Steme în bisericile fortificate din judeţul Covasna Szekeres Attila István
Aproape o treime dintre cele treizeci de biserici fortificate de pe teritoriul judeţului Covasna conţin steme de diferite tipuri: sculptate în piatră (pe amvoane, plăci comemorative, chei de boltă sau console, pietre funerare), în lemn (pe spătarul stranelor) şi pictate (pe casetele tavanului sau ale parapetului). De cele mai multe ori este vorba de blazoane nobiliare ale familiilor care au patronat bisericile respective, dar întâlnim şi alte steme, de tip instituţional, de exemplu ale bisericilor protestante. Stemele datează din ultimele cinci secole, cea dintâi în ordine cronologică fiind cea de pe consola sanctuarului bisericii-cetate reformată din Sf. Gheorghe, iar cele mai recente fiind lucrate în zilele noastre, spre exemplu în casetele tavanelor mai multor biserici, unde se pictează blazoane ale familiilor care au patronat monumentele respective de-a lungul secolelor. Sf. Gheorghe: biserica reformată fortificată, zisă biserica-cetate (Fig. 1) Prima biserică a fost construită în secolul al XIII-lea. Urmele acesteia se mai regăsesc în zidul nordic al navei de astăzi. Săpăturile au adus la iveală şi bazele fostului sanctuar romanic. Sanctuarul gotic a fost construit în secolul al XV-lea, fiind extins de către Paulus Daczó în 1547. Biserica a fost împrejmuită de trei ziduri de cetate încă în secolul al XV-lea1. Zidul interior a fost întărit printr-un bastion, care slujea drept poartă. Ulterior, acest bastion a fost înălţat şi reconstruit în stil baroc în anul 1829, devenind turnul bisericii2. Pe una dintre consolele sanctuarului se află o stemă sculptată iniţial în piatră, ulterior văruită. Pe un scut se află un singur element heraldic, scos în relief: o semilună descrescătoare (Fig. 2). Este foarte interesant faptul, că elementul este aşezat în partea senestră a scutului, iar o jumătate de scut este liber. În partea dextră se văd nişte urme, ceea ce ne duce cu gândul la eventualitatea Tüdős S. Kinga, Háromszéki templomvárak (Biserici-cetate din Trei Scaune), Tg. Mureș, 2002, p. 154–159. 2 Kirizsán Imola, Kovács András, Szabó Bálint, Takács Enikő (red.), Száz erdélyi műemlék (O sută de monumente transilvănene), Cluj-Napoca, 2007, p. 322–325 (în continuare: Kirizsán et alii). 1
Semnatar articol
66
Fig. 1. Biserica fortificată reformată din Sfântu Gheorghe
că stema a fost martelată. Din monumentala lucrare a lui Orbán Balázs, Descrierea Ținutului Secuiesc3, la prezentarea bisericii-cetate din Sf. Gheorghe se descrie respectiva consolă, care prezenta în scut un soare şi o semilună, cu precizarea că este vorba de stema secuiască. După consideraţiile noastre, stema nu putea prezenta doar un singur element heraldic, care nici măcar nu ocupă poziţie centrală. Pornind din descrierea lui Orbán, şi analizând stema, credem că în partea dreaptă ar fi putut exista o stea. Locul nu este suficient pentru un soare heraldic, iar predecesoarea sorii în stema secuiască era steaua, de obicei cu şase raze. Precizăm, Fig. 2. Consolă în biserica că o astfel de stea încape în acel loc. din Sfântu Gheorghe Credem, deci, că, în scut a existat o stea cu şase raze, la dextra şi o semilună descrescătoare, la senestra. În biserică se mai află o stemă. Astfel, în partea sudică a peretelui sanctuarului este zidită o piatră funerară cu blazon, a fratelui lui Paulus amintit anterior, „generosul domn” Franciscus Daczó de Sepsiszentgyörgy din 1602 (Fig. 3). 3
Orbán Balázs, A Székelyföld leírása, Pesta, 1869, Vol. III, p. 42–46
Titlu articol
67
Fig. 4. Stema Daczo de pe piatra funerară
În partea superioară a pietrei funerare se află stema familiei modest colorată (Fig. 4). În scut renascentist, un leu ieşind dintr-o coroană deschisă ţine în laba dreaptă o sabie, care este însoţit în cantonul drept de două flori de crin, cu tulpini. În alte reprezentări a stemei, leul apare cu sabia şi ţinând în laba stângă trei flori de crin4, dar apare şi cu leul rampant5. Inscripţia pietrei funerare este: Fig. 3. Piatra funerară Franciscus Daczo ME REVOCAT PATRIA CHARA VALE ENSIBUS IN VARIIS DUM PRO TE PATRIA PVO * HIC JACET G. D. FRANCISCUS DACZÓ DE SEPSI SZENT GEORGI, QUI OBIIT IN URBE MEDIENSI ANNO LV AETATIS SUAE 21. JAN. ANNO VERO SALUTIS 1602. SCIO QUOD REDEMTOR MEUS VIVIT.
