INVENTARUL PIESELOR ARHEOLOGICE SCOASE ÎNTRE 1907-1914 DIN CATEDRALA SFÂNTUL MIHAIL DIN ALBA IULIA ŞI PĂSTRATE LA BIBLIOTECA BATTHYANEUM DIN ALBA IULIA 1. Distrugeri şi restaurări succesive ale Catedralei Catolice din Alba Iulia Cetatea şi clădirile sale, precum Palatul princiar şi episcopal sau Catedrala catolică, au constituit încă din Evul Mediu, ţinta atacurilor pe vreme de război, în primul rînd din cauza bunurilor pe care le adaposteau : magazia de arme, arhivele capitulare, trezoreria şi nu în ultimul rând mormintele, sursă de tentaţie pentru năvălitori. Aceasta cu atât mai mult cu cât în catedrală erau îngropaţi doar membrii familiilor princiare şi ale înaltei elite nobiliare şi eccleziastice. Printre personalităţile înmormântate în Catedrala Catolică de la Alba Iulia , într-o înşiruire cronologică sunt de semnalat în primul rând membrii familiei Huniazilor: Ioan de Hunedoara, fratele mai mic a lui Iancu, mort în 1440, adus aici în 1444, Iancu însuşi, adus în catedrală în 1456, conform dorinţei enunţate cu mult înaintea morţii sale şi fiul acestuia, Ladislas, mort la Buda în 1457 şi înmormântat aici peste un an, de către Matei Corvinul însuşi, devenit Rege. Toţi trei, au avut iniţial sarcofagele în faţa Altarului Sfinţii Cosma şi Damian, care acum sunt grupate în aripa de nord a catedralei. Regina Izabella de Jagello, decedată la 19 septembrie 1559 la Alba Iulia, are sarcofagul în aripa de sud, ca şi principele Ioan Sigismund de Zapolya, fiul Izabellei şi a lui Ioan, decedat în 14 martie 1571. Astfel, conform însemnărilor cronicarul italian Gromo, în timpul ocupării Catedralei de către protestanţi, în 1565, sarcofagele din marmură ale lui Iancu de Hunedoara şi a reginei Izabela, au rămas intacte. Totuşi în Războiul de 15 ani acestea au fost devastate în două rânduri : în 1601 de către oamenii lui György Rácz şi în 9 mai 1603, de cei ai lui Moise Secuiul (Mózes Székely), ambii foşti căpitani a lui Mihai Viteazul. În anul 1604 arhiviştii care aveau sediul în sacristia catedralei, şi care suportau de fiecare dată consecintele dezastrelor, deplângând starea de ruină a acesteia, au solicitat pentru a doua oară ajutorul Dietei, arătând precum consemnează istoricul şi arhivarul Szamosközy1 că: «…Biserica a fost jefuită, sicriele sparte, nu avem uşă. Arhiviştii au reparat intrarea sacristiei, dar ea este forţată mereu şi documentele pot fi furate de oricine...” În 1605 la cererea principelui Transilvaniei Istvàn Bocskai, catedrala a trecut în posesia protestanţilor. Abia principele Gabriel Bethlen a demarat între anii 1618-1622, lucrări ample de restaurare, reconstruind practic biserica care fusese incendiată şi prădată din nou în 1656, când inclusiv mormintele Huniazilor au fost profanate. După preluarea puterii de către Habsburgi şi instalarea lor în Transilvania, prin însăşi promovarea politicii de contrareformă catolică, catedrala a fost recuperată în 1715, avându-l ca prim episcop de György Mártonffy. O importantă restaurare a catedralei s-a Pentru cariera lui Szamosközy ca arhivist vide Erdélyi Országgyűlési Emlékek, vol. V., pp. 269-270, precum şi Sinkovics István, Szamosközy István – Bevezetés az Erdély története 1598-1599, 1603 c. műhöz, Budapest, 1977, pp. 10-16. 1
facut sub episcopatul lui Sigismund Stoyka însa un nou incendiu a redus-o la starea anterioară. În consecinţă, o altă importantă restaurare a spaţiului interior s-a facut în anul 1796, sub episcopatul contelui Ignàc Batthyàny2. Atunci au fost reconstruite altarul central, amvonul şi orga şi au fost instalate stalurile canonicilor. Tot în timpul acestor lucrări, sarcofagele Huniazilor au fost deplasate din faţa altarului Sfinţilor Cozma şi Damian, în locul actual. Cu ceva mai devreme, în 1766, la cererea episcopului Antal Bajtay şi sub supravegherea Canonicului Lector Szeredai Antal, sarcofagele goale ale Huniazilor fuseseră mişcate pentru a se săpa adânc sub ele, fără însă a se găsi ceva 3. Nici în secolul următor catedrala nu a scăpat de distrugeri, culminând cu atacul care a avut loc în anul 1849. În consecinţă episcopul Lajos Haynald a restaurat-o din nou, refăcându-i complet acoperişul. Dacă episcopul Ferenc Lönhàrd a restaurat fosta Biserica a Trinitarienilor 4 afectată şi ea în acelaşi condiţii în 1849, prin grija episcopului Kàroly Gusztàv Majláth catedrala a făcut obiectul altor importante lucrari de restaurare, demarate în anul 1898. Cu acea ocazie s-au înlocuit basoreliefurile Huniazilor, cu copii, originalele fiind transferate şi depozitate la muzeul din Cluj. Se crede ca în acel moment, din cele 33 de morminte princiare semnalate în catedrală, mai rămăseseră doar 9, restul fiind complet devastate, precum mai sus citatele morminte ale Huniazilor şi a Reginei Isabella. Lucrarile de restaurare au continuat şi în primele doua decenii ale secolului XX. În perioada cuprinsă între anii 1905-1915, au fost descoperite accidental mai multe morminte şi semnalate încă din 16 august 1907 de către Gyula Forster 5. Acest fapt a determinat demararea primelor sapaturi arheologice controlate ştiinţific din catedrală 6. Studiile redactate ulterioar, au dovedit că o parte dintre mormintele cercetate datează din secolele XVI-XVII şi că cel mai tardiv, din 1793 era chiar mormântul mai sus citatului canonic şi istoric Antal Szeredai. Materialele arheologice rezultate din aceste săpături au fost restaurate, iar osemintele reângropate în aceleaşi locuri. 