CERCETĂRI PRIVIND EVOLUłIA CREŞTERII CABALINELOR ÎN MARAMUREŞ

UNIVERSITATEA DE ŞTIINłE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA ŞCOALA DOCTORALĂ FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ

DELENI SIMONA

CERCETĂRI PRIVIND EVOLUłIA CREŞTERII CABALINELOR ÎN MARAMUREŞ (REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT)

CONDUCĂTOR ŞTIINłIFIC Prof. univ. dr. ROMAN MORAR

CLUJ - NAPOCA 2009

1

INTRODUCERE Din cele mai vechi timpuri, am putea spune imediat după domesticire, calul, a jucat un rol important, fără exagerare chiar determinant în evoluŃia societăŃii omeneşti, a civilizaŃiei. Dacă în vechime utilizarea cailor la transporturi a intensificat schimburile materiale şi culturale, în ultimul secol, caii au fost treptat înlocuiŃi de maşini, ocupând un loc tot mai puŃin important în viaŃa economică şi socială a oamenilor. Totuşi, în Ńara noastră, calul datorită particularităŃii exploataŃiilor agricole, în gospodăriile mici şi mijlocii, continuă să fie utilizat pentru a muncii în agricultură şi chiar în exploataŃiile forestiere. Dacă utilizarea calului în domeniile militar, transporturi, agricultură, minerit sunt de domeniul trecutului, totuşi el continuă să fie utilizat în scop de agrement, în medicină, iar ca urmare a apariŃiei encefalitei spongiforme bovine, începe să fie reconsiderat ca şi sursă de carne. Iată de ce într-o zonă plină de istorie ca Maramureşul se impune un studiu privitor la evoluŃia creşterii cabalinelor din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre; deoarece subiectul nu a mai fost abordat, iar calul face parte din economia, istoria şi cultura locului. STRUCTURA TEZEI: teza începe printr-un cuvânt înainte şi o introducere, urmată de două părŃi: prima parte cuprinde studiul bibliografic şi partea a II-a cuprinde cercetările proprii. Partea I-Studiul bibliografic cuprinde şase capitole (1-6): ►Capitolul I.1. - cuprinde consideraŃiile de ordin istorico-geografic şi etno-folcloric privind zona Maramureşului, cu oglindirea pe aceste meleaguri pline de istorie a imaginii calului în arta populară, arta bisericească, în numismatica şi heraldica maramureşană. ►Capitolul I.2. -prezintă importanŃa social-economică a creşterii cabalinelor şi domeniile de utilizare a calului, acesta având un rol important în existenŃa şi mai ales în dezvoltarea societăŃii omeneşti, contribuind la intensificarea schimburilor economice şi legăturilor dintre popoare. În anumite perioade a fost folosit la deplasare, uşurând astfel găsirea surselor de hrană, păşuni, apă, ulterior fiind folosit în război, cu timpul ajunge indispensabil în transporturi şi agricultură, iar începând din secolul al XVIII –lea devine şi animal de, agrement. În afară de muncă (efort) calul a mai pus la dispoziŃia omului următoarele produse: carne, lapte, piele, subproduse de abator, dejecŃii. ►Capitolul I.3. - în acest capitol este prezentată sistematica zoologică şi domesticirea cabalinelor, cu prezentarea filogeniei cabalinelor, a strămoşilor sălbatici ai calului domestic, a domesticirii cabalinelor şi se încheie cu prezentarea hibrizilor genului equus. Deşii „interesul omului pentru animale inclusiv pentru „sufletul” acestora datează de la începutul existenŃei umane” (Beniuc,1970), procesul domesticirii nu a avut loc decât atunci când omul a ajuns la o anumită treaptă evolutivă a culturii lui, în care a putut să îşi dea seama de avantajele pe care i le puteau oferi animalele domesticite (Ed. Hahn (1896), M. Wilkens (1905) şi U. Duerst (1935) etc.); alŃii aplicau domesticirea din motive religioase, 2

amatorism sau printr-o trecere spontană de la stadiul de vânător la cel de crescător de animale (Furtunescu, 1965; Angelescu, 1971). ►Capitolul I.4. – cuprinde studiul exteriorului, măsurătorile şi raporturile corporale ce trebuie făcute pentru stabilirea conformaŃiei corporale, constituŃiei şi a tipurilor constituŃionale. ►Capitolul I.5. – în cadrul acestui capitol este prezentată formarea raselor şi clasificarea principalelor rase de cai crescute în Ńara noastră. Domesticirea calului, ca urmare a condiŃiilor de mediu în care a fost crescut, precum şi a acŃiunii conştiente exercitată de om asupra lui (sub influenŃa factorilor istorico-naturali şi social-economici), acesta a suferit o serie întreagă de modificări rezultând o mare variabilitate de rase. ►Capitolul I.6. – cuprinde principiile ameliorării, factorii ameliorării, precum şi o scurta prezentare a sistemelor de ameliorare folosite la cabaline. Partea a II-a – Cercetări proprii, începe prin prezentarea scopului şi obiectivelor lucrării, urmată de trei capitole (1-3), respectiv: 1.materialul şi metoda de lucru; 2. rezultate şi discuŃii; 3.concluzii şi recomandări, în cercetările privind acŃiunile de ameliorare a cabalinelor în Maramureş; metodele de creştere, îngrijire şi exploatare a cabalinelor în Maramureş; consideraŃii de ordin statistic privind evoluŃia numerică a efectivelor de cabaline în Maramureş; domeniile de utilizare a cailor şi starea de sănătate a cailor în Maramureş; şi se încheie cu bibliografia. Teza cuprinde 238 pagini, un număr de 28 tabele, 55 figuri, 19 planşe foto, 1 anexă. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE LUCRĂRII Scopul tezei Scopul tezei constă în studiul evoluŃiei efectivelor de cabaline, a importanŃei acestora pentru economia zonei, monitorizarea principalelor boli care au evoluat şi evoluează în zona investigată; deasemenea cercetarea metodele de creştere, îngrijire şi exploatare, domeniile de utilizare a cailor, precum şi rezultatele acŃiunilor de ameliorare a cabalinelor. Obiectivele lucrării Dacă la început calul a fost vânat, ulterior tovarăş de vânătoare al omului, călăuzindu-l peste tot, animal de o importanŃă majoră, care în anuminte momente ale istoriei a devenit indispensabil în activităŃile pe care omul le desfăşura; am considerat oportun să mă ocup de studierea evoluŃie creşterii cabalinelor în Maramureş, întrucât nu sunt lucrări bazate pe această temă.

3

-extragerea datelor din documentele de arhivă privind acŃiunile de ameliorare empirice şi dirijate care s-au făcut în trecutul îndepărtat; -reconstituirea caracteristicilor morfo-fiziologice a tipului de cal ; -studierea rezultatelor ameliorării ale armăsarilor montatori asupra populaŃiei cabaline locale prin măsurarea unor dimensiuni corporale, analiza varianŃei şi semnificaŃiei diferenŃelor dintre media indicilor de masivitate, robusteŃe şi osatură ale armăsarilor amelioratori, cailor amelioraŃi şi a tipului de cai locali; -studierea unor eventuale efecte negative ale acŃiunii de ameliorare cu cai masivi, sub aspectul strângerii de date privind frecvenŃa unor afecŃiuni patologice la caii rezultaŃi în urma acŃiunii de ameliorare; -evaluarea unor adaposturi de animale, urmărindu-se următoarele aspecte: modul de hrănire; tipul de adăposturi, materialele de construcŃie şi dimensiunile adăposturilor în care sunt cazate cabalinele; modul de înhămare, cu evidenŃierea unor diferenŃe ale harnaşamentelor; exploatarea, tipul de muncă, precum şi îngrijirea şi potcovitul cailor. -obŃinerea de date privind evoluŃia numerică a efectivelor de cabaline din Maramureş in decursul timpului; -identificarea domeniilor de utilizare a calului în zona cercetată (nord-vestul Ńării), atât în contemporaneitate cât şi de-a lungul istoriei cu reflectare în economia locală; stabilire a corelaŃiei între utilizarea calului în diferite domenii şi condiŃiile generale agro-geografice şi economico-politico-militare care au variat de-a lungul istoriei în zona în care am desfăşurat cercetarea; -evoluŃia şi frecvenŃa unor îmbolnăviri la cabaline; -stabilirea unei corelaŃii între domeniile de utilizare a cabalinelor şi frecvenŃa evoluŃiei unor anumite îmbolnăviri; frecvenŃa accidentelor de muncă suferite de cabaline; -inventarierea unor metode empirice de tratament la cabaline.

MATERIALUL ŞI METODELE DE CERCETARE Materialul biologic pe care am efectuat cercetările a fost constituit din 54 de cabaline, din 54 de gospodării particulare; din 12 localităŃi din Maramureş aflate în toate cele trei forme de relief. Alte materiale folosite au fost documentele de arhivă, lucrările de istorie a Maramureşului, precum şi monografiile unor localităŃi. Pentru măsurătorile efectuate am folosit zoometrul Lydtin, panglica metrică, metrul şi un aparat de fotografiat digital. • Metoda de lucru în cercetările privind acŃiunea de ameliorare a calului în Maramureş - extragerea din documentele de arhivă, lucrările de istorie ale Maramureşului, precum şi din monografiile unor localităŃi din această zonă, a datelor privind mişcările de 4

cabaline care s-au făcut în trecutul îndepărtat cu ocazia războaielor şi prin acŃiuni comerciale (transport, vânzări); - chestionarea verbală a unor performeri; - măsurarea şi monitorizarea dimensiunilor parametrilor corporali la trei categorii de cabaline ; - determinarea următorilor indici corporali: indicele formatului corporal lateral privit din profil; indicele masivităŃii; indicele robusteŃii şi compactităŃii; indicele osaturii; - prelucrarea statistico-matematică a rezultatelor obŃinute. • Metoda de lucru în cercetările privind metodele de creştere, îngrijire şi exploatare a cabalinelor în Maramureş - studierea adăposturilor în care sunt cazate cabalinele, a furajelor care se administrează acestora, a harnaşamentelor, a modului de înhămare atât la căruŃă cât şi la alte utilaje agricole; - interogarea proprietarilor de cai cu privire la obiectivele urmărite la această cercetare ; - determinarea mărimii suprafeŃei de cazare a cabalinelor şi a indicelui de iluminare naturală (I). • Metoda de lucru în cercetările privind evoluŃia numerică a efectivelor de cabaline în Maramureş-consideraŃii de ordin statistic - studierea unor documente de arhivă, lucrări monografice, anuare statistice, reviste de specialitate, - discuŃii cu medicii veterinari concesionari, căutând date referitoare la efectivele de cabaline în diferite zone. • Metoda de lucru în cercetările privind domeniile de utilizare a cailor în Maramureş Cercetările s-au făcut pentru fiecare domeniu de utilizare a calului în parte, împărŃinduse timpul istoric în trei perioade: trecutul îndepărtat, trecutul recent şi perioada actuală. - interogarea unor performeri cu vârste cuprinse între 50-80 de ani; - interogarea medicilor veterinari şi proprietarilor de cai din zonele studiate; - studierea unor documente de arhivă, a tradiŃiilor locale; - studierea şi consultarea lucrărilor şi monografiilor, cărŃilor de istorie locală din zona de cercetat • Metoda de lucru în cerecetările privind starea de sănătate a cailor din Maramureş

5

- chestionarea medicilor veterinari şi a proprietarilor de cabaline, cu scopul găsirii de, date privitoare la corelaŃia dintre boală şi modul de întreŃinere, starea de întreŃinere, domeniul de utilizare; precum şi inventarierea unor metode empirice de tratament al diferitelor afecŃiuni întâlnite la cai. - pentru a evidenŃia incidenŃa şi evoluŃia unor boli la cabaline, am cercetat: documente de arhivă, breviare şi anuare statistice.

