba italiană ne-au prezentat care sunt avantajele conviețuirii într-o provincie autonomă, multilingvă în care vorbitorii de limbă germană sunt majoritari. În cadrul disputelor din luna iunie a acestui an am prezentat numeroase argumente sociale, economice (inclusiv turistice), politice și de dezvoltare. Unul dintre cele mai importante argumente este cel legat domeniul politicilor de dezvoltare: dacă se va crea o regiune de dezvoltare cu județele Harghita, Covasna și Mureș, atunci dezavantajele economice pot fi transformate în avantaje, deoarece indicatorii economici reali ai acestei regiuni nu vor fi distorsionați de rezultatele județelor Brașov și Sibiu; astfel, unei regiuni mai slab dezvoltate îi sunt alocate fonduri de dezvoltare mai semnificative. Un alt argument important este cel turistic: brandul Ținutul Secuiesc – construit prin intermediul a numeroase proiecte – în timp scurt va deveni unul dintre cele mai importante produse turistice din România. Imaginea regiunii este caracterizată prin conviețuirea mai multor culturi și grupuri etnice, ceea ce o face mai atractivă, strategia turistică a județului Harghita bazându-se pe această diversitate, iar ofertele turistice cuprind cultura tuturor grupurilor etnice. Totodată, un avantaj economic îl constituie faptul că localnicii vorbesc cel puțin două limbi, ceea ce ar putea favoriza atât investițiile din România, cât și din Ungaria. Argumentele noastre sunt bazate pe principii europene: diversitate, respectarea minorităților,

2


respectarea alterității. Identitatea cetățeanului din regiune îmbogățește individul, nefiind doar maghiar sau român, ci este din Ținutul Secuiesc. Așa cum am accentuat și mai devreme, această regiune nu poate fi realizată fără consultarea și sprijinul locuitorilor de etnie română – fără ei, această inițiativă nu poate fi pusă în aplicare. Trebuie să menținem relații bune cu comunitățile române din această zonă, este necesară o colaborare mai strânsă, cu ajutorul lor trebuie să câștigăm cauzei noastre elita politică din București. Cu găsirea consensului, cu mijloace politice. În realizarea acestui dialog consider ca fiind o etapă foarte importantă prezentarea specialiștilor din Tirolul de Sud, regiune care este un model de conviețuire.

Borboly Csaba, președintele Consiliului Judeţean Harghita

3


O autonomie de succes prezentată în Miercurea-Ciuc . : ,

-

,

.

În colaborarea între SVI – Südtiroler Volksgruppen-Institut (Bozen, Italia), SENCE – Society for the Enhancement of National Communities in Europe (Zürich, Elveția), INTEREG – Internationales Institut für Nationalitätenrecht und Regionalismus (München, Germania) și Consiliul Județean Harghita, în data de 16 septembrie 2011 a fost organizat în Miercurea-Ciuc simpozionul intitulat Drumul provinciei autonome Tirolul de Sud/Alto Adige, de la o sursă de conflict la o regiune europeană multilingvă de succes. Au susținut prezentări Christoph Pan, conducătorul Institutului Grupurilor Etnice din Tirolul de Sud din Bozen, Davide Zaffi, cercetător la DeutschItalienisches Geschichtsinstitut din Trento, și Lucio Giudiceandrea, jurnalist, colaborator al postului RAI din Bozen. Evenimentul a fost moderat de Komlóssy József, vicepreședintele SENCE. Borboly Csaba, președintele Consiliului Județean Harghita a salutat cei prezenți în calitate de gazdă a evenimentului, denumind Tirolul de Sud ca un exemplu de conviețuire demn de urmat. Conform celor declarate de președinte, simpozionul din Miercurea-Ciuc este al doilea în cadrul seriei de evenimente lansate de autoritatea județeană în vederea discuțiilor cu locuitorii de etnie română din județul Harghita, deoarece fără un consens la nivel județean, autonomia sau înființarea unei regiuni nu poate fi realizată. În luna august, jurnalistul Emil Hurezeanu a avut două prezentări, fiind realizat un sondaj de opinie în rândul românilor din regiune cu privire la înființarea unei regiuni separate – președintele CJ declarând că rezultatele sondajului vor fi prezentate în curând. În cuvintele sale Borboly Csaba a relatat și despre faptul că presa centrală prezintă o imagine distorsionată a situației existente în Secuime, fără a întreba românii din județ. 4


„Noi, cei care trăim pe aceste meleaguri, trebuie să rezolvăm problemele noastre în comun, fără a lua în considerare apartenența etnică”, a declarat Borboly Csaba, adăugând că în acest sens ne ajută cunoașterea experiențelor din Tirolul de Sud.