2. Săpăturile din anii 1907-1914. Rezultatele ştiinţifice au fost consemnate de către arheologii care au supravegheat şi coordonat lucrările în rapoarte anuale de săpătură şi centralizate în anul 1918 într-un amplu studiu de 203 de pagini, scris în limbile maghiară 155 de pagini şi cu un rezumat în franceză, de 47 de pagini. Lucrarea mai cuprinde 101 gravuri şi fotografii reprezentând absolut toate piesele descoperite dar şi două planşe care indicând cu precizie amplasamentul mormintelor în catedrală. Autorul acestui studiu, arheologul Béla Posta, a fost preşedinte al Societăţii de Arheologie şi numismatică a Muzeului Ardelean, dar şi membru al Societăţii belgiene de arheologie.
2
Perioada episcopatului lui Ignác Batthyány (1780-1798). Bakay, Kornél, Magyar, Kálmán, A magyar királysírok sorsa Géza fejedelemtől Szapolyai Jánosig, Magyar Ház, 2004 4 Biserica Trinitarienilor, construită între 1719-1738, actualmente Biblioteca Batthyaneum 5 Preşedintele Societăţii Monumentelor Istorice/ Műemlékek Bizottság. 6 Közművelődés, despre eveniment. 3
În această calitate a preluat timp de şapte ani atât rapoartele de săpătură cât şi obiectele scoase 7 şi a centralizat, respectiv publicat datele, dupa un îndelungat studiu, bazat atât pe analiza istorică şi artistică cât şi pe analogii. Lui îi revine meritul de a fi raportat rezultatele săpăturilor din catedrală la rezultatele deja existente dar şi la cele obţinute de mari arheologi europeni cu care se afla în contact. Majoritatea obiectelor au fost însă datate prin metode arheologice moderne, precum studiul tehnicilor şi a materialelor ce compuneau obiectele şi prin analiza fizică, biologică şi chimică, care în acest caz s-a efectuatt la Muzeul Ardelean din Cluj şi la Muzeul Naţional de Istorie, respectiv la Muzeul de Arte Decorative din Budapesta. Deşi despre aceste săpături s-a mai scris credem că au rămas multe date inedite care ar putea fi puse în evidenţă prin cercetarea rapoartelor arhitectului Müller, cel care a coordonat întregul şantier de restaurare din catedrală, rapoarte care se găsesc în prezent depozitate în arhivele Direcţiei de Memorie Culturală din Budapesta 8. Concluziile lui Posta Béla ar fi urmatoarele : că majoritatea mormintelor au fost morminte de înhumare, cu câteva excepţii, a celor depuse direct în criptă şi a singurului mormant de incineraţie descoperit. Lucrarea arheologului cuprinde studiul analitic al celor 33 de morminte explorate, dintre care 25 cu inventar funerar, uneori chiar foarte bogat, ca şi alte 8, fără inventar funerar. Au fost dezhumate 6 morminte de copil, din care, 4 aveau inventare funerare : mormintele M13, M14, M17, M24. De precizat ca mormintele M13 si M14, au avut inventarele extrem de bogate. Au fost apoi dezhumate 7 morminte de femeie cu inventar variat, respectiv M3, M8, M15, M20, M27 şi M28 şi doar unul singur, fără inventar funerar. Restul de 20 au fost morminte de bărbat, dintre care 18 aveau inventare diverse. Daca 6 morminte indică apartenenţa defuncţilor la cariera ecleziastică prin vestimentaţie şi diversele accesorii descoperite, M5, M11, M18, M19, M22, M33, altele indică cel puţin cariera militară sau în orce caz exercitarea prerogativelor nobiliare corespunzatoare acelui « ius insurgendi », prin care aristocraţii aveau datoria să se înarmeze pe timp de razboi pentru a-şi apara regele sau principele. Afirmaţia rezultă din analiza inventarelor amplasate în exteriorul sicrielor, formate din săbii, coifuri, scuturi, buzdugane şi piese de harnaşament, unele confecţionate din metale preţiase, indicând atât cariera armelor cât şi apartenenţa la înalta aristocraţie a defuncţilor. Se poate chiar presupune că au beneficiat de înmormântări cu onoruri militare. Totuşi din 23 de astfel de morminte, cel puţin 5 indică o carieră efectiv militară, anume: (M1, M4, M6, M7, M9, M12, M16, M21, M23, M25, M29, M30). Există însă şi un numar de morminte, cu indicii sigure care atestă identitatea defunctului prin datele înscrise pe capacele sicrielor sau a sarcofagelor. Dupa analiza
7
Pósta Béla (1918): A gyulafehérvári székesegyház sírleletei. Dolgozatok az Erdélyi Nemzeti Múzeum Érem- és Régiségtárából. VIII. Kolozsvár. p. 203. 8
Kulturalis Örökségvádelmi Hivatal.