REZULTATE ŞI DISCUłII • Rezultate şi discuŃii în cercetarea privind acŃiunea de ameliorare a calului în Maramureş În documentele de arhivă, precum şi în alte lucrări menŃionate pe parcursul tezei, apare menŃionat că în Maramureş în decursul timpului au pătruns diferiŃi cai. Unii ajungând aici ca şi capturi de război, alŃii prin intermediul târgurilor, încrucişându-se cu cabalinele locale. Printre primele măsuri de ameliorare dirijată a cabalinelor din zona studiată, apar menŃionate într-un document de arhivă emis în 1777, care cuprinde ordinul dat de împărăteasa Maria Tereza prin care se încearcă corectarea, mai precis înlocuirea cailor care nu sunt de rasă, încercându-se obŃinerea unor produşi mai buni, în rasă curată. Acelaşi document stipulează că pe acest teritoriu au pătruns tot felul de cai. În 1911 guvernul pentru a asigura comunelor armăsari buni, cumpără în fiecare an de la marii şi mici crescători mânji de un an, pe care îi cresc până la vârsta de trei ani la moşiile statului, ulterior după o selecŃie riguroasă vânzându-i comunelor la preŃuri mici, cu condiŃia ca aceştia să nu fie înstrăinaŃi câŃiva ani (Enescu şi colab., 1920); de asemenea în Maramureşul istoric, zonă în care este menŃionat că se creştea cel mai primitiv tip de cal, calul de munte sau mocănesc, în vederea ameliorării efectivului cabalin existent, în 1924 Comitetul JudeŃean Zootehnic, cumpără pentru această zonă şase armăsari din rasele LipiŃan şi HuŃul (Tomi, 2005); de asemenea am găsit menŃionat că la în secolele XIX şi XX, la curŃile grofilor se creşteau cai din rasele Trăpaşi Americani, Nonius, Semipur sânge englez, cu rol ameliorator asupra efectivului cabalin existent (Magyarorszag varmegyei es varosai, 1909). În urma chestionării performerilor mai în vârstă am aflat că în trecutul apropiat Ńăranii maramureşenii cu ocazia drumurilor făcute în scop comercial, în satele din jurul Dejului, Careiului, Câmpia Someşului, cumpărau, ori făceau schimburi de cai cu locuitorii din aceste zone, îşi montau iepele de talie mică cu armăsari amelioraŃi de talie mare. Azi, principalul furnizor de marterial ameliorator cabalin pentru Maramureş este Herghelia B. (judeŃul BistriŃa Năsăud), care pune la dispoziŃia staŃiunilor de montă publică din judeŃ, armăsari din rasele Semigreu de Transilvania şi LipiŃan, iar pentru a evita consangvinizarea îi roteşte prin localităŃile care au astfel de puncte de montă. Aceşti armăsari răspândiŃi pe teritoriul întregului judeŃ au montat sute de iepe, contribuind astfel la ameliorarea raselor locale, proces îngreunat de ameliorarea empirică realizată cu armăsari neautorizaŃi care au fost folosiŃi şi sunt folosiŃi la montă în continuare.

6

Coeficientul de varialbilitate s%

Pe baza măsurătorilor parametrilor corporali (talie, lungimea oblică a trunchiului, perimetrul toracic, perimetrul flluierului), la toate cele trei categorii de cabaline măsurate, toate şirurile de măsurători au un nivel al coeficientului de variabilitate mică şi foarte mică (Fig. 12). 8

7,46

7 6 5

4,8 4,27

4

3,67

3 2

6,36

6,09

2,56 1,62

1,7

1,8

1,79 1,54

1 0 talia

lung. perimetrul perimetrul trunchiului toracic fluierului

cab. din tipul local

cab. Ameliorate

armasari amelioratori

Fig. 12. Nivelul de variabilitate a dimensiunii taliei, lungimii oblice a trunchiului, perimetrului toracic, perimetrului fluierului În cazul cabalinelor ameliorate valorile coeficientului de variabilitate a parametrilor măsuraŃi sunt mai mari decât în cazul tipului local de cal ale căror valori sunt foarte mici, datorită dimensiunilor corporale foarte apropiate de ale subiecŃilor măsuraŃi. Dacă toŃi armăsarii montatori ar provenii din staŃiunile de montă publică, diferenŃele dintre dimensiunile corporale ale armăsarilor ar trebuii să fie extrem de mici, dar pe lângă aceşti trei armăsari Semigrei de Transilvania, luaŃi în studiu la acŃiunile de ameliorare de data aceasta empirică, participă şi armăsarii din gospodăriile particulare (planşa 6), acestui fapt se datorează nivelul de variabilitate mic al şirurilor de măsurători efectuate.

7

a

b

c

d

Planşa 6. Armăsari montatori din gospodăriile particulare, care activează în judeŃul Maramureş. a). armăsar (nr.2), 5 ani, P.A., Baia Sprie, 2008; b). armăsar (nr.3), 8 ani, S.A., Săsar; c). armăsar (nr.4), 4 ani, C. I., Valea Chioarului; d).armăsar (nr.5), 6 ani, R.O.,Valea Chioarului; (original). Prin calcularea indicelui formatului corporal lateral al celor 54 de cabaline luate în studiu, a rezultat că toŃi armăsarii amelioratori au un format corporal dreptunghiular, caracter pe care îl transmit cu succes produşilor lor (planşa 7), acelaşi format corporal este întâlnit la 7 din cele 8 cabaline aparŃinând tipului local de cal, precum şi la 23 din cabalinele ameliorate; format corporal specific cabalinelor de tracŃiune grea.

8

a b Planşa 7. Armăsar ameliorator şi produsul lui. a) Armăsarul ameliorator (nr.7) din rasa Semigreu de Transilvania, 15 ani, StaŃiunea de montă Târgu Lăpuş- Maramureş, 2008; b) cabalină ameliorată (nr.28), mascul, 3 ani, Târgu Lăpuş-Maramureş, 2008; (original). Pentru a obŃine date despre gradul de dezvoltare a unor organe sau aparate funcŃionale şi asupra caracterului lor, despre constituŃie, despre dezvoltarea animalelor, am recurs la calcularea indicilor masivităŃii, robusteŃii, osaturii.

a

b

Planşa 8. Cabaline ameliorate din Maramureş cu valori mari ale indicilor masivităŃii şi robusteŃii. a) femelă (nr.9), 6 ani, S.A., TăuŃii Măgherăuş-BăiŃa (Maramureş), 2008; b) mascul castrat (nr.33) 17 ani, Budeşti-Maramureş, 2008; (original).

9

Tabelul 11 Valorile indicilor masivităŃii, robusteŃii şi osaturii la cabalinele ameliorate din Maramureş Nr. cabalinei ameliorate 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19

n X s s%

Indicele masivităŃii

Indicele robusteŃii

Indicele osaturii

Nr. Indicele cabalinei masivităŃii ameliorate 120,15 121,91 13,19 20 111,45 116,93 117,08 12,47 21 106,67 110,53 102,7 11,9 22 125,42 114,28 111,88 13,59 23 118,9 114,81 113,36 11,82 24 114,55 115,34 114,07 11,82 25 112,56 114,86 118,69 12,83 26 114,4 122,31 120,07 14,4 27 117,23 137,15 125,27 14,75 28 117,15 114,24 112,85 12,51 29 123,21 115,94 112,29 12,99 30 116,49 109,48 115 12,85 31 118,55 114,13 114,13 12,28 32 114,16 112,51 113,63 11,83 33 132,96 110,73 111,56 11,85 34 110,77 104,7 101,15 13,28 35 118,9 111,48 113,12 12,67 36 113,76 118,55 114,94 14,18 37 113,87 109,77 107,94 14 38 107,66 Calculul coeficientului de variabilitate(s%) Indicele masivităŃii Indicele robusteŃii 38 38 115,69 114,16 6,38 5,65 5,51 4,94

Indicele robusteŃii

Indicele osaturii

104,58 111,09 124,69 116,54 112,51 110,49 111,8 116,49 115,38 121,56 121,7 114,94 117,62 124,18 110,77 116,03 109,59 110,11 106,74

13,54 12,6 14,78 14,53 13,77 13,78 14,14 14,05 13,7 14,31 13,7 14,18 13,54 13,59 14,11 14,08 13,95 13,87 12,87

Indicele osaturii 38 13,37 0,79 5,97

Legendă : n= numărul de cai; X= media aritmetică; s=abaterea standard; s%=coeficientul de variabilitate. Analizând datele din tabelul 11 se poate observa că subiecŃii cu numerele 9 şi 33 au valori ale indicilor masivităŃii de 137,15 şi 132,96 (planşa 8); de asemenea am obŃinut valori ale indicilor robusteŃii mai mari de 118,5 la subiecŃii cu numerele 1, 7, 22, 29, 30, 33 (planşa 9). În cazul indicelui osaturii la caii amelioraŃi nu am obŃinut valori mai mari decât valoarea dată de literatura de specialitate cailor de tracŃiune grea, respectiv 16,2.

10

a

b

c

d

e f Planşa 9. Cabaline ameliorate din Maramureş, cu valori mari ale indicilor robusteŃii. a) femelă (nr.1), 9 ani, P.C., Boiu Mare, 2008; b) femelă (nr. 7), 6 ani, C.D., Baia Sprie, 2008; c) femelă (nr.8), 6 ani, P.F., Baia Sprie, 2008; d) femelă (nr. 22), 7 ani, T.I., Cavnic, 2008; e) femelă (nr. 29), 6 ani, C.E., Târgu Lăpuş, 2008; f) femelă (nr.30), 7ani, P.C., Târgu Lăpuş, 2008; (original).