Nagy Iván, Magyarország családai czimerekkel és nemzedékrendi táblákkal (Familiile Ungariei cu steme și tabele genealogice), Pesta, 1858, Vol. III, p. 218 5 Constantin Reichenauer von Reichenau, Géza von Csergheö, Oscar von Bárczay, J. Siebmacher’s Grosses und allgemeines Wappenbuch. Der Adel von Siebenbürgen, Nürnberg, 1898, Vol. IV, Edelleute, pl. 80 (în continuare: Siebmacher). 4
Semnatar articol
68
Fig. 5. Biserica reformată din Bodoc
Bodoc: biserica reformată (Fig. 5) Biserica reformată vizibilă în preFig. 6. Placa purtând stema Miko zent a fost construită în secolul al XV-lea, fiind modificată de mai multe ori. Cea mai importată reconstrucţie a avut loc în 1651, prin generozitatea domnului Nicolaus Mikó, după cum rezultă din placa comemorativă aflată aici. Zidul de fortificaţie s-a construit o dată cu biserica, în secolul al XV-lea, ulterior înălţimea lui fiind diminuată. Parterul turnului de astăzi datează tot din acelaşi secol, etajele construindu-se mai târziu6. În partea interioară a navei, deasupra intrării sudice se află o placă de piatră, prezentând stema familiei Mikó, însoţită de anul 1868 şi de un verset din Biblie (Fig. 6). Stema este cea nobiliară a familiei, deşi însemnul a fost augmentat prin ridicarea la rang de conte a urmaşilor7. În scut trei capete de urs, negre, aşezate 2:1, privind spre senestra. Ghelinţa: biserica romano catolică veche, de hramul Sf. Emeric (Fig. 7) Este vorba de cea mai veche biserică din Trei Scaune. Construită în secolul al XIII-lea, nava s-a păstrat în forma iniţială. Sanctuarul romanic a fost reconstruit în secolul al XVI-lea. Frescele peretelui nordic al navei datează din secolul al XIV-lea8 iar zidul de fortificaţie şi turnul de intrare Tüdős S. Kinga, op. cit., p. 79–80 Illéssy János, Pettkó Béla, A királyi könyvek, Budapesta, 1998, 272. 8 Tüdős S. Kinga, op. cit., p. 101–110 6 7
Titlu articol
Fig. 7. Biserica romano-catolică din Ghelinţa
Fig. 8. Interiorul bisericii din Ghelinţa cu tribuna vestică şi tavanul casetat
69
Semnatar articol
70
datează din secolul al XV-lea9. Tavanul casetat al navei, conţinând 103 de casete pictate, având dimensiunile de 85 x 77 cm, a fost executat în 1628 de către meşteri saşi din Braşov10. Tribuna de stil baroc din partea vestică a bisericii (Fig. 8), a fost construită în 1766; iniţial aceasta a fost montată în peretele nordic, dar în urma restaurării din 1972 a fost demontată, ca să iasă la iveală frescele conţinând scene din viaţa Sf. Ladislau. Parapetul tribunei este decorat cu casete din lemn, pe care s-au pictat scene din viaţa unor sfinţi. Pe fiecare casetă s-a trecut numele celui care Fig. 9. Stema oraşului Braşov a donat banii pentru pictarea, în ulei, a respectivei casete pictate, iar trei dintre aceste casete conţin şi stema donatorului într-unul dintre colţurile din partea de sus. Tavanul navei conţine 13 rânduri a câte 8 casete (în locul unei casete se află accesul la pod). Casetele sunt decorate în mare parte cu elemente vegetale, dar găsim şi casete figurative, printre care unele conţinând steme. Câmpul casetelor prezintă urmele vopselei albe. S-au deteriorat şi desenele, culorile iniţiale devenind palide. Privind dinspre Est, în caseta din rândul I, poziţia a 3-a, se află stema oraşului Braşov: în interiorul unei cununi de lauri un trunchi de copac dezrădăcinat ieşind în jos dintr-o coroană deschisă, cu fleuroane (Fig. 9). Caseta din rândul III, poziţia a 3-a: în interiorul unei cununi de lauri, dintr-o coroană deschisă doi cerbi ieşind, stând spate în spate, iar ieşind în jos un trunchi de copac dezrădăcinat, cu rădăcinile ajungând în afara cununii. Cei doi cerbi sunt elemente heraldice din stema familiei Hirscher din Braşov11, iar coroana şi trunchiul dezrădăcinat sunt elementele stemei oraşului Braşov. (Fig. 10) Caseta din rândul V, poziţia a 3-a: în interiorul unei cununi de lauri se află un miel cu capul aureolat, întors spre dextra, din spataele căruia iese un steag, în bară. Acest simbol Christic, înconjurat de inscripţia MICHAEL THOLDALAGHI Kirizsán et alii, p. 256–258. K. Sebestyén József, A Gelencei mennyezet- és karzatfestmények (Picturile tavanului și ale tribunei din Ghelința) in Emlékkönyv Kelemen Lajos születésének nyolcvanadik évfordulójára, Cluj, 1957, p. 542–554. 11 Ibidem., p. 545, 548 9
10
Titlu articol
71
Fig. 10. Stema familiei Hirscher
Fig. 12. Stema Toldalagi în Colecţia Siebmacher
Fig. 11. Casetă cu stema Tholdalaghi
DE ERCZE (Fig. 11) constituie creştetul stemei familiei Tholdalaghi de Ercse, stema completă prezentând în scut un braţ drept, îndoit şi sprijinit în cot, Fig. 13. Casetă cu stema Csoma ţinând în mână o roată12 (Fig. 12). Caseta VI/3: în interiorul unei cununi de lauri se află un şarpe ridicat şi înaripat, îndoit de cinci ori, întors spre dextra, ţinând în gură un cap de om. Elementul este circumscris: SIGISMVND CZIOMA * FIAT VOLUNTAS DOMINI. (Sigismund Csoma * Facă-se voinţa Domnului) (Fig. 13). Această figură pare a fi o combinaţie între armele neamului Garai (ulterior Bethlen de Bethlen – este vorba de un şarpe ţinând în gură un glob cu cruce), respectiv 12
Siebmacher, pl. 42.
Semnatar articol
72
Fig. 14. Casetă conţinând soarele Fig. 15. Casetă conținând semiluna
Fig. 16. Casetele cu steme ale parapetului
armele casei de Milano, din care provenea regina Isabela a Ungariei (1519-1559), prin mama sa, prinţesa Bona Sforza (1495-1558) (este vorba de un şarpe înghiţind un om). Caseta din rândul XII, poziţia a 6-a: în interiorul unei cununi de lauri se află un soare figurat, cu 14 raze, alternând cele drepte cu cele undate (Fig. 14). Caseta din rândul IX, poziţia a 6-a: în interiorul unei cununi de lauri se află o semilună crescătoare, fiind perechea casetei conţinând soarele, ambele fiind elementele stemei secuieşti13 (Fig. 15). Pe parapetul tribunei, cele trei casete din partea stângă (din punctul de vedere al privitorului), conţin diferite steme (Fig. 16). Prima casetă îl prezintă pe episcopul Sf. Nicolae, cu mâna dreaptă pe Biblie, cu mâna stângă dând o punguţă de bani săracilor. (Fig. 17) În colţul din stânga sus este pictată o stemă (Fig. 18). În câmpul albastru al unui scut 13
K. Sebestyén József, op. cit., p. 546
Titlu articol
73
Fig. 17. Caseta reprezentând Sf. Nicolae
oval se află stema mai sus descrisă a familiei Csoma de Gelence, cu menţiunea că şarpele înaripat are culoare verde, iar capul de om este redat natural. Sub stemă se află inscripţia: S. NICOL. CUR. SP. D. NIC. CZIOMA 1766. A doua casetă îl prezintă pe Sfântul Gheorghe în armură, călare, luptându-se cu balaurul (Fig. 19). În colţul din dreapta sus este din nou pictată stema Csoma de Gelence, asemănătoare celei prezentate anterior (Fig. 20). Sub scut vedem inscripţia: S. GEOR. CUR. SP. D. GEOR. CZIOMA 1766. A treia casetă o prezintă pe Sf. Ana, care îl învaţă pe copilui Iisus să umble, sub privirile Sf. Iosif (Fig. 21). În colţul din dreapta sus este pictată o stemă:
Fig. 18. Stema lui Nicolaus Csoma
74
Semnatar articol
Fig. 19. Caseta reprezentând Sfântu Gheorghe
Fig. 20. Stema lui Georgius Csoma
Fig. 22. Stema Nagy
Titlu articol
75
Fig. 21. Caseta reprezentând Sf. Ana
în câmpul albastru al unui scut oval, pe o terasă verde stă un oştean în armură, ţinând în mâna dreaptă o sabie, care străpunge un cap de păgân, iar cu mâna stângă ţine un steag de cavalerie, roşu (Fig. 22). Este vorba despre stema familei Nagy de Gelence, însoţită dedesubt de inscripţia: S. ANNA CUR. SP. D. ANNA NAGY 1766. Pictura celor trei casete a fost plătită de către Georgius Csoma, Nicolaus Csoma şi Anna Nagy, imaginile reprezentându-i pe sfinţii patroni ai acestora. Cernatul de Jos: biserica reformată (Fig. 23) Prima biserică datează din secolul al XIII-lea, fiind extinsă mai târziu, fortificată cu un zid înalt în secolul al XV-lea şi incluzând o barbacană. Astăzi mai există circa 30 m din zidul cel vechi în partea nord-estică a bisericii. Turnul, înalt de 50 m, a fost pustiit de un incendiu în 1836, după reconstrucţie devenind mai scund14. Biserica a fost reconstruită în secolul al XIX-lea şi terminată în 189715. Tüdős S. Kinga, op. cit., p. 90–93 B. Murádin Katalin, Faragott kőszószékek Erdélyben (Amvoane sculptate în Transilvania), Budapesta–Cluj, 1994, p. 146. 14 15
76
Semnatar articol
Fig. 25. Stema Damokos de pe placa funerară
În biserică se găsesc mai multe steme. Cea mai veche dintre ele se află pe mormântul lui Thomas şi DomiFig. 23. Biserica reformată din Cernatul de Jos nicus Damokos, care au pierit la 20 septembrie 1600, fiind executaţi din porunca generalului Basta. Piatra funerară este zidită lângă amvon. (Fig. 24). În partea superioară este redată stema familei Damokos de Cernatul de Jos, în basorelief. (Fig. 25). În interiorul
Fig. 26. Stema Damokos de pe spătarul stranei
Titlu articol
77
Fig. 24. Piatra funerară Damokos de lângă amvon
unei cununi se află un braţ drept, îndoit şi sprijinit în cot, ţinând o sabie în bară. Inscripţia în chenarul plăcii: EPITAPHIVM G. D. THOMAE AC DOMINICI DAMOKOS QVI BONASPI (...) QVIE VL PV NI 26 SEP IK MB 1600. Inscripţia în interiorul pietrei: HI FVERANT CERTE PRAECLARO STEMMATE NATI, ORNARANTQVE SVOS NOBILITATE LARES. JVSTITIAE SEMPER CVLTORES, ATQVE TONANTIS LEGIS CVSTODES: TVRRIS ITEM PATRIAE KEZDIACAE SEDIS PRAESES: IVVGVLARE TYRANNVS MARCVSFALVINI CENSVIT ILLE GETES. Stema completă a familiei Damokos este sculptată în lemn, pe spătarul celor două strane ale familiei (care a patronat biserica), strane aşezate lateral şi flancând amvonul. (Fig. 26). În scut farncez modern, pe colina din mijloc a unui deal cu trei coline se află un braţ armat, ţinând o sabie, care străpunge un cap de turc, simbolul principal fiind flancat de o stea cu şase raze şi o semilună crescătoare. Spătarele datează din a doua jumătate a secolul al XIX-lea. Tot aici mai găsim două steme complete, având scut, coif, lambrechini şi creştet, redate pe amvonul sculptat în piatră16, executat în 1700: stema 16
Desenul amănunțit al amvonului a post publicat în Ibidem., p. 64–65
Semnatar articol
78
Fig. 27. Amvonul cu steme