O regiune trebuie recunoscută și nu trasată Komlóssy József a citit cuvintele introductive ale publicației simpozionului „în vederea evitării oricăror neînțelegeri”. Astfel scopul prezentărilor este „de a oferi, românilor și maghiarilor deopotrivă, prin exemplul provinciei autonome multilingve Alto Adige/Tirolul de Sud, puncte de referință utile pentru crearea unei regiuni de succes în Europa spre beneficiul tuturor locuitorilor născuți în acest spațiu indivizibil și unitar din punct de vedere istoric, numit Ținut Secuiesc. Această regiune europeană trebuie înfăptuită nu prin trasarea limitelor sale, ci prin recunoașterea existenței sale bazată pe realități”. Christoph Pan, în prezentarea sa intitulată Introducere: de la o sursă de conflict la o regiune europeană de succes, a prezentat istoricul provinciei 5


Tirolul de Sud. Cei prezenți au putut afla că provincia autonomă Alto Adige/Tirolul de Sud a fost anexată Italiei după Primul Război Mondial în 1919. În sudul Tirolului, care aparținea pe vremuri Imperiului Habsburgic, trăia o comunitate alcătuită în mare majoritate de vorbitori de limbă germană, proporția vorbitorilor de ladină era de 4%, iar cea a italienilor de 3%. Regimul fascist care a durat 20 de ani, a încercat să italieneze și să alunge sau să mute populația autohtonă în Imperiul German. Tirolul de Sud a devenit o provincie autonomă pentru prima dată după cel de-al Doilea Război Mondial, însă, provincia nu a putut asigura o pro-

tecție adecvată celor două popoare minoritare. Astfel, cazul Tirolului de Sud, o sursă permanentă de litigiu între Austria și Italia a ajuns în fața Adunării Generale a ONU în 1960, care a chemat părțile oponente

6


la reconciliere. După negocieri îndelungate, în 1971 s-a creat a doua autonomie în Tirolul de Sud, care este clădită și dezvoltată de peste 20 de ani. Conform celor prezentate, autonomia Tirolului de Sud se constituie ca un multiplu exemplu în Europa. După dobândirea autonomiei, o provincie italiană slabă din punct de vedere structural, s-a dezvoltat într-o regiune europeană multilingvă de succes. Ținutul împovărat de rate ridicate ale șomajului și de imigrare s-a transformat, de-a lungul anilor, într-o regiune bogată, unde ocuparea forței de muncă este totală, iar venitul pe cap de locuitor întrece cu mult venitul mediu din Italia. Din punct de vedere istoric Tirolul de Sud corespunde cu regiunea Trentino–Alto Adige, adică cu spațiul din provincia austriacă Tirol, care, după Primul Război Mondial, a fost atașată Italiei. Astăzi Tirolul de Sud este considerat a fi constituit din județul autonom Bolzano/Bozen cu locuitori în majoritate de etnie germană. Titlul prezentării lui Davide Zaffi a fost Autonomia Tirolului de Sud – perspectiva guvernului. După cel de-al Doilea Război Mondial, statul italian a acceptat principiul de bază al democrației care spune că autonomia trebuie creată împreună cu populația vizată și, într-un final, după tratative îndelungate, s-a găsit o soluție care s-a dovedit acceptabilă pentru ambele părți, atât pentru teritoriul vizat, cât și pentru statul italian. În consecință, tensiunile mari existente în prealabil în Tirolul de Sud s-au redus, relațiile internaționale s-au îmbunătățit, iar în această regiune a Italiei s-a creat bunăstarea materială.

7


Autonomie în autonomie Conform prezentării lui Zaffi, în Tirolul de Sud puterea centrală poate interveni prin intermediul Curții Constituționale, fiind atacabile legile adoptate de parlamentul regional, care însă nu pot fi adoptate fără consensul celor trei grupuri etnice. Aceste mijloace apără minoritățile locale, fiind o autonomie în autonomie – însă în ultimii 20 de ani nu sunt exemple să fi fost adoptată o normă juridică din cauza neexistenței acordului unui grup minoritar și nici Austria nu a fost nevoită să intervină. Există două principii în provincie: proporționalitatea și bilingvismul.