11

Coeficientul de varialbilitate s%

7 5,97

6

5,51

5

5,36 4,54

4,94

4 3 2,31

2,65

2,25

2,20

2 1 0 indicele masivitatii tipul de cal local

indicele robustetii

indicele osaturii

cabaline ameliorate

armasari amelioratori

Figura 17. Reprezentarea grafică a valorilor coeficienŃilor de variabilitate ale indicilor masivităŃii, robusteŃii şi osaturii. În figura 17 sunt reprezentate grafic valorile coeficienŃilor de variabilitate ale indicilor masivităŃii, robusteŃii, osaturii, valorile sunt mici încadrându-se într-un nivel de variabilitate foarte mic, în cazul tipului local de cal, tot despre un un nivel mic al variabilităŃii putem vorbii şi în cazul armăsarilor amelioratori, precum şi în cazul cabalinelor ameliorate. Chiar dacă nivelul coeficientului de variabilitate este redus, în cadrul şirurilor de valori ale indicilor masivităŃii şi robusteŃii sunt subiecŃi ale căror indici, au valori ale indicilor masivităŃii şi robusteŃii foarte mari. Compararea prin testul „t” a valorilor medii ale indicilor masivităŃii armăsarilor amelioratori cu valorile medii ale indicilor masivităŃii ale cailor amelioraŃi şi cu ale cailor din tipul local, în ambele cazuri diferenŃele sunt foarte semnificative. Tabelul 14 Compararea valorilor medii ale indicilor robusteŃii armăsarilor amelioratori cu valorile medii ale indicilor robusteŃii ale cailor amelioraŃi şi cailor din tipul local

N ∑x X s2 sd ±d faŃă de Mt. t SemnificaŃia diferenŃei

Armăsari amelioratori (Mt) 8 975,97 121,99 42,82

12

Cai amelioraŃi

Cai din tipul local

38 4338,43 114,16 32,03 2,48 -7,83 3,15 **

8 835,18 104,3985 5,54 2,45 -17,16 -7 ***

Legendă : n= numărul de cai; ∑ x= suma valorilor individuale ale indicilor n, X= media aritmetică; S2=varianŃa;Sd= abaterea standard a diferenŃei, t= distribuŃia t Din tabelul 14 se poate vedea că în cazul cailor amelioraŃi diferenŃele dintre mediile indicilor de robusteŃe ale cailor amelioraŃi şi armăsarii amelioratori sunt distinct semnificative (**), iar în cazul cailor neamelioraŃi între media indicilor de robusteŃe a acestora şi media aceluiaşi indice de la armăsari datorită faptului că probabilitatea de transgresiune este sub 0,1 % diferenŃele dintre acestea sunt foarte semnificative(***). DiferenŃe, foarte semnificative sunt şi în cazul indicilor osaturii. Prin compararea valorilor medii ale indicilor masivităŃii, robusteŃii, osaturii ale tipului local de cal cu mediile indicilor cailor amelioraŃi, toate diferenŃele între mediile celor trei indici sunt foarte semnificative. Tabelul 16 Compararea valorilor medii ale indicilor masivităŃii, robusteŃii, osaturii ale tipului local de cal cu mediile indicilor cailor amelioraŃi indicele masivităŃii Tipul local de cal Mt. N ∑x X s2 sd ±d faŃă de Mt. t SemnificaŃia diferenŃei

8 846,83 105,85 6,02

indicele robusteŃii Cai amelioraŃi 38 4396,55 115,69 40,78 1,35 9,84

indicele osaturii Tipul local de cal Mt. 8 835,18 104,39 5,54

indicele masivităŃii Cai amelioraŃi 38 4338,43 114,16 32,03 1,23 10,22

indicele robusteŃii Tipul local de cal Mt. 8 102,53 12,81 0,11

indicele osaturii Cai amelioraŃi 38 508,3 13,37 0,6 0,14 -0,5

7,28

8,3

3,57

***

***

***

Legendă : n= numărul de cai; ∑ x= suma valorilor individuale ale indicilor n, X= media aritmetică; S2=varianŃa;Sd= abaterea standard a diferenŃei, t= distribuŃia t Variabilitate a indicilor corporali ale cabalinelor din zona studiată se datorează în mare măsură atât încrucişărilor libere ce au avut loc în decursul timpului, cât faptului că s-a pornit de la un cal foarte primitiv. De asemeni nu excludem comoditatea proprietarilor care şi-au încrucişat iepele fără a avea în vedere calităŃile armăsarului, fără a se gândi la aspectul pe care îl va avea produsul rezultat. Proprietarii voind cu orice preŃ să obŃină un mânz, neurmărind ameliorarea calităŃilor acestuia, de unde şi performanŃe morfo-productive reduse şi menŃinerea unor defecte. În sprijinul corectării acestor neajunsuri vin staŃiunile de montă, cu armăsari de montă amelioratori ai raselor locale. În cercetările de teren, cele mai multe defecte zootehnice constatate atât prin observarea directă cât şi prin chestionarea proprietarilor de cai, majoritatea sunt cantonate la 13

nivelul membrelor: vezigoane, moleŃi, călcătură în labă de urs, genunchi arcat, copite scâlciate; restul regiunilor corporale nu prezintă importanŃă atât de mare pentru proprietari întrucât nu afectează capacitatea de utilizare a cailor la muncă. • Rezultate şi discuŃii în cercetările privind metodele de creştere, îngrijire şi exploatare a cabalinelor în Maramureş Datorită scăderii suprafeŃelor de pădure (în zona de munte), a mecanizării lucrărilor agricole, precum şi a îmbătrânirii populaŃiei rurale, în toate zonele, numărul cabalinelor în aria de investigaŃie este în scădere. Tabelul 17 Numărul de cabaline în gospodăriile în care am făcut investigaŃii Localitatea

Târgu Lăpuş Săsar Fărcaşa Şişeşti Şurdeşti BăiŃa Boiu Mare Trestia Baia Sprie Cavnic Budeşti

Forma de relief

Nr. gospodării investigate

câmpie

17

câmpie câmpie deal deal deal deal deal deal-munte munte munte

12 11 8 10 7 8 7 20 5 15

Din care : Nr. gospodării cu un cal 11 7 8 4 5 5 4 3 8 3 2

Nr. cabaline Nr. gospodării cu doi cai 5 4 3 2 4 2 3 3 8 2 10

Nr. gospodării investigate cu peste 2 cai 1

25

1 2 1 1 1 4 3

18 14 16 17 9 15 13 36 7 34

În cele 120 de gospodării investigate câte 40 din fiecare tip de formă de relief, se observă că numărul gospodăriilor care cresc mai mult de o cabalină este în scădere (tabelul 17); în general proprietarii care folosesc caii la munca la pădure cresc câte 2-3 cai, dar şi numărul acestora este tot mai mic. Tabelul 18 Cazarea cabalinelor Grajduri cu:

cabaline

câmpie Deal munte Total

2 4 8 14

cabaline, bovine 16 21 26 63

cabaline, bovine, ovine 3 7 10

14

cabaline, bovine, păsări 1 1

cabaline, bovine, suine 18 8 6 32

Referitor la modul de cazare a cabalinelor (tabelul 18), se poate observa, că majoritatea adăposturilor luate în studiu (88,3 %), sunt mixte; în zona de câmpie, 45 % din proprietarii chestionaŃi au relatat că suinele sunt cazate alături cabaline şi bovine, numai în perioadele reci, iar în ceea ce priveşte ovinele, caprinele în 80 % din gospodăriile care deŃin şi cai şi oi în prima parte a perioadei fătărilor (februarie –martie, chiar aprilie), mieii şi iezii sunt adăpostiŃi în grajduri cu animale mari (cai, bovine) pentru a fi protejaŃi de frig. Tabelul 19 Materialul de construcŃie al grajdurilor Materialul de construcŃie

chirpici

Cărămidă nearsă

lemn

câmpie deal munte

14 1 -

18 3 -

17 36

BolŃari din BolŃari din beton BCA 1 2 -

2 3 1

Cărămidă arsă 5 14 3

În tabelul 19 sunt prezentate materialele de construcŃie din care sunt construite adăposturile de animale din gospodăriile studiate. În zona de câmpie predomină adăposturile din cărămidă nearsă şi chirpici; în zona de deal adăposturile cu o vechime mai mare de 20 de ani sunt din lemn de stejar, rar din alte esenŃe (fag), iar cele mai noi din ultimii 20 de ani sunt din cărămidă arsă, foarte rar în ultimii ani s-au construit grajduri din BCA; în zona de munte datorită abundenŃei lemnului, 90 % din adăposturi sunt din lemn. Atât adăposturile din lemn cât şi cele din chirpici, respectiv din cărămidă nearsă sunt călduroase, dar au o higroscopicitate ridicată, sunt greu de dezinfectat; cele din lemn sunt uşor inflamabile, fixează gazele nocive (Man, 1986). Comparând observaŃiile făcute în teren, în zona studiată cu cele din literatura de specialitate parcursă, putem concluziona că: doar o mică parte din materialele folosite pentru construirea pereŃilor adăposturilor studiate, corespund cerinŃelor igienice. Tavanul adăposturilor luate în studiu, în procent de 90 % sunt din lemn, având avantajul de a nu favoriza formarea condensului; iar restul de 10 % sunt din beton. Cu excepŃia câtorva adăposturi din Şişeşti şi Baia Sprie, unde pardoseala din lemn este acoperită cu un covor din cauciuc, pe considerentul că protejează lemnul de distrugerile mecanice provocate de colŃii potcoavelor; în restul adăposturilor luate în studiu în zona de stabulaŃie a animalelor pardoselile sunt din lemn. In mai mult de jumătate din adăposturile luate în studiu (80) evacuarea aerului viciat, se face organizat pe verticală prin nişte hornuri, amplasate în tavanul adăposturilor. În restul adăposturilor ventilaŃia este neorganizată (prin ferestre, uşi, închiderile neetanşe, fisuri, porozităŃi). Majoritatea grajdurilor cercetate sunt întunecoase, iluminarea făcându-se prin una, două, rar prin trei ferestre simple, foarte rar duble. Am întâlnit două situaŃii în care ferestrele sunt amplasate pe peretele din faŃa cabalinelor (planşa 15), în una din ele acestea fiind acoperite de scânduri, iar în celălat adăpost acestea sunt neacoperite, fiind amplasate la o înălŃime de 1,60 m, razele soarelui deranjând ochii cailor, acestea ar fi trebuit să fie amplasate mai sus.

