UNIVERSITATEA "BABEŞ-BOLYAI" FACULTATEA DE LITERE DEPARTAMENTUL DE ETNOGRAFIE ŞI ANTROPOLOGIE MAGHIARĂ
ŞCOALA DOCTORALĂ STUDII DE HUNGAROLOGIE
TEZĂ DE DOCTORAT Colindatul la maghiarii din Câmpia Transilvaniei Rezumat
Îndrumător ştiinţific prof. univ. dr. POZSONY Ferenc
Doctorand GERGELY Zoltán
Cluj-Napoca 2014
CUPRINS Introducere.......................................................................................................................
7
I. Rezultate şi perspective................................................................................................
11
I.1. Denumirea obiceiului.......................................................................................
11
I.2. Istoria cercetării colindatului maghiar de Crăciun...........................................
13
I.3. Rezultatele cercetărilor din Câmpia Transilvaniei...........................................
23
I.4. Surse.................................................................................................................
29
II. Metode de cercetare, strategii, criterii, obiective........................................................
32
II.1. Desemnarea locaţiilor cercetate......................................................................
32
II.2. Despre munca de teren şi metodele utilizate în cercetare...............................
33
II.2.1. Criteriile de investigare a schimbării..............................................
36
II.2.2. Oportunităţi în cercetarea individualităţii.......................................
41
II.2.3. Aspectele analizei muzicale a colindatului din Câmpia Transilvaniei...........................................................................
44
II.3. Ipotezele cercetării..........................................................................................
46
III. Schimbarea colindatului în Câmpia Transilvaniei.....................................................
49
III.1. Actanţii.........................................................................................................
49
III.2. Textele...........................................................................................................
63
III.3. Elementele acustice.......................................................................................
67
III.4. Elementele vizuale........................................................................................
71
III.5. Obiectele.......................................................................................................
73
III.6. Pregătirea corpului pentru sărbătoare............................................................
79
III.7. Simbolurile vegetale......................................................................................
83
III.8. Elementele chinezice.....................................................................................
85
III.9. Utilizarea spaţiului la colindat.......................................................................
88
III.10. Utilizarea timpului în contextul obiceiului..................................................
90
III.11. Funcţiile colindatului...................................................................................
92
IV. Rolul individului în colindatul din Câmpia Transilvaniei.........................................
95
IV.1. Repertoriul de Crăciun al lui Maneszes Tóth Mária.....................................
95
IV.2. Repertoriul de Crăciun al lui Hideg Lakatos Anna.......................................
102
1
IV.3. Rezumat.........................................................................................................
107
V. Analiza melodică şi textuală a colindelor din Câmpia Transilvaniei.........................
110
V.1. Clasificarea muzicală a colindelor..................................................................
110
V.2. Clasificarea textelor colindelor.......................................................................
111
V.3. Relaţia dintre melodia şi textul colindelor......................................................
112
V.4. Performarea şi ornamentarea muzicală a colindelor.......................................
113
V.4.1. Cântarea ornamentată.....................................................................
114
V.4.2. Cântarea melismatică......................................................................
115
V.4.3. Stil recitativ diatonic (A)................................................................
115
V.4.4. Ambitus mic de stil vechi (B).........................................................
117
V.4.5. Variaţiile cântecelor religioase de comunitate apărute în culegeri din secolul XVI–XVIII (C).........................................
127
V.4.6. Ambitus mic de stil nou (D)...........................................................
142
V.4.7. Cântecele răspândite de manuale şcolare (E).................................
151
V.4.8. Cântece din secolul al XIX-lea şi al XX-lea (F).............................
154
Concluzii..........................................................................................................................
165
Bibliografie......................................................................................................................
171
Culegere de texte.............................................................................................................
188
1. Lista colindelor anexate după locaţiile cercetate................................................
188
2. Colindele din Câmpia Transilvaniei analizate...................
190
3. Urări de Crăciun.................................................................................................
297
Anexe...............................................................................................................................
304
1. Harta Câmpiei Transilvaniei şi locaţiile cercetate............................................
304
2. Tabel centralizator al colindelor din Câmpia Transilvaniei
305
sistematizate după locaţiile de cercetare............................................................... 3. Centralizator al melodiilor de colinde culese în Câmpia Transilvaniei......