Locurile de muncă în cadrul instituțiilor publice sunt create luând în considerare ponderile etnice stabilite în urma recensământului, iar funcționarii publici au obligația de a vorbi două, iar în localitățile cu majoritate ladină, trei limbi. Titlul prezentării lui Lucio Giudiceandrea a fost Italienii din Tirolul de Sud: de la refuz la acceptare. Jurnalistul a relatat că, într-o primă etapă, italienii au considerat Tirolul de Sud ca proprietatea lor, „civilizând” zonele „barbare”. Cei ajunși în Tirolul de

8


Sud au avut rolul de a prelua administrația locală și de a crește ponderea grupului etnic. Pentru o lungă perioadă de timp au fost iritați de multilingvismul provinciei, însă majoritatea a recunoscut că cunoașterea limbii germane este un avantaj, contribuind la creșterea oportunităților pe piața forței de muncă. În ultimii cincisprezece ani, în Tirolul de Sud se încheie perioada resentimentelor și a refuzului în rândul italienilor. Crește interesul față de cultura și limba germană, din ce în ce mai mulți încep să vorbească limba germană și încep să dezvolte relații adevărate cu vecinii lor vorbitori de

limbă germană, iar ideea autonomiei devine din ce în ce mai acceptată. Italienii din Tirolul de Sud, chiar dacă au înfruntat dificultăți, sunt acum capabili să accepte Tirolul de Sud, așa cum este, ca un „Heimat” (patrie) al lor. Cadrul conviețuirii este determinat din ce în ce mai mult de recunoașterea faptului că sunt dependenți reciproc, nici unul dintre ei nu poate învinge cealaltă parte – a accentuat Giudiceandrea.

9


Prezentările invitaţilor din Tirolul de Sud CHRISTOPH PAN : Provincia autonomă Alto Adige/Tirolul de Sud a fost anexată Italiei după Primul Război Mondial, în 1919. În sudul Tirolului, care aparținea pe vremuri Imperiului Habsburgic, trăia o comunitate alcătuită în mare majoritate de vorbitori de limbă germană, proporția vorbitorilor de limba ladină era de 4%, iar cea a italienilor de 3%. Regimul fascist, care a durat 20 de ani, a încercat să italienizeze și să alunge sau să mute populația autohtonă în Imperiul German. Tirolul de Sud a devenit o provincie autonomă pentru prima dată după cel de-al Doilea Război Mondial, însă provincia nu a putut asigura o protecție adecvată celor două popoare minoritare. Astfel, cazul Tirolului de Sud, o sursă permanentă de litigiu între Austria și Italia a ajuns în fața Adunării Generale a ONU în 1960, care a chemat părțile oponente la reconciliere. După negocieri îndelungate, în 1971 s-a creat a doua autonomie în Tirolul de Sud, care este clădită și dezvoltată de peste de 20 ani. Astăzi, autonomia Tirolului de Sud se constituie ca un multiplu exemplu în Europa. După dobândirea autonomiei, o provincie italiană slabă din punct de vedere structural, s-a dezvoltat într-o regiune europeană multilingvă de succes. Ținutul împovărat de rate ridicate ale șomajului și de imigrare s-a transformat, de-a lungul anilor, într-o regiune bogată, unde ocuparea

10


forței de muncă este totală, iar venitul pe cap de locui tor întrece cu mult venitul mediu din Italia. Sursa potențială de conflict etnic existentă datorită prezenței celor trei grupuri de popoare vorbitoare de limbi diferite s-a transformat, de-a lungul timpului, într-o resursă suplimentară culturală și economică, asigurând, astfel, liniștea socială în regiune. Această situație este avantajoasă și pentru Republica Italiană, care nu mai trebuie să se ferească de eventualele conflicte, și care se bucură anual de un venit suplimentar de jumătate de miliard de euro, aceasta fiind suma cu care Tirolul de Sud contribuie la bugetul central.