familiei Bernald de Alsócsernáton şi a familiei Cseffei de Noszoly. (Fig. 27). Amvonul a fost comandat de Iohan Bernáld17, al cărui soţie era Ágnes Cseffei18. Stema Bernáld: în scut un cocor, întors spre senestra, ţinând printre ghiarele piciorului ridicat o bucăţică de piatră (vigilenţă). Elementul se repetă în creştet. (Fig. 28.) Sub stemă se vede inscripţia: REGI BERNALD NEMZET (SEG) EKES CZIMERE (Preafrumoasa stemă a vechiului neam Bernald). Stema Cseffei: în scut un pelican hrănindu-şi puii cu propriul sânge, întors spre dextra. (Fig. 29.) Sub stemă se vede inscripţia: CSEFFEI NEMZET(SEG) NEMES CZIMERE (Nobila stemă a neamului Cseffei). Reiese din inscripția amvonului Pálmay József, Háromszék vármegye nemes családai (Familiile nobile ale comitatului Trei Scaune), Sf. Gheorghe, 1901, p. 97 17 18
Titlu articol
79
Fig. 28. Stema Bernald de pe amvon
În ambele steme sculptate în amvonul din piatră elementele sunt întoarse spre senestra. Ca explicaţie ar putea fi invocată curtoazia heraldică, în sensul că elementele stemelor nu-şi întorc spatele către credincioşi. Fig. 29. Stema Cseffei de pe amvon Deasupra intrării sudice (Fig. 30) este sculptată în piatră stema Bisericii Reformate din Cernatul de Jos: în scut francez modern la dextra un porumbel, ţinând în cioc o ramură de măslin, întors spre senestra, iar la senestra un şarpe de cinci ori îndoit, în poziţia palului, ţinând un măr în gură, întors spre dextra. Scutul este timbrat de o coroană
Fig. 30. Intrarea sudică
Semnatar articol
80
deschisă cu cinci fleuroane, deasupra căreia este un soare strălucind. (Fig. 31). Elementele heraldice, care sunt aşezate faţă în faţă amintesc de câte o istorioară biblică19. Soarele este preluat din stema Bisericii Reformate Maghiare. Sub stemă se vede inscripţia: AZ ALSÓCSERNÁTONI EV. REF. HÍVEK EZT A TEMPLOMOT A HONFOGLALÁS EZREDIK ÉVÉNEK EMLÉKÉRE JAVÍTTATTÁK KI 1904-BEN (Credincioşii reformaţi din Cernatul de Jos au renovat această biserică în anul 1904, în amintirea a o mie de ani de la descălecat). Aita Mare: biserica unitariană (Fig. 32) Biserica veche a fost demolată complet, în secolul al XV-lea. S-a conFig. 31. Stema bisericii reformate din struit una nouă, care de-a lungul timCernatul de Jos pului a suferit multe transformări, dar şi-a păstrat stilul gotic. Zidul de fortificaţie a fost ridicat tot în secolul al XVlea, iar bastioanele la începutul secolul al XVII-lea20. Amvonul a fost sculptat în piatră în 171021, la comanda nobilului local Donáth György22. Pe una din laturile amvonului este un simbol sculptat: în interiorul unei cununi de lauri, într-un cuib, se află un pelican hrănindu-şi puii, întors spre senestra (Fig. 33). În iconografia creştină şi în heraldică, pelicanul a devenit simbolul dragostei paterne, al sacrificiului pentru alţii, simbol al Mântuitorului23. În bastionul-poartă al zidului de cetate se afla stema bisericii unitariene maghiare, pictată cu tempera, pe carton de Keöpeczi Sebestyén József în 1958, Porumbelul s-a întors la el spre seară; și iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curând. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pământ. (Fac. 8,11), respectiv: Șarpele era mai șiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncați din toți pomii din grădină”?” (Fac. 3.1) 20 Tüdős S. Kinga, op. cit., p. 143–148, Kirizsán et alii, p. 345–348 21 Desenul amănunțit al amvonului a post publicat în B. Murádin Katalin, op. cit., p. 66–67. 22 Reiese din inscripţia amvonului. 23 I. Evseev, Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale, Timişoara, 2001, p. 145 19
Titlu articol
81
Fig. 32. Biserica unitariană din Aita Mare