307
4. Centralizator al textelor de colinde culese în Câmpia Transilvaniei...........
342
5. Repertoriul din Suatu şi al lui Maneszes Mária................................................
378
6. Repertoriul din Fizeşu Gherlii şi al lui Hideg Anna.........................................
389
7. Textele interviurilor .........................................................................................
401
8. Lista locaţiilor cercetate şi a informatorilor.....................................................
766
2
Cuvinte cheie: colindatul la maghiari, Crăciun, Câmpia Transilvaniei, secolul XX., obicei, schimbare, text, melodie, analiză, tipologie, individ si comunitate, bază de date.
Scopul şi structura lucrării Teza propune analiza interdisciplinară, etnografică şi muzicologică a colindelor maghiare de Crăciun din Câmpia Transilvaniei. În timp ce o parte semnificativă a etnomuzicologilor s-a rezumat, în cele mai multe cazuri, numai la analiza melodiilor pe baza unor criterii strict muzicale, cercetătorii de folclor au preferat, în primul rând, analizele de text, deseori concentrându-se asupra conţinuturilor şi a motivelor folclorice ale cântecelor şi urărilor de Crăciun culese. Am considerat că analiza şi interpretarea unitară, interdisciplinară a melodiilor şi a textelor în contextul organic al obiceiului de iarnă poate aduce noi rezultate în cercetarea colindelor. Scopul principal a fost, ca prin această analiză, să dau o imagine de ansamblu a performării colindatului din secolul al XX-lea, în contexte socio-culturale locale, precum şi a funcţiilor colindelor în procesul de continuă schimbare a obiceiului. Pe parcursul cercetării şi, mai apoi, în analiza şi interpretarea datelor culese, am depus efort în mod conştient pentru a explora şi a prezenta mai în detaliu structura, funcţia, repertoriul de melodie şi text al obiceiului, în cea de a doua jumătate a secolului al XX-lea. Lucrarea este structurată în cinci părţi mari. Primul capitol elucidează posibilităţile şi problemele de cercetare, după prezentarea istoriei cercetării colindatului fiind trecute în revistă şi sursele utilizate. În al doilea capitol, sunt prezentate, pe de-o parte, criteriile de selecţie a locaţiilor cercetate, iar, pe de altă parte, abordările metodologice şi problemele definitorii ale cercetării şi analizei efectuate. Al treilea capitol expune procesul de schimbare continuă a colindatului în Câmpia Transilvaniei, exemplificând transformarea structurii, a conţinutului şi a funcţiilor obiceiului. În această parte a lucrării, pe baza interviurilor înregistrate pe teren, sunt prezentate şi efectele acestor schimbări, trecându-se în revistă repertoriul colindelor din locaţiile cercetate în trei perioade diferite de timp (1945–1961, 1962–1989, 1990–2013). Capitolul al patrulea cuprinde prezentarea şi analiza contextualizată a repertoriului a două persoane, artişti populari, tezaure umane vii, bun cunoscători ai acestui obicei şi gen: Maneszes (Tóth) Mária din Suatu şi Hideg (Lakatos) Anna din Fizeşu Gherlii.
3
Ultimul capitol al lucrării se axează pe analiza melodiilor şi a textelor de colinde, culese în Câmpia Transilvaniei, valorificând atât rezultatele propriei cercetări, cât şi ale altor specialişti cu cercetări similare în zonă. Baza de date, ce conţine pe lângă 180 de variante (melodii şi texte), regăsite în diferite publicaţii sau arhive, şi 113 colinde culese de autorul tezei, este întregită de textele transcrise şi redactate ale celor 60 de interviuri, efectuate cu 84 de persoane, înregistrate, pe parcursul cercetării, în 19 localităţi. Textele reflectă schimbările semnificative ale colindatului din Câmpia Transilvaniei în secolul al XX-lea. Aceste surse fundamentale constituie, de fapt, baza tezei de doctorat. În ultimii trei ani (2010−2013), am efectuat cercetări de teren în localităţile Malin, Nuşeni, Unguraş, Buza, Uriu, Chiochiş, Bozieş, Pălatca, Suatu, Feldioara, Chesău, Strugureni, Fizeşu Gherlii, Cămăraşu, Sic, Sânmartin, Vaida-Cămăraş, Viţa şi Vişea. Acestea reprezintă proporţionat regiunea nordică, centrală şi sudică a Câmpiei Transilvaniei, aşadar culegerea efectuată este considerată reprezentativă, adică suficientă pentru obţinerea unei imagini de ansamblu nuanţate, în ceea ce priveşte colindatul de Crăciun în zona cercetată.