11


DAVIDE ZAFFI – Construcția statală italiană, al cărei succes multă vreme a fost pus sub semnul îndoielii, a avut loc în aceeași perioadă ca în România. Nu a fost deloc ușor de demonstrat că poate fi unificată într-un singur stat întreaga populație a Italiei, compusă din multe grupuri dominate de dinastii glorioase, care timp de secole s-au războit între ele. Dinastia de Savoia se străduia la Roma să „italienizeze” și să unifice toate grupurile de popoare, instituind și aplicând în viața publică aceleași măsuri și norme. Între 1870 și 1945 nu au existat diferențe teritoriale în administrația publică din Italia. Scoaterea în evidență la nivelul administrației centrale a diferențelor locale ar fi însemnat un pericol, nu în întregime nefondat, pentru statul italian. După cel de-al Doilea Război Mondial, ca reacție la regimul fascist, a cărui doctrină și-a propus înfăptuirea chiar până la extrem a dogmei unității și a centralizării, s-au creat cinci regiuni autonome. Atunci a apărut și ideea autonomiei Tirolului de Sud. Primul pas trebuia să fie stabilirea unui cadru care urma să fi adaptat la situația concretă de acolo, însă nimeni nu știa exact, cum anume ar trebui să se întâmple acest lucru. În prima fază, statul a încercat să-și realizeze conceptul propriu privind autonomia. Ulterior, statul a acceptat principiul de bază al democrației care spune că autonomia trebuie creată împreună cu populația vizată. În final, după tratative îndelungate, s-a găsit o soluție care s-a dovedit acceptabilă pentru ambele părți, atât pentru teritoriul vizat, cât și pentru statul italian. În consecință, tensiunile mari existente în prealabil în Tirolul de Sud s-au redus, relațiile internaționale s-au îmbunătățit, iar în această regiune a Italiei s-a creat bună starea materială.

12


LUCIO GIUDICEANDREA : Istoria italienilor din Tirolul de Sud sau mai exact a sud-tirolezilor vorbitori de limbă italiană se împarte în trei perioade. Prima perioadă începe în 1919, cu anexarea pașnică de către italieni a Tirolului de Sud. Italienii ajunși în Tirolul de Sud în perioada regimului fascist aveau să fie în fruntea administrației publice, a sectorului industrial și a presei, impunându-și forțat cultura și limba în rândul comunității vorbitoare de limbă germană și introducând noi nume proprii și geografice. Până în anii șaizeci, acești italieni se simțeau stăpânii Tirolului de Sud. Orice revendicare privind autonomia Tirolului de Sud avea să se lovească de refuzul opiniei publice și de boicotul politicienilor italieni. A doua perioadă a început în 1969 cu introducerea așa-numitului pachet de propuneri Alto Adige (Paket). Partea din cel de-al doilea statut de autonomie privind multilingvismul și sistemul electoral proporțional i-a prins pe nepregătite pe italienii din Tirolul de Sud, care au reclamat acest nou sistem ca fiind nedrept și l-au perceput ca o pedeapsă. A început, însă, o creștere a resentimentelor față de consiliul regional condus de Partidul Popular din Tirolul de Sud (SVP), un „catch-all party” al sud-tirolezilor. Partidul neofascist Mișcarea Socială Italiană (MSI) a devenit cel mai popular partid în rândul italienilor din Tirolul de Sud. A treia perioadă reflectă ultimii cincisprezece ani: se încheie perioada resentimentelor și a refuzului în rândul italienilor din Tirolul de Sud. Crește interesul față de cultura și limba germană, din ce în ce mai mulți încep să vorbească limba germană și încep să dezvolte relații adevărate cu vecinii lor vorbitori de limbă germană. Ideea autonomiei devine din ce în ce mai acceptată: cadrul conviețuirii este definit din ce în ce mai mult de recunoașterea reciprocă a faptului că existența celor două popoare

13


se intercondiționează și că nici unul din popoare nu îl va putea domina pe celălalt. Italienii din Tirolul de Sud, chiar dacă au înfruntat dificultăți de-a lungul timpului, sunt acum capabili să accepte Tirolul de Sud așa cum este, ca un „Heimat” al lor.