atentă a obiectelor făcută de arheologul Posta Béla, acesta a putut argumenta ştiinţific, că 3 morminte cu inventare extrem de complexe, ar fi aparţinut aceleiaşi familii, formată din mamă şi doi copii, decedaţi probabil la un foarte scurt interval de timp. Este cazul mormintelor M13, M14 şi M15. Se cunoaşte că în timpul epidemiei de ciumă dintre anii 1710-1720 au murit şi inginerii militari Giovanni Morando Visconti şi Brilli, ambii arhitecţi ai fortificaţiei de sistem Vauban de la Alba Iulia. 3. Scurt istoric al săpăturilor : La 17 august 1907, preşedintele secţiei de Arheologie şi Numismatică a Muzeului Ardelean, Béla Posta, a sosit la Alba Iulia, în urma telegramaei expediate cu o zi înainte de către baronul Gyula Forster. În calitatea sa de arhitect acesta anunţa prabuşirea câtorva morminte în timpul lucrărilor de restaurare din catedrală, care se produseseră în prezenţa şefului de lucrări, arhitectul Sàndor Fridli. Mormintele prăbuşite au fost localizate în zona care conduce spre careul de sud al transeptului, şi au fost notate de la M1, M2, M3 la M4. Alt mormant M5, a fost descoperit la sfârşitul lunii august, în apropierea stâlpului de susţinere a navei centrale, chiar la marginea careului transeptului. Posta a preluat comanda lucrărilor arheologice, iar în această calitate, a încredinţat pâna la 31 octombrie a acelui an, toate operaţiunile de supraveghere şi de scoatere, arheologului Márton Roska. De precizat că mormântul al cincilea, M5, scos din zona Altarului Imaculatei Concepţiuni, este cu siguranţa mormantul Canonicului lector Jànos Mihalyfi, cel care a investit sume importante pentru repictarea acestui altar. Se ştie despre el ca a murit la 24 octombrie 1752, la varsta de 63 de ani 9. Al şaselea mormânt, M6 a fost descoperit la 2 noiembrie a aceluiaşi an, în careul sudic al transeptului, la o adâncime de 3,03 metri, de către arhitectul Fridli, care a primit şi acceptul lui Posta de a scoate şi depozita materialele până la sosirea noului arheolog desemnat. Sicriul conţinea osemintele unui barbat, cu mâna draptă pe inimă. Inventarul era format din fragmente ale unei platoşe/cuirase şi dintr-o sabie intactă introdusă în teaca sa de piele, bogat ornamentată cu garnituri din argint aurit. Din păcate fragmentele textile reprezentând veşmintele şi acoperămintele de mormânt, nu au fost recuperate de către arhitect. Piesele menţionate (platoşa şi sabia) au fost scoase pe rând, fotografiate, conservate in situ şi trimise apoi la Cluj. În intervalul 13-14 septembrie, se mai descoperiseră 2-3 morminte goale în prezenţa lui Istvàn Kovàcs, al doilea arheolog trimis de Posta la Alba Iulia, care a săpat tot în careul sudic al transeptului, în apropierea zidului. Tot atunci s-au descoperit şi trei cavouri din caramidă. Mormântul M7 a fost semnalat şi scos de Kovàcs de la adâncimea de 2m, inventarul format din numeroase fragmente textile, fiind transferat în biroul arhitectului şef. Din păcate, din cauza condiţiilor de depozitare necorespunzatoare, a devenit imposibilă
9
Szeredai Antal, Collectio, p. 46, Idem, Notitia…, pp. 207-208, spune ca Mihàlyfi a fost promovat Canonic lector in 1755, dă anul morţii acestuia şi aminteşte chiar şi ziua de 26 octombrie, conform certificatului de deces.