15

a

b

Planşa 15. Mod de amplasare a ferestrelor. a) Adăpost cu fereastra acoperită de scânduri, Târgu Lăpuş, Maramureş, 2008; b) Adăpost cu fereastra prin care razele soarelui pătrund în ochii cailor, Târgu Lăpuş, Maramureş, 2008; (original). Marea variabilitate a indicilor de iluminare naturală se datorează în mare parte faptului că la momentul construirii adăposturilor luate în studiu, nu s-a cerut sfatul unui specialist; de asemenea majoritatea adăposturilor fiind mixte iar normele de iluminare naturală prevăd valori diferite pentru fiecare specie de animal. Tabelul 20 SuprafaŃa pardoselilor şi geamurilor. Indicele de iluminare naturală. Intensitatea iluminării artificiale. Aria pardoselilor m2

Ariile geamurilor m2

Numărul adăposturilor

9,6

0,24 0,6 0,84 0,54 0,6 0,84 0,54 1,12 0,6 0,84 0,54 1,12 1,12

1 16 14 14 3 19 13 11 5 8 11 2 1

20

27

31,5

35

16

Indicele de iluminare naturală(I) 1/40 1/33 1/23,8 1/37,03 1/45 1/32,14 1/50 1/24,1 1/52,5 1/37,5 1/58,33 1/28,12 1/31,25

Iluminarea artificială w/m2 6,25 3,75 ; 5,0;

3,0 ; 3,75; 4,4

2,38; 3,8 3,42

Astfel după cum se poate vedea în tabelul 20, în 79,16 % din adăposturile în care sunt cazate şi cabaline de muncă, valorile indicelui de iluminare a adăposturilor nu corespund normelor de iluminare a adăposturilor, aceste adăposturi fiind mai întunecoase; în 20,84 % din adăposturi valorile indicelui de iluminare naturală este de 1/24,1, care depăşeşte valoarea dată de literatura de specialitate, respectiv de 1/25, pentru caii de muncă (Drăghici, 1989; Popescu Silvana şi Borda, 2008), deci fiind mai luminoase. În toate adăposturile studiate cabalinele se găsesc în stabulaŃie legată, legarea făcându-se cu ajutorul căpăstrului din sfoară de cânepă, curele de piele, rar sunt legaŃi cu gâtare din piele, am întâlnit două cazuri de căpestre confecŃionate din lanŃ, neindicate produc răniri (frecvente la căpestrele din lanŃ), în zona cefei (Bursita cefei) sau nazală. Cabalinele sunt separate de restul animalelor prin stănoage. Am întânit un singur caz de adăpost în care acestea lipseau. Mărimea suprafeŃelor de cazare sunt cuprinse între 4,2 şi 6,6 m2/cap cabalină, valoare care se încadrează în normele şi recomandările privind mărimea suprafeŃei de cazare a cabalinelor în stabulaŃie legată, respectiv: rase obişnuite 3,64-4,16 m2/cap cabalină şi rase grele, animale de valoare 5,76-6,48 m2/cap cabalină (Popescu Silvana şi Borda, 2008). Referitor la poziŃia ieslelor în 80 % din adăposturi acestea sunt drepte, prezentând un dezavantaj pentru cabalinele care se lovesc rezultând higroma pieptului şi a genunchiului; doar în 15 % din adăposturi (18), peretele de sub iesle este oblic, situaŃie recomandată de specialişti; am întâlnit şi câteva cazuri de hrănire la grătar. Adăparea în mare parte se face individual la găleată, folosindu-se aceiaşi găleată pentru toate cabalinele din grajd. În cinci cazuri adăparea se face în afara adăpostului la o sursă de apă ce curge în apropierea gospodăriei. Ca aşternut temporar care se evacuează odată cu gunoiul de grajd, se folosesc paie de grâu, ferigă uscată, frunze de pomi fructiferi, fag, stejar, carpen, foarte rar rumeguşul şi talaşul. Indiferent de forma de relief, hrănirea cabalinelor se face aproximativ la fel. Hrana de bază o constituie fibroasele, suplimentate cu abrac (orz, ovăz, porumb), boabe sau măcinat, iar în zona de câmpie-deal seara se administrează un tain de paie sau tulei de porumb. Ca particularităŃi în hrănirea cailor în zona de câmpie respectiv localitatea Seini, unde funcŃionează o fabrică de alcool cailor li se administrează în hrană şi melasă. Am constatat diferenŃe în ce priveşte modul de păşunare a cailor în cele trei zone geografice, astfel: în zona de şes-deal caii păşunează alături de vaci şi bivoliŃe; în zona de munte se alcătuiesc aşa numitele stave (grupuri de 50-100 de cai), aceştia sunt scoşi la păşune în jurul datei de 10-15 mai deodată cu turmele de oi, unde rămân până la începutul lui septembrie. Se poate observa o ordine în administrarea furajelor la un tain, după cum recomandă şi literatura de specialitate: fân-apă-concentrate sau fân-apă-concentrate-fân-apă, pentru a favoriza o mai bună valorificare a nutreŃurilor (Georgescu şi colab.,1982); de asemenea se respectă şi timpul de odihnă recomandat de 1-1,5 ore când sunt utilizaŃi la munci grele, sau 40-50 de minute când efortul este mai uşor după administrarea unui tain (Georgescu şi colab.,1982). Această ordine de furajare se respectă chiar şi în cazul în care caii se află la muncă, cum de altfel indiferent de anotimp se respectă şi acelaşi orar de hrănire; sunt foarte rare cazurile de furajarea greşită a cailor dar nu inexistente. 17

Referitor la modul de înhămare a cabalinelor în zona investigată, fiecare cal are propriul său ham, bine ajustat la corp, preferate sunt cele din piele, după cum reiese din documentele de arhivă meşterii maramureşeni încă din trecutul îndepărtat erau renumiŃi pentru calitatea şi frumuseŃea harnaşamentelor pe care le confecŃionau, renume de care se bucură şi unii meşteri de astăzi. Exploatarea cailor este foarte asemănătore în toată zona studiată, fiind folosiŃi aproximativ la aceleaşi munci, cu excepŃia zonei de munte unde caii sunt folosiŃi la muncă în exploataŃiile forestiere. În unele cazuri munca prestată cu aceste animale fiind singura sursă de venit ale proprietarilor lor. Aspecte negative în exploatare, am constatat cu ocazia vânzărilor de cai, când aceştia, sunt supuşi unui „test de efort“, fiind puşi să tragă greutăŃi foarte mari, uneori sunt bătuŃi. Un alt aspect întâlnit este în cazul cailor care muncesc la pădure, care uneori sunt puşi să tragă peste puteri, ulterior aceştia fac congestii pulmonare, emfizem pulmonar, întinderi musculare, tenosinovite, artrite, furburi cronice, emfizem pulmonar. Din ancheta făcută în teren am constatat că mai mult de 80% din proprietarii de cai îi Ńeasălă, dimineaŃa înainte de scoaterea la muncă, conform specialiştilor pansajul creşte cu 15% capacitătea de efort (Drăghici, 1989), intensifică metabolismul cu 10-25 % şi măreşte apetitul (Man,1986). În zona studiată, proprietarii de cai, acordă o atenŃie deosebită potcovitului, conştienŃi că de aceasta depinde capacitatea de muncă a calului. Inventarul atelierului clasic descris de Georgescu şi Petrache în 1990 este foarte asemănător cu cel al atelierelor din zona studiată. Din cele 9 ateliere (1 Vad, 2 în Plopiş, 1 în Şurdeşti (dezafectată), 2 în Şişeşti, 1 în Negreia, 1 în CetăŃele, 1 în TăuŃii de Sus), în care am făcut investigaŃii am întâlnit unul singur care are forjă acŃionată cu piciorul, iar restul atelierelor au forjă acŃionată cu motor electric. Foarte rar s-au semnalat probleme, ca urmare a unei potcoviri defectuoase (strângere în caia, bleime). • Rezultate şi discuŃii în cercetarea privind evoluŃia numerică a efectivelor de cabaline în Maramureş; consideraŃii de ordin statistic ImportanŃa pe care calul a avut-o în viaŃa de zi cu zi atât a locuitorilor de rând cât şi a autorităŃilor statale-imperiale, este reflectată de evoluŃia numerică a acestora în diferite etape ale istoriei îndepărtate şi recente. Războaiele, catastrofele naturale, exportul de cabaline, foametea, epizootiile care au afectat efectivele de cai, toate acestea precum şi alŃi factori au influenŃat în mare măsură evoluŃia numerică a efectivelor de cabaline. Bibliografia şi documentele cercetate (figura 31) fac referiri la efectivele de cabaline, dar şi la faptul că de-a lungul istoriei, autorităŃile s-au implicat de multe ori în atenuarea scăderii efectivelor de cabaline.

18

Sursa: Arhivele de stat Maramureş (Baia Mare), Fond 45/1774, Prefectura judeŃului Maramureş, pachet II, pag. 92- conscripŃii nobiliare Figura 31.ConscripŃii nobiliare din Sighet 1774. Războiul a determinat scăderea continuă a numărului de cabaline, pe măsură ce timpul trecea numărul cailor din Maramureş era din ce în ce mai mic (figura 27). Astfel că în 1915 era un număr de 17402 capete; în 1916, an în care a început construirea drumurilor de acces către bazinul forestier Vaser forŃa cailor era de nelipsit, zona fiind foarte greu accesibilă, erau 12997 cai (Tomi, 2005). În anumite perioade ale istoriei maramureşenii erau obligaŃi să crească cai pentru nevoile războiului, putând fi o cauză a numărului mare de cai în trecut. Această obligativitate în anumite perioade era suspendată, spre exemplu în anul 1704 CongregaŃia Comitatului Maramureş ordonă curuŃilor să suspende obligativitatea creşterii cabalinelor de către cei care aveau 4 sau 6 boi (29.03.1704, Arhivele de stat Maramureş, Prefectura judeŃului Maramureş, Sighet, Protocoalele congregaŃiei comitatului, inv. 338, nr.9, fond 351).