Metode de cercetare şi criterii de analiză Culegerea de date cu privire la performarea obiceiului de iarnă cercetat a decurs, cel mai frecvent, sub forma unor conversaţii cu caracter informal. În aceste cazuri, întrebările nu au vizat doar colindatul ca tradiţie vie, ci şi aspecte precum: ce rol a jucat colindatul în viaţa interlocutorului, cum s-a schimbat (dacă s-a schimbat) acest obicei în perioada copilăriei, în tinereţe (ex. adult, căsătorit); mai apoi, interlocutorii aflaţi la vârsta bătrâneţii, au fost întrebaţi cum ar caracteriza, califica şi clasifica transformarea, schimbarea obiceiului. Deoarece colindele se cântă doar o dată pe an, pe 24 decembrie, în Ajunul Crăciunului, unele trec în repertoriul pasiv individual; astfel, chestionarul cu privire la melodiile şi textele colindelor a jucat, adesea, rol de împrospătare a memoriei, reactivând cunoştinţele unor interlocutori mai în vârstă. Prin urmare, uneori, evocarea mai anevoioasă a colindelor a fost facilitată de fredonarea unor pasaje melodice şi reamintirea unor fragmente textuale. Colindatul a fost parte integrantă a obiceiurilor de iarnă tradiţionale în toate comitatele, mai apoi judeţele, de odinioară, din regiunea ardelenească. Trecerea în revistă a schimbării acestui obicei popular în perioada dintre 1945 şi 2013 se bazează pe rezultatele unor cercetări teoretice şi empirice anterioare, efectuate de Péter Niedermüller, Ferenc Pozsony şi Kincső 4
Verebélyi, axându-se pe elementele de bază anchetate (actanţii, textele, elementele acustice, vizuale şi chinezice, obiectele, corpul uman, simbolurile, utilizarea spaţiului şi timpului, funcţiile). Într-o următoare etapă a cercetării, s-a sistematizat şi rezumat materialul cules pe teren. În transcrierea interviurilor şi redactarea acestor texte s-a urmat regulamentul academic întocmit şi editat de Vilmos Voigt şi Lajos Balogh, ţinându-se cont de specificul dialectului (graiului) din zonă. Transpunerea melodiilor a fost efectuată pe baza sistemului Bartók– Kodály, în funcţie de sunetul final/ ultima notă g1. Clasificarea colindelor în categoria stilistică adecvată s-a efectuat pe baza rezultatelor cercetării muzicii populare maghiare şi a cântecelor religioase de comunitate. Textele colindelor provenite din cântecele religioase de comunitate au fost clasificate şi analizate în primul rând după conţinut. În tipologizarea textelor de provenienţă populară au fost luate în considerare criteriile mai multor cercetători şi utilizate, în primul rând, cele ale Monicăi Brătulescu şi ale lui Ferenc Pozsony. Definirea tipurilor de texte analizate a avut la bază atât tematica şi motivele-cheie, cât şi secvenţele şi seriile de motive regăsite în textele colindelor culese. În analiza motivelor textuale, comune în repertoriul maghiar şi român de Crăciun, au fost folosite lucrările unor cercetători ca Tekla Dömötör, Zsuzsanna Erdélyi, József Faragó şi Ildikó Kríza.
Concluzii Migraţia forţei de muncă în oraşele mai apropiate sau în ţările mai îndepărtate a determinat dezintegrarea treptată a comunităţilor locale şi accentuarea individualizării, astfel încât legăturile (de familie, de rudenie, de prietenie, de vecinătate) intralocale au pierdut din intensitate. Datorită acestei schimbări, Crăciunul a devenit cadru şi prilej de re-întâlnire ocazională a membrilor familiei, astăzi punându-se accent mai mare pe Ajunul Crăciunului petrecut în sânul familiei, într-o atmosferă intimă, strict cu cei dragi. În cele din urmă, toate acestea au condus la situaţia în care adulţii trec din ce în ce mai anevoios pragul vecinului şi rareori se pornesc să colinde din casă în casă.