delimitarea elementelor componente ale vestimentaţiei, după executarea operaţiunilor de « naturalizare », adică de degroşare, dezinfecţie, spalare şi fixare. S-a putut stabili ca elementele componente ale unui acoperământ al capului, sunt cele ale unei palării de formă incertă şi nu a unei bonete de catifea, aşa cum se crezuse iniţial. S-a stabilit apoi că M8 că era un mormânt de femeie, fără inventar, iar M9, un mormânt de bărbat, de pe al cărui dolman, au fost recuperaţi de către arheologi, 25 de nasturi bombaţi, plini, din argint (aurit). Acest mormânt prezintă analogii cu mormântul descoperit la Suceava, în cimitirul Bisericii Sf. Dumitru 10. Pentru a studia fundaţiile din partea de sud s-a săpat mai adânc, cu atât mai mult cu cât, printr-o breşă făcută sub altar, se zărea un sicriu. Astfel în speranţa descoperirii unor morminte intacte, în prezenta arheologului Istvàn Kovàcs şi a arhitectului Fridli, s-au continuat lucrarile în acest punct. Sub nişa altarului s-a descoperit o criptă cu două bolţi suprapuse, dintre care una în retragere ce părea că are rolul de închidere a construcţiei. Aceasta avea dimensiunile de 55 x 1,30 x 1,65m. În acest spaţiu s-a găsit mormântul M10, un sicriu fără inventar consemnat, provenit după Posta, dintr-un mormânt din 1730 11. A urmat M11, mormânt identificat ca fiind cel al Canonicului Antal Szeredai, decedat în 1793, conform inscripţiei din partea superioară a criptei 12. Între 1-3 iulie 1908, Béla Posta a fost pus din nou în situaţia de a-l delega pe Màrton Roska să plece la Alba Iulia, de data aceasta pentru a face sinteza noilor descoperiri. După întoarcerea sa la Cluj, arheologul a prezentat un raport conform căruia preşedintele Societăţii de Arheologie a putut să formuleze concluziile studiului său ulterior 13. Concluzia evidentă încă din 1907 era că ar fi trebuit să spargă zidul în zona de intersecţie a braţului sudic al transeptului cu nava laterală, pentru a putea intra în cavou. Căci din păcate, în timpul lucrărilor, zidul s-a prăbuşit peste sicriul lui Szeredai şi se pare că mormântul ar fi fost profanat. S-au păstrat intacte, doar biretum-ul, cingulum-ul format din 30 de fire răsucite, gulerul şi o panglică imprimată, constituind probabil scapularul 14, utilizat ca mobilier funerar. Coborând mai jos, au dat de urna contelui Gyulaffi László, decedat în 1754, conform inscripţiei de pe placuţa de cupru, în formă de sfert de cerc. M12. Deasupta inscripţiei s-a gravat un craniu peste două oase încrucişate 15. Urna înaltă de 40cm, dispusă cu două tortiţe, era sigilată cu plumb şi aşezată pe o piatră. Sub acea piatră s-a descoperit şi un 10
Un guler din dantelă, alături de care s-au găsit 36 de nasturi globulari din argint aurit
11
Posta, Béla, Op. Cit., figura 39b.
12
Posta, Béla, Op. Cit., nota 1 pag. 74 a lucrării citate.
13
Vezi doc. 324/1908.
Scapularul reprezentat printr-o haină în miniatură, era purtat de membrii Ordinului carmelitan, ca simbol a ascultării lui Isus Cristos. . 14
15
„Hic recondita iacent intestina excellentis/simi ac illustrissimi domini comitis Ladis/lai Gyulaffi cancellarii aulici Tran/sylvanici camerarii nec non consili/arii intimi, qui Vienae anno MDCCLIV/ die vero XXVII mensis septembris anno aetatis suae quinqua/gesimo quinto, cursum/ suum consumavit”
sicriu din lemn, în care se afla un schelet. Ca inventar, o butonieră şi un nasture de pelisă, 18 nasturi, fragmentele terminaţiei-lizieră , câteva fragmente de pasmanterie, benzi şi ciucuri ca şi alte câteva fragmente de galon, un nasture plat, resturile unei agrafe din fier şi 13 butoniere, toate indicând o pelisă croită în talie pe bie, cu buzunare, după moda începutului de secol XVIII. Totuşi nasturii nu pot aparţine decât unui dolman, complet distrus. Este posibil ca ambele veşminte să fi fost confecţionate din aceeaşi ţesătură. Un fapt este evident- că elementele inventarelor celor două morminte, M11 şi M12, s-au amestecat între ele, datorită amplasării şi a ordinii de scoatere. Peste patru ani, la 12 noiembrie 1912, aşa cum rezultă din raportul lui Fridli, lucrările au fost reluate în momentul în care s-au descoperit alte noi morminte tot în transept, în partea de nord a catedralei. În această etapă arheologul Kovàcs a fost delegat să continue lucrările, misiunea sa fiind dezvelirea şi scaterea mormintelor M13 şi M14, cu un inventar extrem de bogat 16. Acesta a consemnat că a săpat la intersecţia dintre nava centrală şi nava laterală, pe latura de nord a transeptului, şi că a găsit două morminte de înhumare, lipite. Ca poziţie, M13, s-a aflat la baza unei coloane, la o adancime de 2m, iar sicriul orientat cu capul spre vest şi picioarele spre est, prabuşit spre interior. Măsurând dimensiunile sicrielor şi constatând faptul ca oasele se dizolvaseră, a concluzionat că se află în faţa a două morminte de copii cam de aceeaşi vârstă. Mai mult, sicriele erau îngropate la aceeaşi adâncime, fapt ce dovedeşte că aceştia au