19

nr. cai 20 18

17.900

17.402

17.900

16.121

16 14

12.997

12

10.622

10 7.710

8 6

5.292

4 2

1.822

0

1915

1916

1918

1924

1946

2003

2007

2008

1927

Sursa: Tomi, 2005; Buletin informativ ANSVSA, 2007 ; EvidenŃe C.S.V. Figura 27. EvoluŃia efectivelor de cabaline din Maramureş Din figura 27 se poate observa că în anumite perioade ale istoriei, efectivele de cabaline au scăzut enorm, astfel că în 1918, la sfârşitul primului război mondial s-a înregistrat cel mai mic efectiv de cabaline din Maramureş, cu 10,4 % mai mic decât în 1915, şi cu 11,3 % mai mic decât în 2008; scădere masivă datorată pierderilor cauzate de război. Refacerea efectivelor de cabaline, a fost un proces greoi şi de lungă durată. Se poate observa că interesul maramureşenilor faŃă de creşterea acestor animale nu a scăzut nici până în ziua de azi. Cu excepŃia perioadelor în care erau războaie, sau se întâmplau catastrofe naturale, îmbolnăviri, numărul cailor nu a scăzut ci dimpotrivă în 2003 şi în 2007 cifra cailor din Maramureş a depăşit cu 2,7 % numărul de cabaline care se creştea în această zonă în 1915. Această depăşire este doar aparentă, având în vedere că şi numărul gospodăriilor, respectiv a crescătorilor este mult mai mare decât în 1915. Creşterea în continuare a cabalinelor sunt dovada că aceste animale sunt rentabile, calul poate muncii în orice condiŃii, iar în zonele de munte, urcă în locuri greu accesibile pentru mijloacele mecanizate. Nu putem să nu menŃionăm faptul că în zonele de deal, câmpie, în ultimii ani caii sunt crescuŃi şi în virtutea tradiŃiei, ei fiind utilizaŃi rar la muncă deoarece sunt înlocuiŃi de tractoare.

20

• Rezultate şi discuŃii în cercetările privind domeniile de utilizare a cailor în Maramureş Am identificat cinci domenii de utilizare a calului: militar, agricol, minerit, forestier, transporturi. Pe lângă aceste domenii importante, cu finalitate economică, în unele sate din zona cercetată am constatat chiar în perioada cercetărilor că mai există un domeniu în care calul este utilizat sporadic, în scop de divertisment, anume la diferite festivităŃi tradiŃionale (nunŃi, la sărbătoarea Crăciunului mersul la colindat, primirea unor ierarhi ai bisericii); dat fiind multitudinea domeniilor de utilizare a cailor în zonă s-a dezvoltat un intens comerŃ cu aceste animale. ImportanŃa utilizării cailor în agricultura maramureşeană este reliefată în numeroasele conscrieri ale bunurilor aparŃinătoare diverselor domenii ale comitatului. De asemenea în lucrări de istorie apare menŃionată folosirea cailor pentru punerea în funcŃie a unor mori. Legat de agricultură, prin anii 30 ai secolului trecut s-a dezvoltat şi un intens transport în scop comercial al produselor agricole cu ajutorul cailor. Până la mijlocul secolului trecut, mii de ani caii au fost cei care asigurau forŃa de tracŃiune pentru toate felurile de transporturi de care societatea umană în evoluŃie avea nevoie, astfel cercetând documentele de arhivă şi făcând investigaŃii printre localnicii mai în vârstă am aflat numeroase date despre utilizarea cailor în transporturi. Încă din secolul al XII-lea, mineritul apare menŃionat ca ocupaŃie de bază a locuitorilor maramureşeni, muncă la care participau şi caii. Legat de munca în subteran caii au fost utilizaŃi la acŃionarea maşinilor de extracŃie din minele de la: Ocna Şugatag, Baia Mare, Săsar, Dealul Crucii, Thyrza, mina Galbenă, Baia Borşa, etc.; la tracŃionarea vagonetelor cu minereu, la transportarea minereului cu ajutorul samarelor sau cărucioarelor trase de cai. Mai multe surse ne relatează, despre caii, care lucrau în subteran, că aceştia aveau un simŃ aparte, foştii mineri susŃinând că ştiau să numere. Ei ascultau izbiturile vagoanelor, dacă se ataşau mai mult de 5-7 vagoane, aceştia nu mai porneau din loc. Tot surse orale, foşti conducători de cai în subteran relatează despre caii care rămâneau permanent în subteran, că după şapte ani orbeau complet orientându-se după auz şi miros. Pe lângă transporturile din subteran, caii mai erau folosiŃi şi la transporturile de la suprafaŃa minelor. Studiind documentele de arhivă am găsit numeroase evidenŃe ale oraşului Baia Mare cu veniturile încasate ca urmare a transporturilor realizate cu caii oraşului; de asemenea cu cheltuielile făcute pentru achiziŃionarea de harnaşamente şi coşuri pentru caii minelor. Până la apariŃia mijloacelor de transport mecanizate, calul a fost intens utilizat în transportul corespondenŃei. Astfel s-au înfiinŃat servicii poştale călare, fiecare sat trebuind în 1699 să asigure câte 2-3 cai de poştă. În urma cercetării documentelor de arhivă de la Arhivele de Stat Maramureş, am găsit numeroase documente în care se relatează despre procurarea cailor pentru armată; iar începând din 21.12.1848, cumpărarea de cai pentru scopuri militare, se face de către o comisie formată dintr-un medic veterinar şi un casier (21.12.1848, Sighet, fond 45, st2, an 1848, nr. inv 341, fila 305, reg 1). Comitatul este obligat ca în situaŃia incartiruirii diferitelor

21

regimente pe teritoriul Maramureşului, să le asigure pe perioada şederii lor aici, toate condiŃiile, precum hrana necesară cailor şi ostaşilor. • Rezultate şi discuŃii în cercetările privind starea de sănătate a cailor în Maramureş Studiind numeroase documente de arhivă, breviare şi anuare statistice aflăm că pe lângă numeroasele boli care făceau victime în rândul cabalinelor, mai erau şi catastrofele naturale, foametea, războaiele, accidentele. Pentru a preântâmpina extinderea epizootiilor în documentele cercetate şi prezentate în teză se fac referiri la numeroase măsuri ce trebuiau luate în acest sens (necesitatea îngropării perfecte a tuturor animalelor pierite cu piele cu tot; întărirea pazei trecătorilor şi multe alte date). Tabelul23 Boli la cai, identificate pe baza câtorva documente de arhivă de la Arhivele de stat din Maramureş Comitatul Maramureş Teceu Valea Tisei SăpânŃa Sighet Vadu Izei Visk Dolhan Hust Hemcsen Dragaul Rona

Morva

Turbare

Antrax

Râie

1874

1876, 1890

1876, 1886, 1890

? 1890 ? ? ? ? ? ? ? ? ?

? 1890 1890 1898 ? ? ? ? ? ? 1898

1731,1737,1740, 1874, 1890 1889 1889 ? ? ? ? ? 1898 1898 1898 1898

1889 ? ? 1898 1898 1898 1898 ? ? ? ?

Sursa : Arhivele de stat Maramureş În tabelul 23 am prezentat câteva localităŃi unde s-au semnalat îmbolnăviri la cai, faptul că în dreptul unor localităŃi nu a fost semnalată prezenŃa unei boli, nu înseamnă că aceasta nu exista. Din cauză că multe documente au fost distruse, doar o parte din documentele solicitate au fost găsite la arhivele de stat din Baia Mare şi Sighet. De asemenea am găsit schiŃa unui proces verbal de autopsie (Bonczolási jegyzökönyv), conceput în 1898, de medicul veterinar Gyöller György, care consideră că fiecare medic veterinar care face autopsia unui cadavru ar trebuii să completeze un astfel de proces verbal de autopsie. Această fişă de autopsiere este aproape identică cu cele care se complectează azi, doar aranjarea în pagină a datelor este diferită, nu am găsit rubrici care să facă referire la talie şi greutate corporală a animalului autopsiat. Având în vedere că această fişă de autopsiere a fost întocmită acum 110 ani, nu face referiri la confirmarea diagnosticului anatomopatologic prin examene de laborator. 22

O intensă preocupare a autorităŃilor privind bolile la cai, a modului de prevenire şi combatere a acestora, preocupare explicabilă datorită faptului că la acea vreme calul era utilizat în toate sectoarele (transport, poştă, armată) care asigurau buna funcŃionare a statului, se poate observa dintr-un document, al vicecomitelui comitatului Maramureş cu nr. 11531 din 9 mai 1898, act adresat Ministerului Agriculturii de către Ministerul Apărării şi Ministerul de Război, găsim câteva date referitoare la modul de acŃiune în situaŃia ivirii vreunei boli infectocontagioase la cai, sau chiar în caz de moarte a acestora. În urma studierii registrelor de consultaŃie precum şi a discuŃiilor purtate cu medicii veterinari din şapte circumscripŃii sanitar veterinare, referitor la bolile mai frecvent întâlnite la caii din circumscripŃiile concesionate de ei, am constatat că în zonele studiate cele mai frecvente boli interne diagnosticate la cai sunt: sindromul de colici, bronhopneumoniile, emfizemul pulmonar, miopatia mioglobinurică paralitică. Conform statisticilor din 2003 până în 2005, colicile sunt mai frecvente toamna datorită consumului de otavă pălită, de cantităŃi mari de mere, de porumb insuficient copt, fructe, otavă brumată. Vara cele mai multe colici sunt cauzate de insuficienta adăpare sau când sunt pe păşune beau apă cu noroi; sunt frecvente cazurile de colică datorate timpanismului cecocolic generat de consumul de cucută, otavă de păpădie fragedă, din locuri umbroase. Înspre toamnă se semnalează sindromul hepatoencefalic cu o simptomatologie impresionantă cauzată de consumul de frunză de păpădie pălită, cosită de o zi sau a otăvii pălită. La bolile interne nu am observat o corelaŃie între forma de relief a zonei studiate şi îmbolnăviri, în schimb am remarcat frecvenŃa mai ridicată a bronhopneumoniilor iarna şi la sfârşitul primăverii. În toate bolile pulmonare simptomul pe care proprietarul îl acuză la calul său şi îl relatează la medicul veterinar este tusa, simptom al mai multor boli pulmonare, laringotraheite, laringite, bronhopneumonii, boala obstructivă respiratorie, emfizem pulmonar. Un procent de 3-4 % din cai prezintă boală obstructivă respiratorie din care 1% evoluează spre emfizem pulmonar. Emfizemul pulmonar apare frecvent datorită folosirii cailor masivi pe teren accidentat, pante abrupte, când, ca urmare a necesităŃii oxigenării unei cantităŃi mai mari de sânge, animalul este obligat să mărească frecvenŃa mişcărilor respiratorii ceea ce duce la slăbirea pereŃilor alveolari. Cele mai frecvente afecŃiuni chirurgicale ale membrelor la cai, în zona studiată sunt: furcuŃa putredă ca urmare a îngrijirii necorespunzătoare a copitelor; bleimele datorită mersului pe asfalt, pe pietriş; furbura apare ca urmare a hrănirii frecvente cu porumb sau concentrate, trifoi, lucernă sau vara după muncile pe terenuri accidentate, tari, în călduri mari, la prăşit sunt trecuŃi prin ape curgătoare reci, crăpături ale cutiei de corn datorate muncii la pădure, deplasărilor pe terenuri dure; bătături datorate tot terenului dur, de la bătături mulŃi fac limfangite datorită pătrunderii microbilor piogeni în vasele limfatice; avulsia cutiei de corn- prins între pietre; ca urmare a muncii la pădure mulŃi fac sinovite, tenosinovite, luxaŃii, artrite, entorse printre afecŃiunile chirurgicale mai frecvente produse ca urmare a unor accidente în zonele studiate întâlnim: crăpături ale copitelor, tăieturi în talpa copitei, înŃepături ale diferitelor zone ale corpului, contuzii, fracturi.