5
Cele două persoane considerate specialiste în performarea obiceiului şi a genului – Maneszes (Tóth) Mária din Suatu şi Hideg (Lakatos) Anna din Fizeşu Gherlii – cunosc colindele maghiare ce fac parte din tradiţia vie a comunităţilor în care şi-au petrecut viaţa. Cu ajutorul lor, a putut fi reconstituit felul în care o persoană participă la colindat din copilărie până la bătrâneţe, cum se formează în mod continuu repertoriul, cum şi când începe regresia acestuia. În structura colindatului din Câmpia Transilvaniei, s-a păstrat, aproape până azi, un material melodic şi textual arhaic. Unor cântece le poate fi atribuită o origine veche, datând încă din secolul al XVI-lea; începând cu acea perioadă şi până în secolul al XX-lea, repertoriul de colinde s-a îmbogăţit continuu cu noi melodii. În materialul cules în Câmpia Transilvaniei pot fi distinse următoarele categorii stilistice: (A) stil recitativ diatonic, (B) ambitus mic de stil vechi, (C) variaţiile cântecelor religioase de comunitate apărute în culegeri din secolul XVI– XVIII, (D) ambitus mic de stil nou, (E) cântecele răspândite de manuale şcolare, (F) cântece din secolul al XIX-lea şi al XX-lea. Deoarece, în această regiune, maghiarii convieţuiesc de secole în vecinătatea românilor şi a rromilor, datorită legăturilor economice, sociale, religioase şi culturale cu aceştia, şi în colindatul maghiar, ca şi în alte domenii ale ariei culturale locale (ex. cultura materială, muzica şi dansul popular), se pot identifica nenumărate elemente comune (melodie, motiv, text). Materialul textual al colindelor din Câmpia Transilvaniei este unul foarte variat, atât sub aspectul conţinutului, cât şi al genului de provenienţă. În timp ce unele texte descriu istoricul şi circumstanţele naşterii Domnului, altele au un conţinut etic şi pedagogic. De remarcat este faptul că, în regiunea cercetată, sunt frecvente variante de texte privind Naşterea lui Isus, precum şi cele care relatează Patimile Domnului, ale căror elemente sunt similare cu motivele unor rugăciuni vechi. De asemenea, în textele colindelor de provenienţă populară pot fi identificate alte elemente ca fiind similare cu motive-cheie sau simboluri ce se regăsesc în unele incantaţii sau cântece de leagăn. Una din caracteristicile cele mai importante ale colindelor din Câmpia Transilvaniei este însăşi relaţia tipică dintre vers şi melodie. Datorită procedeului şi practicii „ad notam”, unele melodii se regăsesc asociate cu mai multe versuri diferite.
6
De exemplu, la tipul melodic 4 se asociază patru variante de text, cu conţinut diferit, în limba maghiară şi o alta în limba rromă. Din analiza bazei de date reiese că cei din generaţia mai în vârstă sunt familiarizaţi cu cântecele mai vechi, dar, chiar şi în cazul acestor persoane, unele piese arhaice se regăsesc doar în repertoriul pasiv. De remarcat este faptul că, în procesul de învăţare, re-animare şi prezentare/performare a versurilor colindelor, transmiterea cântecelor mai vechi şi însuşirea melodiilor noi se bazează încă pe tradiţia orală, iar nu pe partituri, chiar dacă variantele lor scrise sau tipărite îşi au un rol important şi în prezent.