fost înmormântaţi deodată şi că aparţin aceleiaşi familii, argumente suplimentare fiind însăşi inventarele mormintelor. Dolmanele si pelisele sunt confecţionate din aceleaşi ţesături din catifea şi mătase, nasturi din argint şi butoniere de mătase, cu croiul identic, toate tipice secolului al XVII lea. În M14, inventarul era completat de o faţă de pernă din catifea, o cucă decorată cu pene şi agrafe montate cu pietre semi-preţioase 17, o sabie fragmentată în trei şi un buzdugan, identic cu cel din mormântul VI. Şi în M14, se afla o sabie, dar nu curbată ci dreaptă, provenind după demonstraţiile lui posta, dintr-un atelier occidental. Cu aceeaşi ocazie arheologul a semnalat un nou mormânt, la adâncimea de 2,50 m. Înhumat în aceeaşi direcţie, sicriul din mormântul M15 cu lungimea de 1,75cm, s-a dovedit conform scheletului a fi al unei femei. Dar şi conform inventarului format dintr-o fustă şi dintr-un corsaj de catifea prins cu agrafe, identice cu cele descoperite pe mânecile dolmanelor din M13 şi M 14, toate de la mijlocul secolului al XVII lea. În acelaşi loc de pe latura nordică, lângă prima coloana a transeptului, a fost descoperit şi un mormânt de bărbat, M16, cu un bogat inventar amplasat în exteriorul sicriului, adică un trofeu care indică atributele decedatului. Trofeul era format dintr-o cască de fier, (deja ridicată la sosirea arheologului), o sabie, doi pinteni şi două tije prevăzute cu verigi metalice la capete, utilizate la transportarea sicriului. În sicriul erau doar oase şi fragmente textile, după care, s-a putut sugera printr-o schiţă, croiul pelisei cu mâneci scurte. Aceasta era bordată ca şi cele din M13 şi M14, cu o pasmanterie- dantelă cu ciocănele tipică secolului 16
Conform însemnărilor arheologului István Kovács
Vezi reprezentarea mormântului lui Adam I Batthyany şi a soţiei acestuia, Aurora Formentini, in Nagy Geza, op. cit, planşele XXV şi XXIX. 17
XVII, iar distanţa dintre nasturi şi butoniere era identică, cu cea din respectivele morminte. Dolmanul de înmormântare, avea în dreptul şoldului un buzunar şi că partea inferioară a acestuia, avea forma unui evantai. Deasemenea că mâneca pelisei era înşiretată cu un şnur şi nu cu nasturi, ca şi în M12. Tot M16, conţinea o sabie dreaptă ca cea din M14, dar cu montura lamei în argint de factură occidentală, poate Italia dar cu o marcă de atelier oriental, gravată, care indică provenienţa iniţială a lamei. Interesantă este montura sabiei, cu teaca şi centura de fixare, reconstituite în lucrarea lui Posta. Dacă reconstituirea tecii sabiei din M6 a indicat o centură care se purta în jurul taliei, aceasta, sugerează posibilitatea atârnării ei şi pe umărul drept. Acelaşi autor, face şi un studiu comparat între buzduganul din M13 şi cel din M16, de la care lipseşte mânerul din lemn. Casca este ciocănită din acelaşi fragment de fier, repartitia ornamentului spre exterior, sugerează forma inspirată din antichitate a acestuia. Pintenii sunt mai lungi dar mai uşori decât cei din M6, în armonie cu întreagul. Inventarul era completat cu 4 cuie, 2 agrafe, fierul încălţămintei. În 18 noiembrie al aceluiaşi an, Kovacs Istvan a mai deschis două cripte şi un mormânt liber. În prima criptă trei morminte aliniate, M18, M19 şi M20, în timp ce spre sud se afla M17, compus dintr-un sicriu de copil, fără mobilier funerar. Pe M18, figura literele IHS, sugerând un mormânt de ecleziast. În M19 se gasea cu certitudine un mormânt de ecleziast, fără inventar, conform inscripţiei explicite de pe sicriu, scris în majuscule : « Reverendus Dominus Franciscus Bors etatis suae 39 obiit 22 novbr. 1718 ». Poate cel mai bogat mormânt, M20, purta inscripţia MARIA DITTININ şi anul morţii, 1718. 18 2. Descoperiri similare au permis cîteva analogii După examinarea pieselor incluse de Monica Dejan 19 în expoziţia intitulată „Textile arheologice din Bucovina”, organizată cu prilejul desfăşurării Sesiunii Naţionale de Rapoarte Arheologice, chiar dacă aparent nu există un raport direct între cele două descoperiri, am constatat câteva similitudini ce ţin de locul de scoatere, de cronologie, de tipologia obiectelor şi de tehnicile de executie, respectiv de materiale componente, mai ales în cazul pieselor textile.Expoziţia a prezentat şi câteva piese de vestimentaţie (rochii, năframe, gulere, bonete, acoperăminte de cap, un conteş, papuci) din secolele XV-XVII descoperite în morminte din bisericile şi mănăstirile bucovinene, din colecţiile Complexului Muzeal Bucovina. Piesele croite amplu, sunt realizate din mătase şi decorate mai ales cu broderii din fir de argint sau argint aurit, în motive florale sau geometrice.
Documentele Catedralei, indică trei arhitecţi-ingineri militari italieni, înmormântati, pe lângă Giovanni Morando Visconti şi Brilli, Dittinin 18
Monica Dejan organizatoarea expozitiei de la Suceava, a participat şi la organizarea expoziţiei Millenium în 2009 la Alba Iulia şi a celui din 2010 la Budapesta.