23

Destul de frecvente sunt fracturile dinŃilor, sau chiar ale arcadelor dentarea, ale oaselor nazale, datorită alunecărilor, iarna pe gheŃă, sau în celelalte anotimpuri, poticnelile pe terenuri accidentate (exploataŃii forestiere). O afecŃiune frecventă la caii care muncesc la pădure în noroi este ariciala. Ca afecŃiuni ale ochilor în zona studiată se întâlnesc: conjunctivită, cataractă, traumatisme ale pleoapelor (rupturi ale pleoapei) mai frecvent la caii care muncesc la pădure, provocate de crengile copacilor, cetina de brad; răni prin tăietură, înŃepătură, smulgere, mulŃi se rănesc în ştreanguri, în cârligele de la lanŃuri. Sporadic se întâlnesc cazuri de tetanos. Şişeştiul este zonă tetanigenă, din 2000 au fost 5 cazuri de tetanos. Activitatea sanitar veterinară în Maramureş este împărŃită pe şapte zone, cu localităŃi din toate formele de relief cu excepŃia zonei 2 care cuprinde numai localităŃi din zona de câmpie, dar acest lucru nu influenŃează incidenŃa anemiei infecŃioase. În decursul celor opt ani se poate observa că cele mai multe circumscripŃii au între 10 şi 20 de cai cu A.I.E., respectiv sub 10 cai cu A.I.E. Modificarea numărului de cai cu anemie infecŃioasă, în sensul creşterii sau scăderii acestora, se datorează şi variabilităŃii efectivelor de cabaline, datorită în principal comerŃului necontrolat; prea puŃine cabaline cu anemie infecŃioasă ajung să moară acasă la proprietar, majoritatea sunt vânduŃi, dar sunt şi excepŃii în cazul unora care Ńin calul bolnav de A.I.E. cu formă latentă, foarte mulŃi ani chiar până la moartea acestora, îmbolnăvind o mulŃime de cai . Tabelul 28. Numărul localităŃilor cu A.I.E. din judeŃul Maramureş Cai cu Fără A.I.E A.I.E / localitate 2003 2 2004 4 2005 2006 2007 2 2008 1

Sub 10 Între cai 10-20

22 27 16 24 24 25

18 19 19 26 24 24

Între 21-30

14 11 12 5 7 6

Între3140

6 2 10 4 1 3

Între 41- 50

1 2 3 2 4 3

Peste 50 Peste 100

2 5 3 3 4

1 1 1 1 -

ExistenŃa unui număr mare de specialişti, cu vaste cunoştinŃe teoretice şi practice în domeniul medical veterinar, care oferă o multitudine de scheme de tratament pentru diferite afecŃiuni întâlnite la animale, precum şi a unei game largi de medicamente, toate la dispoziŃia crescătorilor de animale, nu au dus la dispariŃia celor care fac tratamente empirice.

24

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI Având în vedere obiectivele pe care lucrarea cu titlul „ Cercetări privind evoluŃia creşterii cabalinelor în Maramureş”, am desprins următoarele concluziicu caracter general: 1. În zona studiată conform documentelor de arhivă, identificate, acŃiunea de ameliorare dirijată a cabalinelor din Maramureş, durează de peste două secole mai exact din 1777. La inceputul secolului XX la hergheliile de la Coltău, Satulung, Ardusat, Apa se găseau cai din rasele jumătate sânge Trăpaş american, Semipur sânge englez, Nonius; care cu siguranŃă au contribuit la ameliorarea cailor în localităŃile din jurul hergheliilor. Pentru a împiedica pierderea reproducătorilor de rasă în 1915 Ministerul Agriculturii din Budapesta scuteşte rechiziŃionarea armăsarilor de rasă pentru armată. În perioada interbelică, se făceau inspecŃii anuale ocazie cu care medicul veterinar identifica cele mai frumoase exemplare de cai, proprietarii acestora fiind premiaŃi primind o anumită sumă de bani, precum şi o diplomă semnată de rege. Cu această ocazie caii erau înregistraŃi în evidenŃele armatei pentru a putea fi rechiziŃionaŃi în caz de nevoie.De asemenea pentru ameliorarea efectivului cabalin existent în Maramureşul istoric (calul de munte sau mocănesc), în 1924 se cumpără şase armăsari din rasele LipiŃan şi HuŃul. 2. Din datele găsite în teren, reiese că maramureşenii, în trecut cu ocazia transporturilor de sare pe care le făceau cu ajutorul căruŃelor trase de cai, cumpărau ori făceau schimburi de cai cu locuitorii din zonele în care se deplasau. De cele mai multe ori îşi montau iepele de talie mică, primitive cu cai de talie mare uşor amelioraŃi din zonele de câmpie respectiv Dej, satele din Câmpia Someşului şi Carei. Tot în ca şi acŃiune empirică de ameliorare a cailor putem amintii faptul că începând de la Budeşti şi până la satele de pe Valea Vişeului şi din Borşa, maramureşenii evitau să-şi monteze iepele primăvara aşteptând până în toamnă când se deplasau la culesul porumbului spre zonele de câmpie (Carei, Bihor, Banat) unde, găseau armăsari amelioraŃi mult mai frumoşi decât cei de acasă. Deasemenea în zona Şişeşti la începutul anilor 80 s-au cumpărat mai mulŃi cai din Delta Dunării care s-au încrucişat cu caii locali. 3. Criteriile pe care proprietarii de cai chestionaŃi îşi aleg armăsarii pentru monta iepelor sunt masivitatea corporală în primul rând, apoi aspectul picioarelor şi al capului, mai rar culoarea, prin ameliorările succesive atât empirice cât şi prin monta publică s-a ajuns la un tip de cal semigreu de talie mijlocie. 4. În ultimii nouă ani ameliorarea cabalinelor din Maramureş s-a făcut în cea mai mare parte cu armăsari de montă publică, din rasele: Semigreu de Transilvania, LipiŃan şi Pur sânge englez, aflaŃi în staŃiunile de montă din judeŃ, şi în mai mică măsură cu armăsari neautorizaŃi din gospodăriile populaŃiei. 5. Pe baza măsurătorilor efectuate (talie, lungimea oblică a trunchiului, perimetrul toracic, perimetrul fluierului), la trei categorii de cabaline: din tipul local, amelioraŃi şi armăsari amelioratori am constatat că în cadrul fiecărei categorii de cabaline, toate şirurile de măsurători au un nivel de variabilitate mică, cea ce ne îndreptăŃeşte să afirmăm că în zona studiată s-a conturat un tip de cal masiv rezultat fie ca urmare a acŃiunilor de

25

ameliorare de-a lungul anilor, fie a preferinŃei proprietarilor de a cumpăra acest tip de cal din alte zone. 6. Din datele obŃinute în urma calculării indicelui formatului corporal lateral, la un număr de 38 de exemplare cabaline ameliorate, majoritatea provenite din cumpărare, dar şi din prăsilă proprie, am constatat că 60,52 %, au valoarea acestui indice peste 100 ceea ce îi încadrează în formatul corporal dreptunghiular, format specific cailor de tracŃiune grea, cailor de povară; 18,42 % au formatul corporal înalt folosite la tracŃiune uşoară; 21,5 % dintre aceşti cai au formatul corporal pătrat specific cailor intermediari. ToŃi indicii calculaŃi la cele 38 de capete de cabaline au un nivel al coeficientului de variabilitate mică de 5,51 % la indicele masivităŃii, de 4,94 % la indicele robusteŃii şi de 5,97 % la indicele osaturii. Unele din exemplarele de cabaline ameliorate ating valori ale indicilor masivităŃii şi robusteŃii foarte mari, respectiv un indice al masivităŃii de 137,15 şi un indice al robusteŃii de 125,27, doar în cazul indicelui osaturii nu am obŃinut valori care să depăşească valorile date de literatura de specialitate. 7. În urma reconstituirii tipului local de cal, acesta s-a dovedit a fi un de talie mică masă musculară redusă, o înfăŃişare zveltă, copită cu cornul tare, pretabil la munci în zona de munte, rezistenŃi la efort, iuŃeală la deplasare, rezistenŃă la boli şi intemperii. În urma calculării indicelui formatului corporal al celor opt cai încadraŃi de noi în tipul vechi local de cai, am constatat că şapte din cei opt cai au formatul corporal dreptunghiular, format corporal caracteristic cailor de povară, doar un singur cal se încadrează în formatul corporal înalt care în mod normal ar trebuii să fie folosit la tracŃiune uşoară. Valorile coeficienŃilor variabilităŃii pentru indicii masivităŃii, robusteŃii şi osaturii sunt foarte reduse, cea ce le încadrează pe o scară a variabilităŃii mici şi foarte mici. Aceşti cai încadraŃi de noi în tipul local în tipul local, reconstituit după descrierile performerilor chestionaŃi au caracteristici asemănătoare tipului de cal primitiv existând totuşi posibilitatea ca în genealogia lor să fi fost exemplare ameliorate. 8. În urma măsurătorilor dimensiunilor corporale a celor 8 armăsari amelioratori luaŃi în studio, din care 3 armăsari Semigrei de Transilvania şi 5 armăsari din gospodăriile polulaŃiei, am observat un nivel al variabilităŃii acestor dimensiuni corporale mic, cu un coeficient de variabilitate mai mare în cazul perimetrului toracic şi al perimetrului fluierului, dar tot cu un nivel de variabilitate mic. 9. În urma comparării mediei indicilor masivităŃii ale armăsarilor amelioratori cu media indicelui masivităŃii a cailor amelioraŃi şi cu media indicilor masivităŃii tipului local de cal, prin testul „t” s-a constatat că diferenŃele dintre mediile celor două şiruri sunt foarte semnificative (***) având o probabilitate de transgresiune mai micăde 0,1 %, acelaşi lucru s-a constatat şi în cazul comparării mediei indicilor osaturii ale armăsarilor amelioratori cu mediile indicilor osaturii ale cailor amelioraŃi şi ale cailor din tipul local. În cazul comparării mediei indicilor robusteŃii ale armăsarilor amelioratori cu media indicilor robusteŃii cailor amelioraŃi diferenŃa este distinct semnificativă (**), iar comparată cu media robusteŃii a tipului local de cal diferenŃa este foarte semnificativă. 10. Prin compararea mediei indicilor masivităŃii, robusteŃii, osaturii ale cailor din tipul local cu mediile aceloraşi indici ale cailor amelioraŃi, prin testul „t”, în toate cazurile