Bibliografie selectivă ALMÁSI István 1979 Szilágysági magyar népzene. Kriterion Könyvkiadó, Bukarest. 2008 Az erdélyi magyar népzene jellegzetességei. Erdélyi Múzeum LXX. 1–2. 114–119. 2009 Lajtha László mezőségi kutatásainak példaértéke. In. uő.: A népzene jegyében. Válogatott írások. Európai Tanulmányok Alapítvány Kiadója, Kolozsvár, 81–86. BARNA Gábor (szerk.) 2009 Istent dicsőítő egyházi énekkönyv. Mezey-énekek. (Devotio Hungarorum, 13.) Néprajzi és Kulturális Antropológiai Tanszék, Szeged. BARTÓK Béla 1924 A magyar népdal. Rózsavölgyi és Társa, Budapest. 1935 Melodien der rumänischen Colinde (Weihnachtslieder). 484 Melodien, mit einleitenden Aufsatz. [Román kolindadallamok (Karácsonyi énekek). 484 dallam, bevezető tanulmánnyal.] Universal Edition, Wien. 1975 Rumanian Folk Music IV. Carols and Cristmas Songs (Colinde). Edited by Benjamin Suchoff. Texts Translations by E. C. Teodorescu. (Bartók Archives Studies in Musicology, 5.) Martinus Nijhoff, Hague. BARTÓK Béla − BATES, Albert Lord (eds.) 1951 Serbo-Croatian folk songs. Texts and Transcriptions of Seventy-five Folk Songs from the Milman Parry Collection and a Morphology of Serbo-Croatian Folk Melodies. (Columbia University studies in musicology, 7.) Columbia University Press, New York. BÎRLEA, Ovidiu 1969 Colindatul în Transilvania. In. Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei pe anii 1965–1967. Cluj, 247–304. BRĂTULESCU, Monica 1981 Colinda românească. [The Romanian colinda. (Winter-solstice songs)] Editura Minerva, Bucureşti. CAMPBELL, Reginald John 1935 The Story of Christmas. Collins, London & Glasgow.
7
CARAMAN, Petru 1933 Obrzed kolendowania u Slovian I u Rumunow. Studjum porównawcze. Krakowia. 1983 Colindatul la români, slavi şi la alte popoare. Studiu de folclor comparat. Editura Minerva. Bucureşti 1997 Descolindatul în orientul şi sud-estul Europei. Studiu de folclor comparat. Editura Universităţii Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi. DOBSZAY László 1984 Magyar zenetörténet. Gondolat Könyvkiadó, Budapest. 1995 A magyar népének I. Veszprémi Egyetemi Kiadó, Veszprém. 2006 A magyar népének I. Tankönyv. (Egyházzenei füzetek, I/15.) MTA-TKI – Liszt Ferenc Zeneművészeti Egyetem (LFZE) Egyházzenei Kutatócsoport – Magyar Egyházzenei Társaság, Budapest. DÖMÖTÖR Tekla 1979 Naptári ünnepek – népi színjátszás. Akadémiai Kiadó, Budapest. 1983 A népszokások költészete. Akadémiai Kiadó, Budapest. FARAGÓ József 1947 Betlehemezők és kántálók Pusztakamaráson. / Jeu et chant de noël à Pusztakamarás. (Erdélyi Néprajzi Tanulmányok, 8.) Erdélyi Tudományos Intézet, Kolozsvár. FARMATI Anna 2000 A 17. századi katolikus egyházi énekköltészet szövegtípusai. In. Studia Universitatis Babeş-Bolyai, Theologia Catholica Latina I. 1. 129–145. FEKETE Réka – FERENCZ Csaba 2013 Forrásvidéken. Beszélgetések erdélyi adatközlőkkel. ARTprinter Könyvkiadó, Sepsiszentgyörgy. FRIEDRICH Károly 1944 A magyar evangélikus templomi ének (XVI–XVIII. század). Szerző kiadása (Garab József könyvnyomdája, Cegléd), Budapest. GERGELY Zoltán 2008 Tunes of the Traditional Christmas Carols in the Northern Part of Mezőség (Câmpia Transilvaniei). In. Studia Universitatis Babeş-Bolyai Series Musica LIII. 2. 