19
Câteva piese scoase anterior din Catedrala catolică, au permis enunţarea aceloraşi analogii, legate de componenţa materialele, de tehnica de execuţie şi de motivele decorative, cu trimitere spre aceleaşi ateliere. Astfel, săpăturile efectuate de arheologul Radu Heitel în anii 1975-1979, au permis scoaterea unei bonete asemănătoare, cu cea din mormantul M 20, care a fost restaurată la Muzeul Naţional de Artă al României, între 1983-1984. Deasemenea, câteva dintre piese scoase în timpul săpăturilor coordonate de Doamna Dana Marcu Istrate, restaurate la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia şi expuse în cadrul expoziţiei Millenium în 2009 la Alba Iulia, apoi din octombrie 2010 la Budapesta şi la Esztergom. După studiul atent al pieselor expuse, dar şi al catalogului editat cu acest prilej, am constatat că următoarele piese ar putea avea tangenţă cu piese conservate la Batthyaneum provenind din mormintele deja săpate între anii 1907-1914. -
ac de gămalie, bronz, sec. XVI-XVII, I.3 garnitură metalică de carte, XIV-XV, vezi textul lui Posta Béla statueta Sfintei Katalin, 1440, aur rest de pinten, XIV-XV, fier, I.12 potcoavă, XV-XVI o garnitură metalică de încalţăminte
Vizitarea Expoziţiei de la Budapesta, ne-a întărit această supoziţie, deschizând o nouă perspectivă de cercetare a pieselor în discuţie. Poate şi pentru că într-un spaţiu alăturat, ca un preambul la expoziţia de arheologie, au fost expuse piese documentare şi artistice cu o legatură directă cu Alba Iulia şi cu Episcopia Catolică, piese ce aparţin Muzeului Naţional Maghiar, respectiv fondului István Möller, arhitectul care a coordonat lucrările de la începutul secolului XX din Catedrala Sfântul Mihai. Ne-au atras atenţia lucrări, care permit chiar completarea istoricului Bibliotecii Batthyaneum : - Biblioteca Bahttyaneum, Palatul episcopal, Poarta a IIIa, Háry Gyula 1848-1946, desen în tuş, Magyar Nemzeti Múzeum - Carnet desene, schiţe, Tivadar Dörré, 1886 - Portretul lui Ignatius Batthyány, autor, Nagy Samuel, gravură în tondo, XIX, posesor, Magyar Nemzeti Múzeum - Portretul lui József Batthyány, desen, gravură de Anton Tischer, 1776, posesor, Magyar Nemzeti Múzeum - Capela Szécsi din Catedrala Catolică, desen (catedrala in caroiaj), posesor Fundaţia MÖLLER HAGYATÉK, Budapest Studiul unor documente a elucidat date privind echipele care au efectuat lucrarile de restaurare în catedrală, precum numele membrilor Comisiunii Centrale din 1859, formată din Friederich Müller, Ferenc Sztorno, Imre Henszelmann şi Vencel Bunitay. Ca şi pe membrii comisiei confirmate în anii 1905-1927, formată din arhitecţii István Möller şi Sándor Fridli şi din arheologul Béla Posta. Pentru a lărgi perspectiva noastră de cercetare, am inclus şi bibliografia indicată pentru lucrările de restaurare din 1907, adică Műemléki hivatal, respectiv, monografia lui Géza Entz, scrisă în anul 1958.
Şi nu în ultimul rând, am depistat însemnările şi notele lui Istvàn Muller din şantierul de la Alba Iulia 20. Câteva etape parcurse Piesele, au fost descoperite (re) în noiembrie 2009, cu ocazia preluării de către subsemnata a gestiunii la Biblioteca Batthyaneum, într-o ladă de lemn, bătută în cuie, amplasată în Sala Temesvary, care figura sub numarul de inventar 2009. (Bifată anual cu ocazia inventarelor). Deschiderea s-a făcut în prezenţa comisiei de inventariere, s-au scos câteva piese, prima fiind un corsaj de rochie din velour coupee, după care, în asteptarea unei comisii speciale, lada a fost sigilată. Preluarea pieselor s-a facut în aprilie 2010, în prezenţa unei comisii de la Bucureşti, ocazie cu care, fiecare piesă sau fragment au primit un numar de inventar şi au fost înscrise în registre. Deja scoaterea şi inventarierea pieselor, a permis câteva concluzii clare prinind provenienţa, care era înscrisă nu doar pe lada din lemn, ci şi pe fiecare etichetă care a însoţit obiectele. Etichetele indică şi alte detalii preţioase, cum ar fi numărul mormântului şi data scoaterii de către arheologi, dimensiunile şi mai ales denumirea piesei. Este evident că piesele au fost împachetate şi aranjate în ladă de către restauratori, căci din fericire, toate piesele au trecut iniţial prin etapele preliminare de naturalizare, probabil la Cluj şi de consolidare, în cazul textilelor respectiv de restaurare, în cazul pieselor din metal. Totul a fost transportat la Biblioteca Batthyaneum probabil în contextul izbucnirii celui de al II lea Război Mondial. În registrele de inventar lada figura în Un inventar inedit. 33 de morminte din Catedrala catolică de la Alba iulia, scoase între 1907-1914. Prezentarea pieselor de la Biblioteca Batthyaneum. Sesiunea Anuală de Rapoarte Arheologice, Sibiu, 27 mai 2011. Ce ar mai fi de facut ?