14


Jó példa az együttműködésre Az olaszországi Dél-Tirol tartomány az Európában működő autonóm régiók közül a lehető legjobb példa Székelyföld számára mind kulturális sajátosságait, mind földrajzi adottságait, mind gazdasági versenyképességét tekintve. A 2011. szeptember 16-i csíkszeredai szimpózium kiváló alkalom volt arra, hogy a romániai régiók átalakításáról szóló vitában újabb érveket ismertessünk meg egy székelyföldi régió kialakításának szükségessége mellett. Az idén júniusban fellángolt vitában már számos fejlesztéspolitikai, társadalmi, gazdasági (ezen belül turisztikai), illetve politikai szempontot felsoroltunk. Az egyik legfontosabb érv a fejlesztéspolitikai: ha sikerül megalakítani a székelyföldi régiót, úgy a gazdasági hátrányból előny kovácsolható, hisz a térség reális gazdasági mutatóit nem torzítja Brassó és Szeben megye teljesítménye, tehát egy szegényebb régió több fejlesztési forrásra jogosult. A másik fontos érv turisztikai: a Székelyföld brand – amely épül, számos projekt révén – remélhetőleg rövid időn belül az ország egyik legfontosabb turisztikai terméke lesz. A térség imázsa a többféle kultúra és etnikai csoport egymás mellett élését jelenti, ez teszi vonzóvá, erre épül Hargita megye turisztikai stratégiája, és a turisztikai kínálat részét képezi valamennyi etnikai csoport kultúrája. Ráadásul gazdasági előnyt jelenthet, hogy a helyiek legalább két nyelvet beszélnek, ami kedvező lehet a román és a magyar tőke beáramlásának egyaránt. A Székelyföld fogalma európai eszméken alapul: sokszínűség, a kisebbségek tisztelete, a másság tiszteletben tartása. A székelyföldi lakos identitása gazdagabbá teszi az egyént, aki nemcsak magyar vagy román nemzetiségű, hanem székelyföldi is. Mint azt korábban is hangsúlyoztam,

15


a Székelyföld régió nem valósulhat meg a helyi román nyelvű lakosok megkérdezése, támogatása nélkül – nélkülük nem fog menni. Ápolnunk kell a székelyföldi román közösséggel a jó kapcsolatot, még szorosabb együttműködés szükséges, magunk mellé kell állítanunk őket és segítségükkel a bukaresti román politikai elitet. Konszenzuskereséssel, politikai eszközökkel. E párbeszéd kialakításában jelentős lépésnek tartom a déltiroli szakemberek bemutatóját.

Borboly Csaba, Hargita Megye Tanácsának elnöke

16


Egy sikeres autonómiát mutattak be Csíkszeredában -

-

.

-

.

, .

-

Az olaszországi Alto-Adige–Südtirol autonóm tartomány útja az egykori problémás térségtől a mai többnyelvű, sikeres európai régióig című szimpóziumot 2011. szeptember 16-án Csíkszeredában is megszervezte az SVI – Südtiroler Volksgruppen-Institut (Bozen, Olaszország), a SENCE –

Society for the Enhancement of National Communities in Europe (Zürich, Svájc) és az INTEREG – Internationales Institut für Nationalitätenrecht und Regionalismus (München, Németország), Hargita Megye Tanácsával

17


együttműködve. A három előadó Christoph Pan, a bozeni Dél-tiroli Népcsoportok Intézet vezetője, Davide Zaffi, a trentói DeutschItalienisches Geschichtsinstitut kutatója, valamint Lucio Giudiceandrea újságíró, az olasz rádió-televíziós csatorna (RAI) bozeni közszolgálati

rádióadójának munkatársa volt, a moderátor pedig Komlóssy József autonómiaszakértő, a SENCE alelnöke. Borboly Csaba, Hargita Megye Tanácsának elnöke házigazdaként üdvözölte a jelenlévőket, és Dél-Tirolt az együttélés kiváló példájának nevezte. Mint elmondta, ez a szimpózium már a második eseménye annak a párbeszédsorozatnak, amelyet a megyei tanács idén nyáron kezdeményezett Hargita megye román ajkú lakóival, hiszen a velük való konszenzus nélkül nem lehetséges Székelyföld autonómiájának vagy egy székelyföldi régiónak a megteremtése. Augusztusban Emil Hurezeanu újságíró tartott előadást, és két felmérés is készült a székelyföldi románok körében, hogy mit gondolnak egy külön

18


régió megalakításáról – a közvélemény-kutatások eredményeit hamarosan ismertetik, jelentette be a tanácselnök, aki kitért arra is, hogy a központi román sajtó hamis képet fest a székelyföldi helyzetről, miközben meg se kérdezi a helyi románokat, a bukaresti politikum pedig a jelenlegi gazdasági válságban többször is kijátszotta a magyar kártyát. – Nekünk, akik itt élünk, etnikai hovatartozástól függetlenül, közösen kell megoldanunk problémáinkat – jelentette ki Borboly Csaba, hozzátéve: mindebben segíthet a dél-tiroli tapasztalatok megismerése.