109–127. 2009 Celebrating Christmas in Bozieş (Magyarborzás) and Viţa (Vice). In. Studia Universitatis Babeş-Bolyai Series Musica LIV. 1. 107–121. JAGAMAS János 1977 Adatok a romániai magyar népzenei dialektusok kérdéséhez. In. SZABÓ Csaba (szerk.): Zenetudományi írások. Kriterion Könyvkiadó, Bukarest, 25–51. [Eredeti szövegkiadás: 1956.] JAGAMAS János (közzéteszi) 1984 Magyaró énekes népzenéje. Egy Felső-Maros menti falu magyar néphagyományaiból. (Palkó Attila kiegészítő gyűjteményét és Zsigmond József szövegkiegészítéseit felhasználva.) Kriterion Könyvkiadó, Bukarest. JAGAMAS János – FARAGÓ József (közzéteszi) 1974 Romániai magyar népdalok. Kriterion Könykiadó, Bukarest. JÁRDÁNYI Pál et al. (szerk.) 1961 Magyar népdaltípusok I–II. (Népzenei könyvtár, 1–2.) Akadémiai Kiadó, Budapest. KALLÓS Zoltán 1958 Hejgetés az erdélyi cigányok kántáló énekében. Néprajzi Közlemények III. 4. 51–58. 8
KATONÁNÉ SZABÓ Judit 2007 Harmat Artúr Szent vagy, Uram! népénektár filológiai feldolgozása. (Doktori értekezés. Témavezető: TARDY László.) Liszt Ferenc Zeneművészeti Egyetem, Doktoriskola (7.6. Zeneművészet), Budapest. [Kézirat. Elektronikus elérhetősége: http://lfze.hu/netfolder/public/PublicNet/Doktori%20dolgozatok/katonane_szabo_judit /disszertacio.pdf (Letöltés ideje: 2013. 05. 22.)] KERÉNYI György 1982 Magyar énekes népszokások. (Előszó: Sárosi Bálint. Szerk. Hamburger Klára.) Gondolat Könyvkiadó, Budapest. KERÉNYI György (szerk.) 1961 Magyar népdalok és népies dalok. Népies dalok. (Népzenei Könyvtár, 3.) Akadémiai Kiadó, Budapest. KESZEG Vilmos 1994 Régi karácsonyok. Kelet–Nyugat V. 12. 24–28. 2010 Az Erdélyi Mezőség néprajzi irodalma. In. KESZEG Vilmos – SZABÓ Zsolt (szerk.): Mezőség. Történelem, örökség, társadalom. Művelődés, Kolozsvár, 7–52. KODÁLY Zoltán 1976 A magyar népzene. (7. kiadás.) A példatárat szerkesztette Vargyas Lajos. Zeneműkiadó, Budapest. [Első kiadás: 1952.] 1989 A magyar népzene. A példatárt szerkesztette Vargyas Lajos. Zenemű Kiadó, Budapest. KODÁLY Zoltán (szerk.) 1943 Iskolai énekgyűjtemény I. (Nemzetnevelő Könyvtára, V. A népiskolai könyvek, 14.) Országos Közoktatási Tanács, Budapest. KÓNYA Sándor 2004 Harmatozzatok, egek! Népünk vallásos énekei Észak-Bánságban. Thurzó Lajos Közművelődési Központ, Zenta. KÓSA László 1990 Mezőség, észak-erdélyi szórványok. In: Uő.: Paraszti polgárosulás és a népi kultúra táji megoszlása Magyarországon (1880-1920). Kossuth Lajos Tudományegyetem Néprajzi Tanszéke. Debrecen, 386-391. KÓS Károly dr. 2000 Mezőség néprajza I–II. Mentor Kiadó, Marosvásárhely. KÖNCZEI Csongor 2011 A kalotaszegi cigányzenészek társadalmi és kulturális hálózatáról. BBTE Magyar Néprajz és Antroplógia Tanszék–Kriza János Néprajzi Társaság, Kolozsvár. KÖVESDI KISS Ferenc 2006 Riadóra szól a harang. A Mezőség településeinek helyzetképe (1891–1991). Kráter Műhely Egyesület, Budapest. KRÍZA Ildikó 1982 A legendaballada. Epikai-lírai alkotások az irodalom és a folklór határán. Akadémiai Kiadó, Budapest. KÜLLŐS Imola 2002 Két XVIII. századi erdélyi diák énekeskönyv. In. DEÁKY Zita (szerk.): Ünnepi kötet Faragó József 80. születésnapjára. (A Néprajzi Látóhatár Kiskönyvtára, 8.) Györffy István Egyesület, Budapest, 175–197.