Continuarea cercetării pentru a stabili locul sau locurile de restaurare şi prin extensie a materialelor şi a tehnicilor de restaurare. Mai departe, un studiu aprofundat al pieselor prin prisma istoriei artelor dar şi al arheologiei. Un deziderat rămâne proiectarea unei expozitii şi redactarea unui catalog. Pentru aceasta piesele ar trebui să treacă prin atelierul de restaurare. Fotografii, asigurarea unui spatiu si a unui mobilier adecvat si in sfarsit expunerea lor. Kórody Péter, A gyulafehérvári székesegyház restauratiója, in Közművelődés, XXXév, Gyulafehérvár, 11 iulie,19ö7, pp. 1-3. ( După măsurători şi negocieri s-a stabilit că lucrările, vor fi efectuate în 6 etape, începând cu secolul XIV, funcţie de stilurile
Care se păstrează în prezent la Departamentul Maghiar de Patrimoniu (Kulturalis Örökségvádelmi Hivatal). 20
arhitectonice. Deşi Episcopul Karolz Gusztav Majlath a contribuit cu 50000 de koroane, Asociaţia Monumentelor Istorice, a cerut în Parlament o finanţare. Sándor, Wágner, in Közművelődés, XXXIIév, Gyulafehérvár, ,1907, p. 4. În zilele acestea, în timp ce se săpa în partea de Nord a navei centrale, chiar lângă prima coloană, s-a fşcut o descoperire…un fel de verigi de sicriu, oase umane, lângă care a apărut un pinten din argint, o teacă de sabie cu decor aurit. (şi în paranteză) păcat că osemintele au fost amestecate, ceea ce înseamnă nu doar profanare ci şi încălcarea principiilor ştiinţifice. Cere asistenţa unui arheolog care să supravegheze nu doar lucrarile de restaurare ci să conserve posibilele descoperiri. În consecinţă a fost numit Posta bela, de către ministrul Culturii şi Cultelor, calitate în care, vizitează şantierul. Pósta Béla, A gyulafehérvári székesegyház sírleletei. Dolgozatok VIII, pp. 1-155. Les trouvailles sépulcrales de la Cathédrale de Gyulafehérvár, abregé. V. ott-VIII, pp. 156203, Kolozsvár, 1917. Pósta Béla, A gyulafehérvári székesegyház sírleletei. Dolgozatok az Erdélyi Nemzeti Múzeum Érem- és Régiségtárából. VIII. Kolozsvár, Sief Jenő, 1918, 213p, Battyaneum, G8I9. Vide et Roska márton, Közlemények, I, Kolozsvár, 1941, p. 38. M 1. b. nobil/militar Inv. 87, 93, 114 (7, 13, 34) -
sabie fara teaca si maner pinteni argint aurit, sec XIV? talpa incaltaminte garnitura metalica incaltaminte/toc fragmente textile, XVI-XVII, motivul florii de lalea, romb si patrat dolman, 2 nasturi camasa « juste au corp » pantalon « culotte », incheiati cu copcii fragment de mantie/capa curele din piele, fragmente
M 2. b - fara inventar recuperate M 3. f Inv. 86, 109, 112, 116, 121, 122, 148, 160, 161, 163 (6, 29, 32, 36, 41, 42, 68, 80, 81, 83)
-
boneta (fig. 18-19), in tehnica macramé corsaj jupa fragment de voal panglica din brocart o coada impletita, legata cu un snur fragmente de pasmanterie fata de perna
M 4. b Inv. 105, 153 (25, 73) -
incaltaminte : una pereche talpi si garnituri din piele, sec. XVI (sandale cu crampoane metalice) fragmente dintr-un dolman din catifea
M 5. b. preot, dupa inscriptie : Inv. 110, 111, 119 (30, 31, 39) «LECTOR CANON», JANOS MIHALYFI DE CSIKSZENTGYORGY » - fragmente de lemn/sicriu si cuie din argint - fragmente de dantela, din poala unui vesmant liturgic, albba - fragmente din catifea dintr-un birretum/quadratus - fragment pasmanterie matase, facuta fonta, probabil atasarea vesmantului la gat M 6. b. Nobil/ militar Inv. 89, 97, 98, 99, 100, 102, 104, 106 (9, 17, 18, 19, 20, 22, 24, 26, 55) Inv. 82, 90, 91, 101, 131 (2, 10, 11, 21, 51) - cuirasa metalica - pinteni argintati - sabie in teaca de piele cu ornamente din argint aurit - buzdugan/sceptru - coif metalic - cuie cu cap mare,5, alungite, 9 - garnitura metalica de incaltaminte - fragmente textile, vesminte - idem, mantie - idem, pelisse - idem din piele
-
idem, pasmanterie
M 7., b. Nobil/ militar Inv. 84, 128, 140 (4, 48, 60) -
sabie, cu manerul de 8-9cm fragmente de sabie, XVII ? boneta din catifea, XVI-XVII dolman corsaj, fragment de tesatura
M 8. f Inv. 136 (56) -
coada impletita panglica in ea
M 9.b Inv. 155 (75) -
25 de nasturi din argint aurit, de pe un dolman scurt care nu s-a pastrat
M 10. b -
fara inventar recuperat/ 4 cranii !