Egy régiót elfogadni kell, nem kijelölni Komlóssy József felolvasta a szimpóziumra készített kiadvány általa írt előszavát, „a félreértések elkerülése végett”. Eszerint a bemutató célja „az, hogy az Alto Adige/Dél-Tirol többnyelvű autonóm tartomány példájával románoknak és magyaroknak egyaránt fogódzókat adjon ahhoz, hogy abban a történelmileg összetartozó egységes térben, melyet Székelyföldnek neveznek, s amelynek egyaránt gyermekei, miként teremthetnek meg vállvetve, együtt egy sikeres európai régiót. Egy olyan európai régiót, amit nem kijelölni kell, hanem elfogadni annak valós alapokra épülő létét.” Christoph Pan Bevezetés: a konfliktusforrástól a többnyelvű, sikeres európai régióig című előadásában ismertette DélTirol történetét. A jelenlévők megtudhatták, hogy Alto Adige/Dél-Tirol autonóm tartományt az első világháború után, 1919-ben csatolták Olaszországhoz. Az egykoron a Habsburg Birodalomhoz tartozó Tirol déli részében túlnyomóan német anyanyelvű közösség élt, a ladin anyanyelvűek aránya 4%, az olaszoké 3% volt. A tősgyökeres népességet a 20 évig tartó fasiszta uralom megpróbálta elolaszosítani és elűzni, illetve áttelepíteni a Német Birodalomba. Dél-Tirol először a második világháború után vált autonóm régióvá, amely azonban nem nyújtott elegendő védelmet a két kisebbségben élő népcsoport számára. Így a terület

19


esete, amely Ausztria és Olaszország között állandó jogvita forrásává vált, 1960-ban az ENSZ közgyűlése elé került, mely a két szembenálló felet megbékélésre szólította fel. Hosszas tárgyalások után 1971-ben jött létre a második dél-tiroli autonómia, melyet több mint 20 éve sikeresen építenek, fejlesztenek.

Mint elhangzott, a dél-tiroli autonómia ma többszörösen példaértékű Európában. Az autonómia elnyerését követően a strukturálisan gyenge olasz tartomány egy sikeres többnyelvű európai régióvá fejlődött. A magas munkanélküliséggel és elvándorlással sújtott vidékből az évek alatt egy gazdag, teljes foglalkoztatással és az olasz átlagot messze meghaladó egy főre eső jövedelemmel bíró régió lett. (Dél-Tirol történelmileg megegyezik Trentino–Alto Adige régióval, vagyis azzal a területtel, amelyet az első világháború után az osztrák Tirol tartományból

20


Olaszországhoz csatoltak, manapság viszont csak a nagyrészt német nyelvű Bolzano/Bozen autonóm megyét értik Dél-Tirol alatt.) Davide Zaffi A dél-tiroli autonómia – a kormányzat szempontjából címmel tartott előadást. Az olasz állam a második világháború után elfogadta a

demokrácia azon alapelvét, hogy az autonómiát az érintett népességgel közösen kell létrehozni, és hosszas tárgyalások után megoldást talált, amely mindkét félnek, az érintett területnek és magának az államnak is elfogadhatónak bizonyult. Ennek következtében Dél-Tirolban a korábbi nagy feszültségek csökkentek, a nemzetközi kapcsolatok javultak, valamint Olaszország e régiójában anyagi jólét alakult ki.