9
LAJTHA László 1954a Szépkenyerűszentmártoni gyűjtés. (Népzenei monográfiák, 1.) Zeneműkiadó, Budapest. 1954b Széki gyűjtés. (Népzenei monográfiák, 2.) Zeneműkiadó, Budapest. LŰKŐ Gábor 1981 Középkori mondáink variánsai a román kolindaköltészetben. In. EPERJESSY Ernő – KRUPA András (szerk.): A II. Békéscsabai Nemzetközi Néprajzi Nemzetiségkutató Konferencia előadásai. III. (1980. szept. 30. – okt. 2.) Művelődési Minisztérium Nemzetiségi Önálló Osztálya, Békéscsaba—Budapest, 611–618. MAKKAI Endre – NAGY Ödön 1939 Adatok téli néphagyományaink ismeretéhez. Hetven néprajzi gyűjtő munkája alapján öszeállította: ~. (Erdélyi Tudományos Füzetek, 103.) E. M. E. kiadása, Kolozsvár. [2. bőv. kiad.: In. BARNA Gábor (szerk.): Adatok téli néphagyományaink ismeretéhez. (Magyar Népköltési Gyűjtemény, 20.) MTA Néprajzi Kutatóintézet, Budapest, 1993.] MEDAN, Virgil 1979 Cântece epice. Editura Centrul Judeţean de Îndrumare a Creaţiei Populare Cluj, ClujNapoca. MILES, Clement Arthur 1912 Christmas in Ritual and Tradition Christian and Pagan. Flischer Unwin, Detroit. MÎRZA, Traian (coord.) 1978 Folclor muzical din zona Huedin. / Hunyad környéki népzene. Comitetul de Cultură şi Educaţie Socialistă al Judeţului Cluj – Conservatorul de Muzica „G. Dima”, ClujNapoca. MOHAY Tamás 2000 Egyének és életutak. In. PALÁDI-KOVÁCS Attila (főszerk.), SÁRKÁNY Mihály – SZILÁGYI Miklós (szerk.): Magyar Néprajz VIII. Társadalom. Akadémiai Kiadó, Budapest, 760–790. NIEDERMÜLLER Péter 1981 A szokáskutatás szemiotikai aspektusai. In. HOPPÁL Mihály (szerk.): Folklór tanulmányok. (Előmunkálatok a Magyarság Néprajzához, 9.) MTA Néprajzi Kutatócsoport, Budapest, 177–200. NIKODÉM Géza 2008 Liturgikus élet a népéneklés tükrében 1797-től a II. Vatikáni Zsinatig, különös tekintettel egy hazai tájegységre. [Doktori értekezés. Témavezető: Dobszay László.] Liszt Ferenc Zeneművészei Egyetem, Dokori Iskola, Budapest. [Kézirat. Az értekezés téziseinek elektronikus elérhetősége: http://lfze.hu/netfolder/public/PublicNet/Doktori%20dolgozatok/nikodem_geza/tezis_h u.pdf (Letöltés ideje: 2013. 02. 15.)] ORTUTAY Gyula 1940 Fedics Mihály mesél. (Új Magyar Népköltési Gyűjtemény I.) Egyetemi Magyarságtudományi Intézet, Budapest. [Reprint: Akadémiai, Budapest, 1978.] PÁVAI István 2012 Az erdélyi magyar népi tánczene. Kriza János Néprajzi Társaság, Kolozsvár. PÉTER Éva 2008 Református gyülekezeti énekek az erdélyi írott és szájhagyományos forrásokban. Kolozsvári Egyetemi Kiadó, Kolozsvár. 10
POZSONY Ferenc 1994 Szeret vize martján. Moldvai csángómagyar népköltészet. A klézsei Lőrinc Györgyné Hodorog Lucától gyűjtötte, bevezetővel és jegyzetekkel ellátta Pozsony Ferenc. A dallamokat hangszalagról lejegyezte és sajtó alá rendezte Török Csorja Viola. Kriza János Néprajzi Társaság, Kolozsvár. 1997 Az erdélyi szászok jeles napi szokásai. Pro-Print Könyvkiadó, Csíkszereda. 2000 Román kolindák és magyar karácsonyi énekek motívumegyezései. In. uő.: „Adok nektek aranyvesszőt...”. Dolgozatok erdélyi és moldvai népszokásokról. Pro-Print Könyvkiadó, Csíkszereda, 58–83. 