M 11.b. preot, SZEREDAI ANTAL, decedat in 1793 Inv. 133 (53) -
bereta capa/guler cordon ruban cu un scapulare/un buchet de flori
M 12. b. GYULAFFY LASZLO, cancelar, decedat in 1754, urna si sicriu
Inv. 81, 123 (1, 43) - fragmente textile - cordon din snur rasucit in tehnica Brandemburg/cingulum - un rozariu cu margele si cruce din lemn si o mica decoratie/kegykerem - una moneda de 1 filler, cu portrettul Mariei Tereza - capa si panglica/cu siguranta din mormantul lui Szeredai M 13. c. Inv. 120, 129, 138, 139, 145, 147, 149 (40, 49, 58, 59, 65, 67, 69) -
Sabie scurta, teaca, decor agint aurit Buzdugan/sceptru Fata de perna, fragment Pereche de talpi de incaltaminte Doua garnituri metalice incaltaminte 8 nasturi din cristal si fragm. catifea Dolman catifea, 8 nasturi de ag.,galon Dolman din matase, copcii din argint Pantaloni din matase cu 16 nasturi Calpac/cuca Aplica calpac pentru pene : 2 brose f. de inimi, din ag . aurit, rozeta margele de heron/batlan, pasmanterie din fir Pelisse/juste au corp, matase Pelisse catifea cu 8 butoniere de pasmanterie si 8 benzi nasturi, dantela
M 14. c Inv. 88, 103, 134, 150, 157, 158, 159 (8, 23, 54, 61, 70, 77, 78, 79) -
sabie scurta/de copil fata de perna, fragment 1 talpa incaltaminte Garnituri metalice de incaltaminte Dolman matase, cu 8 nasturi din matase, iar pentru zona manecilor 7 nasturi Pelisse cu 9 nasturi si 9 butoniere Pasmanteria si 9 nasturi alungiti ai unei pelisse Fragment de tesatura Fragment brocart
M 15. f Inv. 125, 148 (45,68) -
corsaj din velour ciselee si nasturi din argint, sec XVII jupa cu benzi si pasmanterie cu fir metalic lamelar margele
-
dolman : buzunar, fragment de guler catifea, 16 nasturi mari, 13 butoniere, resturi de agrafe, doua fragmente de pasmanterie de ornament a manecilor cordon, fragment de liziera/bordura un capastru o potcoava de cal
M 16. b Nobil/militar Inv. 85, 92, 95, 96, 108, 113, 115, 126, 137, 142, 151, 152, 154 (5, 12, 15, 16, 28, 33, 35, 46, 57, 62, 71, 72, 74) -
coif/casca metalica si material textil sabie, reconstituirea centurii si a tecii o pereche de pinteni sceptru/buzdugan/cu lemn in maner 2 tije metalice prevazute fiecare cu cate doua verigi, pentru ridicat sicriul Cuie de sicriu cu cap in forma de cupa Doua agrafe metalice, pentru sicriu Garnitura metalica pentru incaltaminte Acoperamant pentru cap, fragmente Dolman, tesatura cu motivul garoafei stilizate Pelisse cu nasturi si butoniere, inceput de sec. XVII
M 17. c. fara inventar recuperat
M 18. b. probabil preot, caci purta initialele : « I.H.S. », fara inventar inregistrat
M 19. b. purta inscriptia : «REVERENDUS DOMINUS FRANCISCUS BORS ETATIS SUAE 39 OBIIT 22 novbr. 1818 », fara inventar inregistrat
M 20. f. purta inscriptia MARIA DITTININ, + 1718 Inv. 130, 132, 143, 145 (50, 52, 63, 65) -
Felimeg/camasa din matase, cu efect de dungi in tesatura Corsaj cusut de jupa ampla, decorata cu dantela din fir metalic
-
doua maneci largi din matase, XVII doua maneci din mousseline/brocart de matase, XVII
-
sort din mousseline/brocart boneta voal de matase bordat cu dantela pereche de botine brodate cu fir auriu si argintiu
M 21. b -
o peruca blonda voal scurt/voaleta 2 ace de gamalie
M 22. b. preot, probabil canonic Inv. 146 (66) - birretum - toca croita din 8 fasii, pe bie/coleret, guler legat cu un ruban - fragmente de reverenda - doi ciorapi lungi din matase - o pereche de botine din matase si fir metalic M 23. b. fara inventar inregistrat Inv. 129, 144 (49, 64) - fragmente de cizme M 24. c. fetita, 10-12 ani Inv. 117, 118, 162 (37, 38, 82) - rochie din catifea in deux pieces, corsaj cu maneci in burelet si fusta pe bie, cu trena, decorata cu pasmanterie din fir metalic si margele negre - doua codite impletite din par natural negru si mesa, legate cu panglica - coroana virginala din margele din sticla si metal - bratara, la bratul stang M 25. b Inv. 124 (44) - fragmente de brocart, matase si fir metalic auriu : la restaurare s-a constatat ca facea parte dintr-un lintoliu/acoperamant de mormant - fragment de mantie sau cuvertura din postav de lana
M 26. b, - fara inventar inregistrat M 27. f. pe lemnul sicriului, monograma M (Maria) - rosariu din granule negre ovale foarte mici si o cruce, din aceleasi granule M 28. f Inv. 127 (47) - rosariu - fragmente de jupa - un guleras - o cravata - un sort din matase - fragment de lantisor cu margele M 29. b -
cruce din lemn cu chipul lui Iisus in bronz o peruca un pourpoint/jiletca din matase, de influienta franceza, cu 19 butoniere in punct de feston, din care 6 au doar rol decorativ
M 30. b. o inscriptie epigrafica realizata din cuie de bronz : « M T AET AN 60 » - toca din catifea - fragment de fata de perna M 31. c fara inventar recuperat M 32. c, fara inventar recuperat M 33. b, preot -
fragmente de cordon/cingulum nasturi din matase