21


Autonómia az autonómiában Dél-Tirolban a központi hatalom az alkotmánybíróság révén léphet közbe, mutatott rá Zaffi, a taláros testületnél ugyanis megtámadhatók a regionális parlament által elfogadott törvények, azonban ezek nem hozhatók meg a három népcsoport egyetértése nélkül. Mindez védi a helyi kisebbségeket, úgymond autonómia az autonómiában – ám az utóbbi húsz évben nem volt rá példa, hogy ne fogadjanak el jogszabályt valamelyik nyelvcsoport ellenkezése miatt, és Ausztriának sem kellett egyszer sem közbelépnie mint védhatalomnak. Két elv érvényesül a tartományban: az arányosság és a kétnyelvűség. A népszámlálás szerinti etnikai arányok figyelembevételével osztják el a közintézményekben a munkahelyeket, és a tisztviselőknek beszélniük kell két, a ladin többségű településeken pedig mindhárom nyelvet. Lucio Giudiceandrea előadásának címe A dél-tiroli olaszok és az autonómia: az elutasítástól az elfogadásig. Az újságíró elmondta, hogy az

Alca Valle Isarco Wipptal

Val Pusteria Pustertal

Val Venosta Virtschgau

Valle Isarco Burgraviato

Eisacktal

Burggrafenamt

Salto-Sciliar Salten-Schlern

Bolzano Oltradige-Bassa Atesina Uberetsch-Unterland

22

Bozen


olaszok kezdetben úgy tekintettek Dél-Tirolra, mint a tulajdonukra, „barbár” területet akartak „civilizálni”. Azért telepítették őket DélTirolba, hogy elfoglalják a helyi közigazgatást, és nőjön az arányuk a térségben. Hosszú ideig irritálta őket a tartomány többnyelvűsége, de a többségük mára már felismerte, hogy a német nyelvismeret csak előnyükre válhat, például nőnek a lehetőségeik a munkaerőpiacon. Az elmúlt tizenöt évben a dél-tiroli olaszoknál tulajdonképpen lezárult az ellenszenv és elutasítás időszaka. A német kultúra és nyelv iránti érdeklődés növekszik, egyre többen beszélnek németül és alakítanak ki valós kapcsolatot német nyelvű szomszédjaikkal, és az autonómia eszméje egyre elfogadottabbá vált. A Dél-Tirolban élő olaszok – még ha nehézségek árán is – most már képesek Dél-Tirolt a „Heimatnak” (hazának) tekinteni. Az együttélés kereteit egyre inkább az a kölcsönös felismerés határozza meg, hogy egymásra vannak utalva, és hogy egyikük sem tud felülkerekedni a másikon – hívta fel a figyelmet Giudiceandrea.

23


A dél-tiroli meghívottak előadásai CHRISTOPH PAN :

,

Alto Adige/Dél-Tirol autonóm tartományt az I. világháború után, 1919-ben csatolták Olaszországhoz. Az egykoron a Habsburg Birodalomhoz tartozó Tirol déli részében túlnyomóan német anyanyelvű közösség élt, a ladin anyanyelvűek aránya 4%, az olaszoké 3% volt. A tősgyökeres népességet a 20 évig tartó fasiszta uralom megpróbálta elolaszosítani és elűzni, illetve áttelepíteni a Német Birodalomba. Dél-Tirol először a

24


II. világháború után vált autonóm régióvá, amely azonban nem nyújtott elegendő védelmet a két kisebbségben élő népcsoport számára. Így DélTirol esete, mely Ausztria és Olaszország között állandó jogvita forrásává vált, 1960-ban az ENSZ közgyűlése elé került, mely a két szembenálló felet megbékélésre szólította fel. Hosszas tárgyalások után 1971-ben jött létre a második dél-tiroli autonómia, melyet több mint 20 éve sikeresen építenek, fejlesztenek. A dél-tiroli autonómia ma többszörösen példaértékű Európában. Az autonómia elnyerését követően a strukturálisan gyenge olasz tartomány egy sikeres többnyelvű európai régióvá fejlődött. A magas munkanélküliséggel és elvándorlással sújtott vidékből az évek alatt egy gazdag, teljes foglalkoztatással és az olasz átlagot messze meghaladó egy főre eső jövedelemmel bíró régió lett. A három nyelvi csoport jelenlétéből adódó potenciális etnikai konfliktusforrás az idők folyamán egyre inkább kulturális és gazdasági értéktöbbletté vált, biztosítva a térség társadalmi békéjét. Az Olasz Köztársaság számára is kedvező ez a helyzet, hiszen nem kell már esetleges konfliktusokkal számolnia, továbbá évi félmilliárd euró bevételhez jut; ennyivel járul hozzá Dél-Tirol az állami költségvetéshez.