Fig. 33. Simbolul creştin de pe amvon Fig. 34. Stema Bisericii Unitariene înrămată (Fig. 34). Din cauza condiţiMaghiare ilor meteorologice stema a suferit mici deteriorări, iar pentru a stopa fenomenul, stema a fost aşezată în parohia unitariană din Aita Mare. Stema: în scut albastru pe un munte format din nouă bolovani, de culoare naturală, stă un porumbel alb, cu ciocul şi picioarele roşii, întors spre dextra, fiind înconjurat în formă de cerc de un şarpe muşcându-şi coada în partea superioară a scutului. Stema a fost inspirată de un verset din
Semnatar articol
82
Fig. 35. Biserica unitariană din Arcuş
Biblie, anume „Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor, fiţi dar înţelepţi, ca şerpii şi nevinovaţi, ca porumbeii” (s. n.)24. Ca o coincidenţă, se poate nota faptul că, în pofida tuturor deosebirilor confesionale, atât stema Bisericii Reformate de la Cernatul de Jos, cât şi stema Bisericii Unitariene conţin aceleaşi elemente simbolice: porumbelul şi şarpele. Deşi sunt diferit amplasate, cele două simboluri transmit, în fond, acelaşi mesaj. Arcuş: biserica unitariană (Fig. 35) Biserica este înconjurată de un zid, având cinci laturi, cu câte un basFig. 36. Stema bisericii unitariene tion în fiecare colţ. Biserica a fost pe turnul bisericii din Arcuş construită în secolul al XIII-lea, reconstruită în stil baroc în secolul al XV-lea, iar apoi modificată la sfîrşitul secolului al XVI-lea – începutul secolului al XVII-lea. Forma actuală a primit-o în 1830. Zidul de cetate a fost ridicat în secolul al XV-lea, apoi reconstruit în secolul al XVII-lea şi întărit cu bastioane. Construcţia s-a finalizat în 1639. Pe bastionul, care a funcţionat şi ca poartă de intrare, a fost ridicat, în 1831, turnul existent şi astăzi25. Deasupra intrării a fost montată o placă sculptată în piatră, înfăţişând stema bisericii unitariene, descrisă anterior (Fig. 36) 24 25
Matei, 10.16 Tüdős S. Kinga, op. cit., p. 67–70
Titlu articol
Fig. 37. Biserica reformată din Pava
83
Fig. 38. Stema Marthi
Pava: biserica reformată (Fig. 37) Biserica din Pava, sat aparţinător comunei Zăbala, a fost construită în secolul al XIII-lea, iar apoi reconstruită şi modificată de mai multe ori. Sanctuarul păstrează forma iniţială, în rest construcţiile fiind mai noi. Cea mai însemnată transformare a avut loc în 1616, când, printre altele, s-a ridicat turnul existent şi astăzi26. Clădirea a fost înconjurată de un zid de cetate, care după toate probabilităţile a fost înalt. Astăzi se mai păstrează doar partea sudică a zidului, flancând turnul. În peretele sanctuarului bisericii este zidită stema familiei Marthi de Pava (Fig. 38). Satul era renumit de şoimari, în lustra27 din 1635 fiind menţionate 13 de familii28, dintre care cea mai însemnată famile de şoimari era familia Marthi29. Nu avem date, de când datează stema în basorelief, zidită în perete, nici în amintirea cărui membru al familiei a fost aceasta amplasată. Din inscripţia ştearsă în mare parte deducem că ar fi vorba de piatra funerară a unui bărbat decedat în 1665 la vârsta de 45 de ani. Stema este redată naiv. Aceasta ar putea data din cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea (deşi stilul naiv al reprezentării va rămâne neschimbat Tüdős S. Kinga, op. cit., p. 153 Conscripţie militară. 28 Demény Lajos, Székely oklevéltár (Diplomatarul secuiesc), Új sorozat, Vol. V, Cluj-Napoca, 1999, p. 124 29 Orbán Balázs, op. cit., p. 147 26 27
Semnatar articol
84