26

diferenŃele dintre aceste medii sunt foarte semnificative (***) cu o probabilitate de transgresiune ≤ 0,1 %. 11. Variabilitatea dimensiunilor corporale, precum şi a indicilor calculaŃi, se explică prin faptul că în decursul timpului dar şi la ora actuală pe lângă monta dirijată cu armăsari autorizaŃi, s-a practicat şi se practică în continuare încrucişările empirice cu diverşi armăsari din gospodăriile populaŃiei; de asemenea achiziŃionarea de cabaline din diferite zone. 12. Analizând condiŃiile de întreŃinere , de hrănire şi exploatare a cailor, am observat că numărul proprietarilor care cresc mai mult de o cabalină este în scădere, doar cei care utilizează caii la munca în exploataŃiile forestiere cresc doi sau trei cai. Datorită scăderii suprafeŃelor de pădure şi numărul cabalinelor este în scădere. 13. Din cele 120 de adăposturi luate în studiu, 88,3 % sunt adăposturi mixte în care cabalinele sunt cazate alături de alte animale. În toate aceste adăposturi cabalinele se găsesc în stabulaŃie legată cu mărimea suprafeŃelor de cazare cuprinse între 4,2 şi 6,6 m2/cap cabalină, valoare care se încadrează în normele şi recomandările privind mărimea suprafeŃei de cazare a cabalinelor în stabulaŃie legată. 14. Comparând observaŃiile făcute în teren, în zona studiată cu cele din literatura de specialitate parcursă, putem concluziona că: doar o mică parte din materialele folosite pentru construirea pereŃilor adăposturilor studiate, corespund cerinŃelor igienice. 15. Valorile indicelui de iluminare în 79,16 % din adăposturile în care sunt cazate şi cabaline de muncă nu corespund normelor de iluminare a adăposturilor, aceste adăposturi fiind mai întunecoase; doar în 20,84 % din adăposturi valorile indicelui de iluminare naturală sunt apropiate de valoarea dată de literatura de specialitate.VariaŃia valorilor indicelui de iluminare a adăposturilor se datorează şi faptului că în momentul construirii acestor adăposturi nu s-a cerut sfatul unui specialist, majoritatea adăposturilor luate în studiu fiind mixte. 16. VentilaŃie a adăposturilor luate în studiu este cea neorganizată şi se face prin ferestre, uşi, închiderile neetanşe, fisuri, porozităŃi; iar evacuarea organizată a aerului viciat din adăposturi se face prin aşa numitele hornuri, amplasate în tavanul adăposturilor. 17. În 80 % din adăposturile studiate, peretele de sub iesle este drept reprezentând un dezavantaj pentru cabaline care se lovesc la genunchi şi piept, rezultând higroma genunchiului sau pieptului, doar în 15 % din adăposturi peretele de sub iesle este oblic, situaŃie recomandată pentru toate adăposturile. 18. Indiferent de forma de relief în care se găsesc acestea, nu am constatat mari diferenŃe între modul de hrănire. În linii mari raŃia de consum constă în fân de lucernă, abrac (porumb, ovăz, rar orz) şi în unele zone de câmpie seara un tain de coceni şi paie. 19. Oamenii preferă pentru caii lor hamurile din piele; am întâlnit şi hamuri improvizate din pânză groasă sau furtun de la pompieri, pânză de filtru folosită la flotarea minereului sau cauciuc pânzat de la curelele de transmisie. În zona investigată fiecare cal are propriul său ham, bine ajustat la corp. În utimii zece ani s-a observat că 80 % din atelaje sunt formate dintr-un singur cal, cu menŃiunea că pentru muncile grele şi foarte grele se asociază câte doi proprietari pentru a forma o pereche de cai.

27

20. În toate zonele Maramureşului exploatarea cailor este foarte asemănătoare, fiind folosiŃi aproximativ la aceleaşi munci, cu excepŃia zonei de munte unde caii sunt folosiŃi şi în exploataŃiile forestiere. În prezent domeniile în care sunt exploataŃi caii în Maramureş sunt muncile agricole, transporturi pe distanŃe mici şi exploataŃiile forestiere. 21. AtenŃie deosebită se acordă potcovitului care se face de două ori pe an, primăvara şi toamna, cu ajustările necesare. Potcoavele sunt confecŃionate artizanal, periodic se verifică stabilitatea potcoavei, se strânge sau se înlocuiesc cuiele pierdute, întrucât de o potcovire corectă depinde capacitatea de muncă a calului.Cele două potcoviri anuale se fac la cald. 22. EvoluŃia numerică a efectivelor de cabaline în trecutul îndepărtat a fost foarte mult influenŃată de războaie, catastrofe naturale, exportul de cabaline, foamete, epizootii, iar în trecutul recent de colectivizare, de mecanizarea progresivă a transporturilor , lucrărilor agricole şi silvice. CondiŃiile economice de după cel de-al doilea război mondial au determinat scăderea continuă a numărului de cabaline, astfel că pe măsură ce timpul trecea numărul cailor din Maramureş era din ce în ce mai mic. 23. Dacă în anumite perioade ale istoriei maramureşenii erau obligaŃi să Ńină cai, aceasta putând fi una din cauzele numărului mare de cai în trecut, azi se poate observa că interesul maramureşenilor faŃă de creşterea acestor animale, fără a fi obligaŃi de nimeni, nu a scăzut. Interes atât de ordin practic (munci agricole şi silvice), cât şi pentru afişarea unui statut social. DeŃinătorii de cai mai frumoşi, sunt admiraŃi, apreciaŃi în colectivităŃile maramureşene. 24. Se observă că în perioada de pace şi prosperitate economică, o creştere sensibilă a numărului de cai, astfel că spre exemplu în anii 2003 şi în 2007 numărul cailor din Maramureş a depăşit cu 2,7 % numărul de cabaline care se creştea în această zonă în 1915. 25. Creşterea în continuare a cabalinelor sunt dovada că aceste animale sunt rentabile, calul poate muncii în orice condiŃii, în zonele de munte, urcă în locuri greu accesibile pentru mijloacele mecanizate, procurarea şi întreŃinerea lor este mai ieftină decât a mijloacelor mecanizate, mai ales în sistemul actual de practicare a agriculturii, în gospodăriile Ńărăneşti mici şi mijlocii. 26. În conscrierile bunurilor aparŃinătoare diferitelor domenii ale comitatului Maramureş, găsim în inventarul de animale menŃionaŃi şi cai. În evul mediu caii erau utilizaŃi la acŃionarea aşa numitelor „ mori seci”. Caii au început să fie utilizaŃi pe scară intensă în agricultură abia la începutul anilor 60 ai secolului trecut, respectiv după încheierea colectivizării agriculturii, când boii au început să dispară. Astfel caii au fost utilizaŃi la munci ca arat, grăpat, semănat, transportul gunoiului de grajd, a fânului, a produselor agricole şi a fructelor. 27. În perioada interbelică s-a dezvoltat un intens transport în scop comercial a produselor agricole cu ajutorul cailor. łăranii din zona Băii Mari transportau mere în schimbul cerealelor până în zona Sătmarului unde le schimbau pe cereale. Un aspect aparte al utilizatorilor de cai este migraŃia temporară a a Ńăranilor din Maramureşul istoric, cu atelajele trase de cai, toamna pentru munci agricole (transportul recoltei) înspre zonele de şes (Satu Mare, Bihor, Timişoara). 28

28. De la mijlocul secolului trecut caii au fost intens utilizaŃi la munci forestiere, ocoalele silvice şi întreprinderile forestiere au deŃinut cai până la mijlocul anilor 70 ai secolului trecut, ulterior au început să fie înlocuiŃi cu mijloace mecanizate. În prezent la muncile forestiere se recurge la caii Ńăranilor din zonă. 29. După cum este stipulat în documentele de arhivă ale oraşului Baia Mare, administraŃia oraşului Baia Mare, a fost foarte preocupată de-a lungul timpului, de întreŃinerea cailor acestui oraş minier. Utilizarea cailor în minerit conform documentelor istorice şi arhivistice a început ca forŃă motrice pentru maşinile de extracŃie. În zona studiată în subteran calul a început să fie utilizat doar de la mijlocul secolului al XIX-lea şi conform performerilor chestionaŃi, utilizarea lor s-a prelungit până în anii 60 ai secolului trecut. Din documentele de arhivă se poate observa o implicare puternică a administraŃiei oraşului Baia Mare încă de la începutul secolului al XVII-lea, în asigurarea cailor şi a echipamentelor necesare acestora pentru transportarea minereului, a hranei necesare pentru aceşti cai, alocându-se fonduri în acest scop. Se întocmesc numeroase jurnale cu numărul transporturilor efectuate şi veniturile rezultate în urma acestora. Uneori cantitatea de minereau ce trebuia transportată era atât de mare încât caii minelor nu făceau faŃă, astfel se recurgeau şi la cărăuşi particulari. 30. Până la apariŃia mijloacelor de transport mecanizate, calul a fost intens utilizat în transportul corespondenŃei, astfel s-au înfiinŃat servicii poştale călare, fiecare sat trebuind în 1699 să asigure câte 2-3 cai de poştă. În ceea ce priveşte transportul, documentele de arhivă arată că în 1898 în Maramureş erau 4829 de căruŃe trase de cai. 31. În perioada interbelică s-au dezvoltat activităŃi intense de transport industrial cu căruŃa, transport efectuat de către Ńăranii deŃinători de atelaje cu cai, astfel de la mina Cavnic se transporta minereau la Baia Mare, se mai transportau lemne, cărbune, sare, var, etc. 32. Numeroase documente care atestă modul de procurare a cailor pentru armată, modul de echipare a acestora, întreŃinerea lor în timpul deplasărilor şi incartiruirea acestora. Referitor la utilizarea cailor în scopuri militare până în 1995 în localitatea Borşa a existat o unitate de vânători de munte care deŃineau cai, de asemenea şi punctele de grăniceri au avut cai până în 2002. 33. Un domeniu de utilizare a cailor, puŃin studiat sunt festivităŃile cu diferite ocazii (nunŃi, colindat, întâmpinarea unor personalităŃi bisericeşti). Aceste obiceiuri, vechi, prezente în toate zonele monografice ale Maramureşului (Chioar, Lăpuş, Maramureşul Istoric), au rădăcini în jocurile cavalereşti din evul mediu. În ultimii ani se constată un interes, încă nu prea mare pentru utilizarea cailor în scop de agrement (colinzi, plimbări cu caii, ori căruŃa). 34. De-a lungul timpului efectivele de cabaline au fost afectate atât de boli, unele manifestându-se ca epizootii, cât şi de catastrofe naturale, accidente dar cel mai mult de războaie. Sunt numeroase documente care fac referiri la pierderile de cabaline care au avut loc de-a lungul timpului, cu menŃionarea cauzelor care au determinat acest lucru. Astfel la începutul secolului XVIII până la sfârşitul secolului XIX, sunt semnalate numeroase cazuri de antrax, turbare, morvă, râie printre caii din Maramureş. 35. De remarcat că schiŃa primei fişe de observaŃie anatomo-patologică (fişa de necropsie) din comitatul Maramureş a fost întocmit pentru comitatul Maramureş de către medicul 29