2006 Erdélyi népszokások. Egyetemi jegyzet. (Néprajzi egyetemi jegyzetek, 1.) KJNT – BBTE Magyar Néprajz és Antropológia Tanszék, Kolozsvár. 2009 Együttélési modellek Erdélyben. In: Uő.: Erdély népei. Szászok, örmények, székely szombatosok, cigányok. (Néprajzi egyetemi jegyzetek, 6.) KJNT – BBTE Magyar Néprajz és Antropológia Tanszék. Kolozsvár, 221–233. RÁDULY János 1997 Vetettem gyöngyöt. Népköltészeti tanulmányok. Erdélyi Gondolat Kiadó, Székelyudvarhely. RĂDULESCU, Nicolae 1968 Variante româno-balcanice ale unor melodii de dans şi rituale. Revista de Etnografie si Folclor XIII. 1. 3–25. SERES András – SZABÓ Csaba 1991 Csángómagyar daloskönyv. Moldva 1972–1988. Héttorony Kiadó, Budapest. SZÉKELY László 1997 Csíki áhítat. A csíki székelyek vallási néprajza. A szövegeket gondozta, a mutatókat és a szómagyarázatokat készítette Pusztai Bertalan. Szent István Társulat, Budapest. SZENIK Ilona 1998 Adatok néhány karácsonyi kántáló dallamáról. Előadás a KJNT Ünnepek és hétköznapok (Kolozsvár, 1998. május 16.) konferencia keretében. [Kézirat.] SZENIK Ilona – BOCŞA, Ioan 2011 Colinda în Transilvania. Catalog tipologic muzical. I–II. Editura Qal Media, ClujNapoca. STRATILESCO, Tereza 1907 From Carpathian to Pindus. Pictures of Roumanian Country Life. (With two maps and sixty-three illustrations.) John W. Luce & Company, Boston. TÁNCZOS Vilmos 1995 Gyöngyökkel gyökereztél. Gyimesi és moldvai archaikus imádságok. (Krónika könyvek.) Pro-Print Könyvkiadó, Csíkszereda. 2001 Nyiss kaput, angyal! Moldvai csángó népi imádságok. Archetipikus szimbolizáció és élettér. Püski Kiadó, Budapest. TÁTRAI ZSUZSANNA 1990 Karácsonyi kántálás. In: Dömötör Tekla (főszerk.): Népszokás, néphit, népi vallásosság. Magyar Néprajz VII. Akadémiai Kiadó. Budapest, 228–232. 2002 Kalendáris szokásaink táji tagoltsága. Néprajzi Látóhatár XI. 1–4. 317–339. TÁTRAI ZSUZSANNA – Karácsony Molnár Erika 1997 Jeles napok, ünnepi szokások. Planétás Kiadó, Budapest.
11
VARGA E. Árpád 2001 Erdély etnikai és felekezeti statisztikája IV. Fehér, Beszterce-Naszód és Kolozs megye. Népszámlálási adatok 1850–1992 között. Teleki László Alapítvány – Pro-Print Könyvkiadó, Budapest–Csíkszereda. VARGYAS Lajos 1976 A magyar népballada és Európa. I–II. Zeneműkiadó, Budapest. 2000 Egy felvidéki falu zenei világa – Áj, 1940. Planétás Kiadó, Budapest. 2002 A magyarság népzenéje. Planétás Kiadó, Budapest. [Első kiadás: Zeneműkiadó, Budapest, 1981.] VASAS Samu – SALAMON Anikó 1986 Kalotaszegi ünnepek. Gondolat Kiadó, Budapest. VEREBÉLYI Kincső 2005 Szokásvilág. (Studia Folkloristica et Ethnographica, 46.) Debreceni Egyetem Néprajzi Tanszék, Debrecen. VOIGT Vilmos 1972 A folklóralkotások elemzése. (Néprajzi Tanulmányok.) Akadémiai Kiadó, Budapest. VOIGT Vilmos – BALOGH Lajos 1974 A népköltési (folklór) alkotások kritikai kiadásának szabályzata. (Szerkesztési irányelvek, IV.) Akadémiai Kiadó, Budapest. VOLLY István 1982 Karácsonyi és Mária-énekek. Szent István Társulat, Budapest. WELLESZ, Egon Josef 1961 A History of Byzantine Music and Hymnography. (Second edition, revised and enlarged.) Calendon Press, Oxford. (First edition: 1949.)
12