DAVIDE ZAFFI -

–

Az olasz államépítés – melynek sikere sokáig kérdéses volt – ugyanabban az időben ment végbe, mint Romániában. Nem volt könnyű azt bebizonyítani, hogy egy államban egyesíthető az olasz népesség, akik közül sokan évszázadokig egymás ellen háborúzó dicső dinasztiák fennhatósága alatt éltek. A Savoyai-dinasztia Rómában azon fáradozott, hogy őket is „elolaszosítsa” és egységesítse, melyet a közéletben ugyanazon intézkedések és normák alkalmazásával próbált elérni. 1870 és 1945 között az olasz közigazgatásban nem léteztek területi különbségek. A lokális különbségek figyelembevétele a központi államigazgatásban

25


– nem teljesen alaptalanul – állam elleni veszélyt jelentett. A II. világháború után, a fasizmus reakciójaként, melynek tanai az egység és központosítás dogmáját a végletekig követték, öt autonóm régiót hoztak létre. Ekkor merült fel a dél-tiroli autonómia ötlete is. Elsőként azonban meg

kellett határozni ennek kereteit és az aktuális helyzethez igazítani, de senki sem tudta pontosan, mindez hogy történjen meg. Az állam először megpróbálta az autonómiáról alkotott saját elképzeléseit keresztülvinni. Később elfogadta a demokrácia azon alapelvét, hogy az autonómiát az érintett népességgel közösen kell létrehozni. Végül pedig, hosszas tárgyalások után, talált egy megoldást, amely mindkét félnek, az érintett területnek és magának az államnak is elfogadhatónak bizonyult. Ennek következtében Dél-Tirolban a korábbi nagy feszültségek

26


csökkentek, a nemzetközi kapcsolatok javultak, valamint Olaszország e régiójában anyagi jólét alakult ki.

LUCIO GIUDICEANDREA -

:

A dél-tiroli olaszok, pontosabban az olasz anyanyelvű dél-tiroliak története három korszakra bontható. Az első időszak Dél-Tirol 1919-es olasz bekebelezésével kezdődött. A fasizmus időszakában a Dél-Tirolba bevándorolt olaszok irányították a közigazgatást, az ipart és a médiát, ráerőltetve kultúrájukat és nyelvüket a német anyanyelvű közösségre, valamint új személy- és helységneveket vezettek be. Egészen a hatvanas évekig úgy érezték, ők Dél-Tirol urai. A dél-tiroli autonómiára vonatkozó bármilyen igény a közvélemény elutasításába és az olasz

27


politikusok bojkottjába ütközött. A második időszak 1969-ben az ún. Alto Adige-i javaslatcsomag (Paket) bevezetésével kezdődött. A második autonómiastatútum többnyelvűségre és arányos választási rendszerre vonatkozó része felkészületlenül érte a dél-tiroli olaszokat, akik ezt a rendszert igazságtalannak érezték és büntetésként fogták fel. A dél-tiroliak gyűjtőpártjaként működő Dél-tiroli Néppárt (SVP) vezette regionális önkormányzattal szembeni ellenérzés növekedett. A dél-tiroli olaszok körében az újfasiszta Olasz Szociális Mozgalom (MSI) lett a legnépszerűbb párt. A harmadik időszak az elmúlt tizenöt évet tükrözi: a dél-tiroli olaszoknál ekkorra lezárul az ellenszenv és elutasítás időszaka. A német kultúra és nyelv iránti érdeklődés növekszik, egyre többen beszélnek németül és alakítanak ki valós kapcsolatot német nyelvű szomszédjaikkal. Az autonómia eszméje egyre elfogadottabbá vált: az együttélés kereteit egyre inkább az a kölcsönös felismerés határozza meg, hogy egymásra vannak utalva, és hogy egyikük sem tud felülkerekedni a másikon. A Dél-Tirolban élő olaszok – még ha nehézségek árán is – most már képesek Dél-Tirolt „Heimatnak” tekinteni.

28

Consiliul Judeţean Harghita / Hargita Megye Tanácsa 530140, P-ţa Libertăţii nr. 5, Miercurea Ciuc, Tel.: 0040 - 266 - 207700, fax: 0040 - 266 - 207703 h p://www.judetulharghita.ro/ h p://www.hargitamegye.ro

kiadja:

Recommend Documents