veterinar maramureşean Gyöller György în luna mai anul 1898 la Budapesta; de asemenea s-au găsit documente din aceiaşi perioadă care specifică obligativitatea autopsierii cadavrelor de cabaline şi de asemenea anunŃarea autorităŃilor competente din vremea respectivă, indiferent de cauza morŃii animalului. 36. Prima vaccinare gratuită împotriva antraxului în Maramureş am găsit-o menŃionată în actele prezidenŃiale ale vicecomitelui din Sighet (doc. 106/1913, fila7) când Ministerul Agriculturii alocă fonduri speciale pentru vaccinarea animalelor din zonele unde s-au semnalat îmbolnăviri. În preajma celui de-al doilea război mondial, principala cauză a mortalităŃii cabalinelor era morva, urmată de antrax care avea şi el o mare răspândire. 37. În urma studierii registrelor de consultaŃie precum şi a discuŃiilor purtate cu medicii veterinari din şapte circumscripŃii sanitare veterinare am constatat că cele mai frecvente boli întâlnite în zonele respective sunt: bronhopneumoniile mai frecvente iarna, sindromul de colici mai frecvente toamna, emfizemul pulmonar şi miopatia mioglobinurică paralitică, neexistând o corelaŃie între forma de relief a zonei studiate şi îmbolnăviri. În ultimii ani cazurile de miopatie mioglobinurică paralitică sunt destul de frecvente datorită creşterii masivităŃii corporale destul de mult în ultimii 20 de ani, hrănirii abundente cu furaje cu un conŃinut bogat în proteine şi a lipsei efortului fizic. 38. Cele mai frecvente afecŃiuni chirurgicale ale membrelor la cai, în zona studiată sunt: furcuŃa putredă, bleimele, furbura, crăpături ale cutiei de corn, limfangite, avulsia cutiei de corn, fiind legate de deplasări pe terenuri dure, drumuri de piatră. Legat de utilizarea cailor la muncile forestiere se observă o frecvenŃă mai ridicată a afecŃiunilor membrelor: aricială, sinovite, tenosinovite, luxaŃii, artrite, entorse, crăpături ale copitelor, tăieturi în talpa copitei,etc. 39. În perioada 2003-2008 se poate observa că cele mai multe circumscripŃii au între 10 şi 20, respectiv sub 10 cai cu anemie infecŃioasă ecvină. Comparativ cu anul 2003, în anul 2008 numărul cailor cu anemie infecŃioasă a scăzut, raportat la efectivul de cabaline existent, caii bolnavi de A.I.E. erau într-un procent de 7,15% din efectivul de cabaline existent în judeŃ, un procent mai mare faŃă de anul 2003 când 6.97% din cabalinele existente în judeŃ aveau A.I.E. 40. Procesul, de ameliorare este în continuă desfăşurare iar numărul proprietarilor care doresc să aibă exemplare de cabaline tot mai frumoase este în creştere. RECOMANDĂRI 1. Având în vedere că la ora actuală se preconizează o criză energetică globală care ne afectează economia mondială, creşterea şi ameliorarea cailor ar trebui reconsiderate. 2. Datorită aglomeraŃiei în marile oraşe s-au creat foarte mari probleme în ceea ce priveşte circulaŃia automobilelor. Punerea la punct a unei reŃele de transport hipo, atât pentru persoane cât şi pentru unele servicii, ar descongestiona în mod miraculos şoselele din acest oraş. 3. Utilizarea cailor pentru transporturile intraurbane ar rezolva şi problema poluării cu gaze de eşapament, problemă gravă în majoritatea oraşelor cu repercursiuni pentru sănătatea oamenilor.

30

4. În contextul actualului mod de viaŃă caracterizat printr-un stres continu, printr-o rupere aproape totală a omului de natură şi printr-o lipsă de afectivitate, utizarea calului pe scară largă ca şi animal de agrement ar aduce, mai ales pentru copii, imense beneficii de ordin medical, afectiv şi sufletesc. 5. În condiŃiile de relief ale Maramureşului, zonă preponderent de deal-munte, cu gospodăriile dispuse în general pe o suprafaŃă mică de teren, utilizarea cailor la muncile din agricultură este pretabilă pentru efectuarea unor lucrări în zone greu accesibile, valorificarea mai temeinică a suprafeŃelor de teren, precum şi pentru obŃinerea unor produse agricole de calitate, ecologice. 6. Utilizarea forŃei de tracŃiune a cailor pentru muncile agricole ar elimina poluarea precum şi brutalizarea esteticii ecosistemelor caracteristice zonei de deal munte. 7. Utilizarea cailor în exploataŃiile forestiere, pe lângă asigurarea accesului în zonele greu accesibile limitează distrugerea arboretului de înlocuire şi a copacilor, distrugeri semnifivative în cazul utilizării mijloacelor mecanice (tractoare, tafuri). 8. În cazul exploatării cailor se va avea în vedere asigurarea unor condiŃii de creştere, îngrijire, exploatare, furajare şi adăpost în conformitate cu normele actuale. Se va avea în vedere crearea unui tip de cal cu o conformaŃie pretabilă la munca pentru relieful de dealmunte care predomină în zona studiată. 9. Caracteristicile acestui cal ar trebui să fie: rezistenŃă mare la efort, forŃă şi agilitate. 10. Considerăm din studiile efectuate că pentru această zonă s-ar preta un tip de cal rezultat prin metisarea între rasele Semigreu de Transilvania de talie mică de la care să preia talia, forŃa şi masivitatea corporală şi HuŃuli de la care să preia picioarele rezistente, robuste, agilitatea şi rezistenŃa precum şi rasa LipiŃan de la care să preia viteza de deplasare, eleganŃa şi armonia; în felul acesta s-ar obŃine un produs care s-ar preta atât pentru agrement cât şi pentru muncă.

Bibliografie selectivă 1. ANGELESCU, I., S. RUSU, I. ZABAVĂ, 1971, Zootehnie, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 27, 28, 32, 33, 44, 45, 59, 60, 61, 382-384. 2. BABA, A.I., 1996, Diagnostic necropsic veterinar, Ed. Ceres, Bucureşti, 38, 39 3. BENIUC, M., 1970, Psihologie animală, Ed. ŞtiinŃifică, Bucureşti, 26. 4. BORISENKO, E.I., (1954), Zootehnia generală, Ed. Agro-Silvică, Bucureşti, 46, 170, 171, 172. 5. DRĂGHICI, C., 1989, Curs de igiena animalelor şi protecŃia mediului, Tipo Agronomia, Cluj Napoca, 212, 214, 288, 291. 6. ENESCU, I., I. ENESCU, 1920, Ardealul, Banatul, Crişana şi Maramurăşul din punct de vedere agricol, cultural şi economic, EdiŃia a III-a Augmentată, Ed. Librăriei Socec&Co., Societatea anonimă, Bucureşti, 72. 7. GEORGESCU, G., V. UJICĂ, G. LUNGULESCU, N. MARCU, 1982, Tehnologia creşterii cabalinelor şi echitaŃie, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 75, 76, 7981, 169, 206, 207, 210. 31

8. HEREŞ, S., G. MUREŞAN, ELVIRA MARINCA, G. BÂLE, 2003, Medici veterinari şi medicină veterinară de-a lungul vremurilor în judeŃul Maramureş, Ed. Scriptorium, Baia Mare, 15, 16, 78, 79, 92, 93. 9. FURTUNECU, A., 1965, Zootehnie Generală. SelecŃie şi ameliorare, EdiŃia a II-a, Ed. Agro-Silvică, Bucureşti, 36, 40-43, 50, 52, 59, 82-85, 108, 217-219, 233, 235, 236, 237. 10. MAN, C., 1986, Curs de Zooigienă, EdiŃia a II-a, Tipo Agronomia Cluj-Napoca, 153, 154, 158, 160, 232. 11. NANIA, I., 1977, Istoria vânătorii în România, Ed. Ceres, Bucureşti, 60, 119, 231. 12. POPESCU, D., 1985, Igiena animalelor domestice, Ed. Ceres, Bucureşti, 129, 135136, 143, 148. 13. POPESCU SILVANA, C. BORDA, 2008, Igiena animalelor şi protecŃia mediului, Lucrări practice, Ed. Napoca Star, Cluj Napoca, 89-90, 94-98. 14. PRODAN, D., 1967, Iobăgia în Transilvania în secolul al XVI-lea, Vol. I, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 19, 93, 340, 517. 15. VELEA, C., I. TÎRNOVEANU, N. MARCU, I. BUD, 1980, Creşterea cabalinelor, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 12-15, 21-31, 33-51, 54-59, 62-67,70,73- 77,80-97, 100111,113- 116, 121,134,135,145,146,174,175,182,183,186,264, 265. 16. TOMI, M. N., 2005, Maramureşul istoric în date, Ed. Grinta, Cluj Napoca, 94, 157, 163, 164, 196. 17. ***Magyarország vármegyéi és városai-Magyarország monográfiája- EnciklopédiájaBudapest-Országos Monográfia Társaság, Editura Légrádi Testvérek, 1909, Budapest, 287, 306, 599, 600. 18. *** Arhivele de stat Maramureş, 1774, Baia Mare, fond 45/1774, Prefectura judeŃului Maramureş, pachet II, pag.92 19. ***Arhivele de stat Maramureş, 29.03.1704, Sighet, Prefectura judeŃului Maramureş, Protocoalele congregaŃiei comitatului, inv. 338, nr.9, fond 351. 20. ***Arhiva de Stat Maramureş, 21.12.1848, Sighet, fond 45, st. 2, an 1848, nr. inv. 341, registru 1, fila 305. 21. ***Arhiva de Stat Maramureş, 21.04.1898, Sighet Fondul Prefecturii Marmureş, actele vicecomitelui nr. 10, 120/1898, inv. 442, filele1-7. 22. ***Arhiva de Stat Maramureş, 10.06.1898, Sighet, prefectura Maramureş, nr. IV 264/1898, filele 2-6. 23. ***LUPU EMILIA, 2008, Arta potcovăriei, În: „Calul magazin”, Ed. World Media Graph, Bucureşti, I : 2, 50.

32