Fig. 39. Biserica reformată din Zabala
practic până în secolul al XIX-lea). În scut elveţian se află un păun, privit din faţă, deasupra căruia se află încrucişate o sabie şi un buzdugan. Coiful care timbrează scutul, este foarte mic, în vreme ce Diadema Regium, care este greşit aşezată deasupra chenarului oval inscripţionat, este exagerat de mare. Lambrechinii sunt transformaţi în vrejuri vegetale. Zăbala: biserica reformată (Fig. 39) Biserica-cetate a fost construită în totalite în secolul al XV-lea, şi a rămas rămânând aproape intactă până azi30. În mijlocul parapetului tribunei din partea estică s-a desenat stema familiei Tholdy de Szalonta (Fig. 40). Stema este redată cu un creion negru, însă chenarul, prezentând vrejuri, este desenat cu creioane colorate. Nu avem date din care să rezulte dacă stema propriu-zisă a rămas, de la început, necolorată, sau compoziţia a fost ştearsă cu scopul de a o înlătura, aşa cum stemele din biserica reformată din Căpeni, în anii ’50 ai secolului trecut, au fost frecate cu soluţie acidă, la ordinul miliţianului sectorist de atunci, care dorea înlăturarea lor31. Tüdős S. Kinga, op. cit., p. 177–182 Vezi stemele principilor Transilvaniei în Szekeres Attila István, Tudor-Radu Tiron, Stemele din biserica reformată de la Căpeni – un ansamblu unic de heraldică publică și privată, în „Monumentul” X., Iași, 2009, Vol. II., p. 329–358. 30 31
Titlu articol
85
Fig. 40. Stema Tholdy
Stema Tholdy: în scut renascentist (în câmp albastru) un cap de bovideu, privit din faţă, deasupra căruia se află un braţ (îmbrăcat în roşu), îndoit în cot, ţinând în mână o sabie în bară. În partea de şef a scutului s-a scris: „Millenniumi emlék 1896. máj. 10.” (Amintire de mileniu, 10 mai 1896). Stema a fost desenată cu ocazia sărbătoririi a o mie de ani de la descălecatul ungurilor în Bazinul Carpatin. Prezenţa stemei în biserica reformată se explică prin faptul că Róza Horváth-Tholdy (1836–1923), soţia contelui Árpád Mikes de Zabola (1835–1899), care era protestantă, pe când familia Mikes avea religia romano-catolică. Ilieni: biserica reformată (Fig. 41.) Prima biserică datează din secolul al XII-lea. A fost extinsă în secolul al XV-lea, când a fost împrejmuită de un zid de cetate. Zidul a rămas, dar biserica
Fig. 41. Biserica reformată de la Ilieni
Semnatar articol
86
Fig. 42. Stema Transilvaniei
Fig. 43. Stema scaunului Trei Scaune
Fig. 44. Steme nobiliare în biserica din Ilieni
a fost demolată în 1782, şi s-a construit o nouă biserică în locul celei vechi. La sfârşitul secolului al XVI-lea – începutul secolului al XVII-lea, complexul a fost împrejmuit cu încă un zid de fortificaţie, contruindu-se şi cinci bastioane32. După cutremurul din 1990, care a afectat biserica, în timpul renovării s-a montat un tavan casetat nou33. Casetele au fost decorate cu motive populare, dar cinci dintre ele conţin steme. Este vorba de stema Transilvaniei (Fig. 42), stema comitatului Trei Scaune (Fig. 43). şi trei blazoane nobiliare. (Fig. 44). La iniţiativa realizatorului casetelor, arhitectul Kovács Kázmér, după modelul de la Căpeni34 s-au desenat stemele familiilor nobiliare din localitate. Tüdős S. Kinga, op. cit., p. 114–118 Kirizsán et alii, p. 352. 34 Szekeres Attila István, Tudor-Radu Tiron, op. cit., p. 329–358 32 33
Titlu articol
87
Prima stemă aparţine mai multor familii. Printr-o înnobilare în masă, Gabriel Báthory, princepele Transilvaniei a acordat această stemă familiilor Benkő, Dancs, Elekes, Nagy, Séra, Szász, Szilvásy, Zayzon de Illyafalva în 161135. În scut francez modern, cu câmpul roşu, se află doi leoparzi naturali, afrontaţi, ţinând ambii cu laba stângă un steag în mijloc, în poziţia palului, iar în laba dreaptă, ridicată câte o armă: cel din dreapta o sabie, cel din stânga o puşcă. Scutul este timbrat de un coif închis, având lambrechini albastru-aur, respectiv roşu-aur. La mijloc este blazonul familiei Petke de Illyefalva. În câmpul roşu al unui scut renascentist, dintr-o coroană deschisă, de aur, aflată pe o colină verde, un oştean ieşind, îmbrăcat în costum de argint, ridicând deasupra capului o sabie de argint. Scutul este timbrat de un coif cu gratii, avînd lambrechini roşu-argint de ambele părţi. în creştet un braţ drept, tăiat, îndoit şi sprijinit în cot, ţinând în bară o sabie care străpunge un cap de păgân. Ultima este stema familiei Gödri de Illyefalva. În câmpul roşu al unui scut triunghiular se află un oştean, îmbrăcat în costum albastru, ţinând o pană de gâscă în mâna dreaptă, stând pe o insulă în mijlocul unor valuri. Scutul este timbrat de un coif de turnir, privit din faţă, având lambrechini roşu-argint, respectiv albastru-aur. În creştet se află un braţ drept tăiat, întors spre senestra, ţinând o sabie, în bandă, iar în îndoitura cotului stă un cocor alb, cu ciocul şi picioarele roşii, între ghiarele piciorului drept, ridicat ţinând o bucăţică de piatră, de aur (vigilenţă). * În deplin acord cu tematica prezentei ediţii a simpozionului, am avut în vedere trecerea în revistă a însemnelor heraldice asociate monumentelor fortificate aflate pe teritoriul judeţului Covasna. Pentru fiecare caz în parte, am descris, atribuit şi încadrat cronologic stemele aici aflate. Am prezentat în paralel, pe de o parte, abordările mai vechi sau mai noi ale acestei problematici, cât şi, pe de altă parte, propriile noastre observaţii de ordin istoric, genealogic şi cultural. Ca o concluzie finală, trebuie remarcată diversitatea deloc de neglijat, pe multiple planuri, a unui patrimoniu de steme ce acoperă mai multe secole de istorie locală. Împărţite, în două categorii – nobiliare şi bisericeşti – blazoanele pe care le-am abordat reflectă înţelegerea fenomenului heraldic la nivelul comunităţilor rurale, precum şi, pe această cale, nevoia omului de exprimare a identităţii printr-un simbol armorial. În total 32 de persoane au fost înnobilate la data de 14. iunie 1611, de către principele Gabriel Báthory. Dintre aceste persoane, cele enumerate sunt membri ai unor familii originare din Ilieni – Pálmay József, op. cit., p. 11. 35
88
Semnatar articol
ABSTRACT The coats of arms in the fortified churches in Covasna county
Almost a third of the thirty fortified churches in the Covasna county contain coats of arms. There are coats of arms carved in stone – in the pulpit, in commemorative plaques, in the keystones or consoles, in the tombstones – carved in wood – in the furniture –, painted – in the ceiling or parapet. Most are coats of arms of noble familyes, who supported these churches, but we can see other coats of arms, par exemple, simbols of the protestant churches. Emblems from the last five centuries, since the executed time of the console in sanctuary of fortress-church of St. George, until today, when ceiling are also painted with coats of arms of families that have supported these churches, are presented in this study.
